2,618 matches
-
dintre ei nu șia terminat misiunea și mă obligă să o fac eu în locul lui. Și atunci, gândeam, pe când îmi pipăiam doi nuferi ce mi-au crescut pe frunte:„dacă aș putea străbate timpul”, v-aș strânge laolaltă dragi umbre călătoare... Taifas Dacă m-ați căutat ieri, nu am fost acasă. Am poposit pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului.Se auzea doar ecoul pașilor pierduți. Valurile spărgeau stâncile de atâta așteptare, iar pescărul, pescărușii, ca niște stăpâni ai absolutului, își
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cartea-n mîna iară, Și-ncet citește, visînd privirea clară Din ochii tăi odat' cu umbre tăinuite; Și cîți n-au iubit oare șăgalnica-ți făptura, Cu dragoste prea plină sau joc amăgitor, Dar singur eu iubit-am cel suflet călător, Și tot ce-ncet cu timpul față îți negúră. Și-acolo aplecata, privind printre zabrele, Să murmuri un pic tristă, cum zeul sfînt Amor De munții de deasupra a trecut în zbor Și față și-a ascuns-o 'ntr-un ciorchin
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
de la drumul cel drept ale soțului ei - atât a fost de mulțumită de conacul din Palm Beach, de avioanele private, de bijuteriile ei, de „căsuța“ cu șapte dormitoare din Southampton, de prezentările de modă din Paris și Milano, de bucătăreasa călătoare, de maseuza și de secretara ei, sau de reședința din Manhattan. Ăsta e stilul de viață al doamnei Randall Cox II. Pe de altă parte, mama și-a abandonat viața plină de privilegii a familiei ei pentru tatăl meu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o alesese pe ea. De când pășise în acele odăi, el întorsese capul spre ea, apoi o urmărise tot timpul și se așezase imediat pe vechea ei mănușă din piele roșie, cu întărituri de oțel, folosită la vânătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de orientare chiar și cu ochii închiși îi indicau drumul până și în cea mai neagră noapte. Era o virtute pe care doar el și cei ca el, care se născuseră și crescuseră în ținutul nisipurilor, o aveau. Asemeni porumbeilor călători, păsărilor migratoare sau balenelor în cele mai adânci străfunduri ale oceanelor, targuí-ul știa întotdeauna unde se află și încotro se îndreaptă, de parcă o veche, foarte veche glandă, atrofiată la restul ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acea noapte era cea mai lungă sau cea mai scurtă din viața lui, căci picioarele i se mișcau ca un robot și voința lui supraomenească îl transformă încă o dată în piatră; dar de această dată era una dintre acele „pietre călătoare“ din deșert, roci grele care, în mod misterios, se deplasau pe acea întindere, lăsând în urma lor o brazdă lată, fără ca nimeni să știe cu adevărat dacă le târau forțele magnetice, spiritele condamnaților pe vecie sau un simplu capriciu a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți facă loc. Se Îndreaptă Într-acolo, ușa e Închisă. Hangiul o Întredeschide fără să bată, o lumânare pâlpâie, o carte se Închide În grabă. Acest nobil călător a pornit din Samarkand acum mai bine de trei luni, m-am gândit că puteți Împărți odaia. Dacă tânărul este nedumerit, evită s-o arate și se dovedește politicos, deși fără curtenie. Khayyam intră, salută, Își spune precaut numele: — Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oraș, cel mai populat din lumea persană, Îi atrage pe toți cei care caută puterea, averea sau cunoașterea. Spun „acest oraș”, dar nu e vorba, la drept vorbind, de un oraș. Se istorisește Încă, prin partea locului, povestea unui tânăr călător din Rey, atât de grăbit să vadă minunățiile din Isfahan, Încât se despărțise, În ultima zi, de caravana sa ca să galopeze singur, În goana mare. După câteva ore, aflându-se pe malul râului Zayandé-Roud, „Fluviul dătător de viață”, merse de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împăratul Nabucodonosor Îi așezase aici pe evreii pe care-i exilase din Ierusalim; alții susțin că soția evreică a unui șah al Persiei Îi adusese aici, Înainte de epoca Islamului, pe cei din