1,435 matches
-
Ștefan l-a angajat ca expert militar. Cronica a fost scrisă în 1502. Autorul acestei cronici consideră însă că bătălia a fost câștigată de Ștefan cel Mare și s-ar fi terminat cu un dezastru dacă vornicul Isaia „ar fi călărit acolo unde i se poruncise”. Dar, a doua zi, după bătălie, oastea lui Ștefan s-a risipit și așa ungurii au ucis și ei mulți dintre români, iar domnul „a scăpat de acolo călare cu două slugi”. E. Antoche a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Boierii, mitropolitul și mama sa îi cer să lupte. Ivan revine, dar neștiind care sunt gândurile lui Cazimir IV, își retrage armata de pe Ugra, la Kremeneț. Hanul îi cere lui Ivan să vină să sărute scara de la șaua pe care călărea, iar dacă nu poate veni el, să-l trimită pe fiul său ori pe unii dintre cei mai mari boieri. Ivan nu se supune. Hanul așteaptă să înghețe Ugra ca să-l atace pe Ivan. Ugra îngheață, dar tătarii nu sunt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spate”. Instanța regală a ratat proba dobândirii ajutorului solar, ceea ce pune în pericol întreaga împărățieastfel ajungem la contextul prototip al traseului inițiatic, pe care aici îl va parcurge Țugunea. Calul se află în posesia răului în ipostaza lui superlativă: e călărit de zmeul mezin. Apariția așteptată este decodată imediat de eul narator, trădând un ochi cunoscător, în faza avansată a inițierii, când se produce iluminarea: „numai iată că se ivi și zmeul, ca un nor gălbui, luminându-se din ce în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
împăratul este însă inevitabil limitat de vreme și supus duratei, trecerii. Gesturile lui nu repetă tipare sacre și nu au continuitate într-un timp al eroilor, sunt acte omenești ce trec odată cu clipa. Iată de ce împăratul are interdicția de a călări animalul mirific: dimensiunea regală nu primește acces la timpul mitic. Împăratul, ca și marii boieri surprinși mai sus, este doar beneficiarul muritor al actelor civilizatoare înfăptuite de fecior. O culme a vijeliei cabaline este surprinsă într-o colindă din MalaiaVîlcea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ș-un vulturel”. Elementele constituente ale harnașamentului acționează, ca și în cazul lui Bogdan-Damian, ca niște trofee ale „palmaresului” pe care Iovan îl are în lupta cu Haosul și, în același timp, așază eroul în directă comunicare cu tărâmul terifiant. Călărind pe craniul de zmeu, cu frâu din balauri și chingă de năpârci, Iovan dă o funcție domestică, socială fiarelor: prin ele neantul este asimilat cosmosului. Pe lângă poziția lui de superioritate, chiar de suveran, trebuie să adăugăm preluarea energiilor pe care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mutilat de contactul cu tărâmul sacru. Călătoria voinicului căruia i s-a promis la naștere tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte parcurge trei câmpii, dintre care cea din urmă e la fel de mirifică. După trei zile și trei nopți de călărit măiestru, flăcăul ajunge pe tărâmul morții: „o câmpie întinsă, unde era o mulțime de oase de oameni”. Victimele nenumărate ale Gheonoaiei care sălășluiește în pădurea vecină câmpiei sunt, ca și voinicii pieriți pe Cerna în sus, din balada Iovan Iorgovan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare și cruciulița de argint opresc aspirarea totală în amorf: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul soare”. Salvatorul, dublu al eroului, călărește „Un cal galben, dobrogean”, adică din spațiul românesc cel mai scăldat de soare, iar soluția pentru a scăpa de privirea malefică este în aceeași „lumină”: „Dă-te-n raza soarelui,/ Din vederea șearpelui,/ Taie capu-șearpelui”. Odată întâlnit șarpele, încercarea eșuată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de bourul cu ținută de zeitate a apelor. Trei sunt „metodele” prin care fata domolește stihia zoomorfică: leagănul a cărui împletitură a „capturat” animalul, călărirea lui („compromis prin subordonare” în supunerea bestiei, dar și un indiciu sapiențial, fiindcă pe bivoli călăresc înțelepții) și cântecul cu valențe de descântec. Dincolo de puterea magică a cuvântului, cântecul încearcă să protejeze țesătura pe care fata de măritat o face în leagăn: „Lin, mai lin cu ’notătura,/ Că mi-ș sminti cusătura” (Limanscoe - Odesa). Descântecul fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numai un animal trecut în planul imaterialității poate cunoaște drumul către spațiul nocturn de ședere a soarelui. Simbolistica cornutei îl încadrează acestui rol de transportor: „Berbecul este mesagerul și animalul de călărie al zeilor. Este favoritul lui Hermes, care-l călărește adesea sau se așază lângă el”. Ipostaza funebră a adjuvantului folosit de zeul călătoriilor este specifică ritualului inițiatic, în cadrul căruia trebuie asimilate forțele sepulcrale. Personaj specific frontierei dintre creație și haos, prezența babei trebuie recunoscută și respectată. Feciorii cei mari