comunitatea ei. Numai Dumnezeu știe adevărul! Tânărul nostru călător se Îndepărtă, așadar, Împăcat cu gândul de a-și continua drumul, chiar dacă ar fi trebuit ca bidiviul să i se prăbușească sub picioare, când bătrânul Îl strigă: — Unde gonești astfel, fiule? — La Isfahan! Bătrânul izbucni În râs. — Nu ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu pasiune și rafinament. Să Înveți să-ți ascunzi pumnalul, să-l scoți cu un gest fulgerător, să-l Înfigi direct În inima victimei sau În gâtul acesteia, dacă pieptul Îi e apărat de zale; să te deprinzi cu porumbeii călători, să memorezi alfabete codificate, instrumente de comunicare rapidă și discretă cu Alamutul; să Înveți uneori un dialect, un accent regional, să știi să te introduci Într-un mediu străin, ostil, să te volatilizezi acolo săptămâni, luni În șir, să adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Alutus, scăzut de seceta prelungită de peste vară și se aventuraseră pe malul său din stânga, înspre aval, pătrunzând în adâncime, afundându-se cale de zile și zile întregi, prin zăvoaie și prin pâlcuri de pădure vârstnică și încâlcită, care transformau după-amiaza călătoare, în amurg. Curioși, băștinașii schismatici și hirsuți, le permiseseră papistașilor înzăuați să avanseze tactic o vreme, până când, îmboldiți de răsuflarea premergătoare a iernii și plictisiți, probabil, să-i tot iscodească, într-o vineri, pe la prânzișor și fără nici un fel de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ascuțit al deschiderii acestora este rezonanța profetică care prevestește prăbușirea ce stă să vină. Cel naiv își ține porțile întotdeauna deschise. El nu distinge între personaj și actor, între mască și chipul autentic. Îmbrățișându-l pe un astfel de necunoscut călător ce-i intră în sfera vieții el este sedus și copleșit de jocul dinamic al chipului fals. Această mască îi inundă câmpul vizual și îl împiedică să vadă pe autenticul sosit care se perindă nestingherit și primejdios în saloanele intime
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de ”domenii” i-aș considera un fel de mici boieri latifundiari, în raport cu majoritatea care, oricum, din punct de vedere economic, este mult deasupra majorității din România. Pe drum nu mai întâlnesc pe nimeni mergând pe jos, nici pelerin, nici simplu călător, ceea ce, de fapt, s-a întâmplat în toate zilele de până acum, cu excepția lui Ortal. Mă uitasem în cartea de oaspeți de la casa pelerinului din Saint Gilles, unde am dormit, și am constatat că pe acolo au poposit puțini pelerini
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ei mantie, Noi culegem roadele. Din altița-i aurie Am cules struguri din vie; Mere, pere, din livezi, Ce te bucuri când le vezi! Roman Bianca - Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița Toamna (I) Frunzele sunt arămii, Toamnă, toamnă, de ce vii? Păsările călătoare Au plecat demult la soare. Am rămas și singurei, Fără frunzele din tei. Oamenii culeg la vii, Toamnă, toamnă, de ce vii? Toamna (II) Toamna este chiar frumoasă Însă e și friguroasă; Are un covor frumos De frunze căzute jos. Ea
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Viața e cuvântul care ... Exprimă o picătură de ploaie, Viața e minunea care Exprimă un curcubeu plin de culoare. Viața e poemul care... Exprimă și cea mai mică mișcare, Viața e cuvântul care Încălzește sub un soare Mii de vieți călătoare ... Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Cuvânt albastru După izbucnirea stropilor nestăpâniți Pe pământul din ce în ce mai moale În apele fulgerate de turbulențe : ...răsare, răsare soarele! Norii storși de seva întunericului Trezesc din somn curcubeul estului Și al sticlei revărsate În
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