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în patul lui Adolf Hitler. Ei bine, l-a umilit, l-a făcut pe cel mai crunt dictator al omenirii să-i sărute picioarele, l-a plimbat în patru labe prin dormitorul lor intim de câte ori a avut chef, l-a călărit și l-a biciuit, el o asculta ca un mielușel, satisfăcându-i toate fanteziile. Dragostea la o astfel de temperatură are cu totul alte fețe, e mai greu de prins în poezie. Rămâne ca cititorul să constate dacă Klara aduce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toamna spre iarnă), dar asta e de înțeles fiindcă mi-am dat demisia nesilit de nimeni în semn de protest la "revoluția culturală" a lui Ceaușescu... Ce vremuri! După decembrie 1989, am contabilizat zece ani de șomaj... Urmarea? Pe acești călăriți de Diavol nu-i voi ierta niciodată, ei sunt adevărații copii de suflet ai lui Ceaușescu, drept care le și închin acest omagiu: Urmașilor mei ceaușești Las vouă moștenire, Creșterea jalei românești Și-a patriei belire...! Nu am reușit să fiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inanalizabil, înzestrat, cum sugerează Derrida (pe care îl citeam și... nu-l urmam)... cu o "structură de căcat", adicătelea inasimilabilă dispre orificiul guraliv al Sinecdoacei Totalitoante. Ceea ce nu înseamnă că în mini-eseuri, în "gândemele desferecate", în "ghiveciurile moldovinești", nu o călăream pe Madam Rigoarea Hermeneutică și nu-mi aduceam pițuliana contribuție, oricât de modestă, la dezghiocarea cutărei problematici din ograda științelor umane, ca un telectual de soi aparte, capace, la o adică, să scrie și lung: teză doctorală, articol de specialitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de rezistența autohtonă față de năvala tătarilor, care a condus la intensificarea procesului formării statelor feudale românești. Trecerea tătarilor peste acest teritoriu a lăsat numeroase urme în vocabularul limbii române (expresii ca: doar nu dau tătarii, parcă-l fugăresc tătarii, a călări tătărăște, tătărime, tătăroaică etc.) și numeroase toponime. În cazul zonei Hușilor, numele satului din apropiere, Tătărăni, arată că un grup din această populație nomadă s-a stabilit și în zona noastră. Lângă satul Arsura există Valea Tătarului. Tezaurul de monede
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vin neinvitați, fie că este Ser Sano, sau acel Ser Tommaso care era în Trento, Giovanni Rucellai sau Giovanni Girolami. După masă joc cărți, daca am cu cine juca, iar dacă nu, mă plimb prin biserică și prin grădină. Apoi călăresc puțin în afara Romei, atunci când e vremea bună. Noaptea mă întorc acasă; și am aranjat să mă aștepte mai multe cărți de istorie, în special cărți ale scriitorilor români, cum ar fi Titus Livius, cu o epitomă de Lucius Florus, Sallust
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
vă întoarceți acasă, să faceți glume și să radeți. Dar nu vreau să credeți că trăiesc că un ambasador, nu; pentru că mereu am vrut să fiu un om liber. Mă îmbrac uneori în robe lungi, iar alteori în robe scurte; călăresc singur, cu servitorii pe jos, iar alteori cu ei călare. Nu merg pe la casele cardinalilor pentru că nu am ce vizită, mai puțin la familia Medici 145 și uneori la Bibbiena 146, când e sănătos. Să spună fiecare ce-o vrea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
oară pănă în vârf. Pe vremea noastră nu exista acest drum-de-fier, astfel că pentru a ne sui pe Rigi, Iacob Negruzzi și eu am închiriat, în scop de economie, un singur catâr cu înțelegere între noi ca fiecare să-l călărească câte o jumătate de oară și apoi să-l treacă tovarășului său. Urcarea pe Rigi nu e tocmai grea, drumul e bine tăiat în munte, fără suișuri prea repede, fără prăpăstii amețitoare, aș putea zice că e mai comod de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Doar că el e o ființă ciudată, deosebită de celelalte. Pentru că posedă două esențe: e animal, dar are și rațiune. Asta-i conferă avantaje, dar și multe răspunderi și necazuri. El stă cu “posteriorul” În două luntre sau, dacă vreți, călărește doi cai: biologicul și rațiunea sau, dacă vreți, spiritualul. Greu de stăpânit de o dată, dar mai rău, Îi poate mâna pe amândoi În aceeași prăpastie. E drept, poate sări la nevoie pe unul dintre ei, dar trebuie să-l abandoneze
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Însă de o etapă intermediară când, conștient de avantaje, omul a Început cultura plantelor și creșterea animalelor, dacă vreți, biotehnologia, pentru că biotehnologie Înseamnă de fapt orice satisfacere a unei nevoi umane − bunuri ori servicii − folosind organisme; ca, de exemplu, a călări Înseamnă biotehnologie În sensul cel mai larg. Omul epocii nu mai era același: micile hoarde rătăcitoare deveneau acum clanuri, societăți incipiente. Modul de câștigare a existenței era simplu: păstorul Își păștea turma Într’o zonă a stepei până la epuizare, după
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
toarnă Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată Peste-un ceas păgânătatea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
din afară. Întreaga peninsulă este străbătută de coridoare largi, care urmează mai ales văile marilor cursuri de apă și trecătorile din munți. De-a lungul acestor rute relativ puține, forțele invadatoare au putut pătrunde ușor, fie că erau triburi nomade călărindu-și caii, fie că reprezentau mari puteri moderne beneficiind de căi ferate, automobile, camioane și tancuri. Existau două căi principale de intrare în peninsulă deschise penetrării din afară. Din punct de vedere istoric, valea Dunării era ruta principală prin care
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Patriarhia. Primul fanariot care a obținut un post înalt a fost Panaghiotis Nikousios, pe care Ahmed Köprülü l-a numit mare dragoman în 1669. Acest post îi aducea și importante privilegii, cum ar fi să poată purta barbă sau să călărească un cal însoțit de slujitori, care fuseseră acordate pînă atunci doar musulmanilor. Cel mai faimos om de stat fanariot, Alexandru Mavrocordat, a fost mare dragoman între 1673 și 1709. Asemeni multor greci din vremea aceea, el și-a făcut studiile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Farmacistu ăsta e cine știe ce chiabur care a agonisit averi pe spinarea poporului. În seara aia, a venit și popa la mine și m-a luat cu blândețe. Nu umbla în anteriu, sau cum s-o fi numind costumația lui, ci călărea o mobră sau o capră, cum i se mai zicea, și, astfel costumat, aducea mai degrabă cu un motociclist din cine știe ce bandă care terorizează periferiile metropolelor. - Lasă, bă, tu să-ți vezi de scris! Nu contează ce zic unul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care vorbim - mică și perceptibilă numai conducătorului obișnuit al mașinii, sensibil și Îndrăgostit de ea - există și se afirmă În multe Îm prejurări, Însă cu discreția unei subtile personalități mai mult decât omenești. La fel ca un cal bun de călărit care-și simte călărețul stăpân În șa, automobilul apre ciază pe conducătorul priceput, abil și stăpân pe reflexele sale la volan. CU AUTOMOBILUL ESTE ADEVĂRAT CĂ PLECI, CĂ SOSEȘTI (când sosești) - dar nu călătorești. În acest sens, am călătorit În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o: nu numai că nu mușcă pe nimeni, dar se lasă călărit cu îngăduință și chiar cu un fel de generozitate câinească evidentă de două mâțe din vecini (botezate de mine Pisicoi unu și doi), care-și fac culcuș pe spinarea lui, și se lasă tăvălit, hărtănit de un puști haios, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Moldova] se găsesc herghelii Întregi de cai În stare sălbatică și care sunt prinși, ca și În Țara Românească, și vânduți În mare număr evreilor” <endnote id="(886, p. 404)"/>. „La țară, evreul cu perciuni și caftan se vede adesea călărind, chear fără șea”, scria M. Schwarzfeld În 1889 <endnote id="(80, p. 139)"/> ; sau : „Dacă vi-e dragă regiunea și vă aburcați mereu - nota F. Brunea-Fox Într-un reportaj din 1928 despre Maramureș -, să nu vă surprindă dacă pe o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]