zboară la marea albastră... Condac Camelia - Alexandra Școala Gimnazială Dumbrăvița Nu știu... Nu știu ce-i dragostea, Ce-nseamnă să iubești... Să simți că zbori spre cer, Să simți că trăiești... Să vezi dincolo de nori, Să mori iubind, Să fii un înger călător, Din vise trăind... Palade Claudia - Georgiana Clasa a IX-a Despărțire (celei mai bune prietene) Stau în mijlocul drumului ce duce spre nicăieri, Încercând să uit ce s-a întâmplat ieri; Mă-nec ușor în lacrimile mele, Prieteni și dușmani îmi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
împreună cu bieții copii, care strigau de fericire, îl gătiră. La lumina zecilor de lumânări și a focului pe care călătorul l-a aprins în sobă, odaia strălucea, la fel și ochii copiilor, extaziați de fericire. Măicuța lor, pe care bunul călător a învelit-o cu o cergă groasă adusă din sanie și pe care a ajutat-o să mănânce, începu să se învioreze și nu mai găsea cuvinte de mulțumire către Bunul Dumnezeu și milostivul călător. Iar a doua zi, plecând
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ore trecute de miezul nopții, cu grijă eram sfătuit să merg să mă odihnesc din dorința de a mă cruța, eu răspundeam că voi avea tot timpul să mă odinesc după ce-și va lua zborul spre depărtări - precum păsările călătoare. Dacă eu am obosit în această sărbătoare de 25 de zile, m-am gândit că romanii au sărbătorit timp de 123 de zile cu aurul luat din Dacia, când poporului i s-a oferit cu dărnicie acel „panem et circensis
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
făcut și datoria patriotică! Cu voi, dragii mei, nu pot vorbi fiindcă așa e situația și nu se aude telefonul. Am apelat la fiica voastră Rodica și am aflat că în curând veți merge la Sibiu pentru iernat, precum păsările călătoare. Tocmai de aceea am hotărât să vă scriu aici și să vă trimit și al II-lea volum al „Călătorie mele”, să-l citiți cu toții în tihnă, mai ales că de acum vine vremea statului în casă, fiind vremea rece
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren frunze în vânt - rațele sălbatice tot mai departe noapte de toamnă - tremurând împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un fost camarad tremur de frunze - câteva raze joacă v-ați ascunselea ziua recoltei - un grăunte de porumb intră-n mușuroi plimbare nocturnă - cam toate frunzele mici
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
-i aparținea, Juan Lucas descoperise un joc nou, ori poate că doar redescoperise un joc aproape uitat: trecuse un car de ani de cînd nu mai călătorise și acum, de cînd stătea la hotel, voia să se simtă tot timpul călător. Era de ajuns să-l vezi ca să-ți dai seama cît de mult Îi plăcea să plece și să vină, să meargă dintr-un loc Într-altul dînd bacșiș liftierilor cu uniforme verzi care stăteau cu mîna Întinsă și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nepoatei mele Vichy Când merii din grădină dau în flori, Nepoată, atunci vei împlini trei anișori. Mereu tu vei dansa sub soare Călăuzită de steluța călătoare. Cei trei ani prin luncă zboară Și pornesc spre lunga vară. Ocrotită ești de îngerul ceresc Și de părinții care te iubesc. Când vei fi puțin mai mare, Vei bea apă din izvoare Colo-n deal la Viișoara, Când se
De ziua ta by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83177_a_84502]
-
trezim În zori În camerele noastre de un cafeniu somptuos ca să auzim din nou tropotul copitelor și zgomotul roților pe străzile orașului, ca să simțim mirosul proaspăt, ușor putred al portului, cu colierul său de valuri strălucitoare, cu mișcarea mîndrelor vapoare călătoare, cu bucuria și puritatea dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În zi, plină de nenumăratele făgăduințe ale vieții cu o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un tributar al Dunării ce ieșea din țara Agatirșilor, dar trecea prin acea a Sciților. Mureșul însă curgând în totalitatea sa dincolo de Carpați, într-o țară ce numai era Sciția, ne vine greu a crede că să se fi raportat călătorului grec numele unui râu atât de îndepărtat și să nu se fi atribuit acest nume Oltului care și el ieșea tot din țara Agatirșilor, dar curgea într-adevăr prin Sciția pentru a se arunca în Dunăre. Către acest argument hotărâtor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]