2,794 matches
-
definiții ale unor virtuți fundamentale (credință: „gând despre Dumnezeu, departe de orice dorință [apathês]”; speranță; răbdare; lipsa lăcomiei etc.), după care urmează un al doilea titlu și o definire a scopului operei: „prin cunoașterea căreia trebuie să încercăm să atingem, călăuziți de Domnul, perfecțiunea care ne-a fost arătată”. Este definită apoi relația dintre Dumnezeu și ființa umană: aceasta e ceată după chipul lui Dumnezeu, dar a fi și după asemănare depinde de capacitatea de a-și dărui propria libertate lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autorul își propune să răstoarne prejudecata conform căreia critica este „ruda săracă” a culturii; dimpotrivă, susține el, folosind o sintagmă a lui André Malraux care va deveni laitmotivul întregii sale opere, critica este un fir al Ariadnei, ghidul indispensabil care călăuzește pașii prin coridoarele și sălile „muzeului imaginar” al artei universale. Dignitatea actului critic vine din puterea sa coagulantă, din capacitatea de a ordona trecutul într-un întreg coerent, făcând astfel accesibil ceea ce altminteri s-ar pierde în infinite decupaje analitice
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
principii democratice și revoluționare, militând totodată pentru a se acorda și românilor din Imperiul Austriac drepturi politice. Este semnificativă campania condusă de el pentru înființarea unei Catedre de limba și literatura română la Universitatea din Cernăuți. Aceleași idealuri l-au călăuzit și în activitatea de deputat în Dieta Bucovinei. Când, în 1865, la propunerea lui Alexandru Hurmuzachi, Reuniunea română de leptură din Cernăuți s-a transformat în Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina, H. a fost ales cel dintâi
HURMUZACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
pref. trad., București, 1968 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Henryk Sienkiewicz, Quo vadis, pref. Stan Velea, București, 1967 (în colaborare cu Remus Luca), Aniela, București, 1975; Alina și Czeslaw Centkiewicz, Copiii din Țara de gheață, București, 1969, Nu i-a călăuzit Steaua Polară, pref. trad., București, 1980; Anka Kowalska, Sâmburele, București, 1972; J. I. Kraszewski, Contesa Cosel, București, 1973; Krystyna Berwinska, Con amore, București, 1982; Tadeu Hâjdeu, Scrieri alese, îngr. și pref. trad., București, 1985. Repere bibliografice: Velea, Interferențe, 96, passim; Stan
LINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287821_a_289150]
-
definiția lui Mircea Eliade) e orice „carte cu oameni”. Nimic în cuprinsul acesteia nu e de domeniul imaginarului. Autorul își povestește pur și simplu viața, asemenea lui Goethe în Poezie și adevăr, expunând implicit ideile și convingerile ce l-au călăuzit și mai ales portretizând oameni de tot felul, întâlniți pe numeroasele drumuri ale lumii străbătute de el. Prin aceasta cartea se umple de viață, iar narațiunea devine cuceritoare. Evocând „copilăria și tinerețea” autorului, întâiul volum capătă caracter de bildungsroman; următoarele
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
În romanul Plângerea lui Dracula (1977), printr-o ingenioasă armonizare a documentelor istorice cu ficțiunea, autorul reconstituie destinul dramatic al lui Vlad Țepeș înfățișându-l în închisoare, unde voievodul își rememorează domnia și își lămurește sieși gândul care l-a călăuzit. Scris cu destulă sobrietate este și Romanul nopții de februarie (Plângerea Domnului Alexandru) (1984), axat pe complotul din februarie 1866, care l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza. După 1989 L. se adaptează noului curs al istoriei și temelor pe
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
care dezmint sentimentele nobile conținute În legământul european. Totuși, cei care au elaborat Constituția Europeană au pus cu sinceritate pe hârtie o viziune a lumii, către care aspiră și În care ar vrea să trăiască și regulile care să-i călăuzească În această călătorie. În ultima jumătate de secol, elitele politice ale Europei s-au angajat Într-o lupta continuă pentru a defini limitele puterii Comunității Europene pe cale de apariție. În timp ce federaliștii au pledat pentru cedarea de puteri sporite către Uniune
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fi Michel Foucault credeau că În lumea postmodernă cu o complexitate, densitate și interdependență sporite, acțiunile fiecărui jucător afectează natura, calitatea și distribuția puterii În Întregul sistem. El a scris că guvernul... Se referă la toate eforturile de a forma, călăuzi și conduce comportamentul altora, fie că aceștia sunt echipajul unui vapor, membrii unei gospodării, angajații unui patron, copiii unei familii sau locuitorii unui teritoriu 5. Foucault și alții pretind că vechiul model nu făcea loc feedbackului și nici nu-i
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a ceea ce se Întâmplă În Europa este aparenta deconectare Între o populație din ce În ce mai Îmbătrânită și un vis tânăr. În trecut, civilizațiile pline de vitalitatea și dinamismul tinerilor au fost cele care au creat viziuni noi și puternice pentru a le călăuzi către viitor. Revoluțiile Franceză și Americană au fost făcute de tineri. Thomas Paine, marele lider revoluționar, care a luptat atât În revoluția americană, cât și În cea franceză, a spus: „Fiecare epocă și generație trebuie să fie Întotdeauna la fel de liberă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
perspectiva autorului metodei, stabilește zece etape necesare: 1. împărțirea clasei în grupe de patru până la șase elevi/studenți; 2. selectarea câte unui subiect din fiecare microgrupă pentru rolul de profesor; 3. predarea pe care trebuie să o efectueze aceștia este călăuzită spre obiective instrucționale identice, dar cu utilizarea propriilor alegeri în ceea ce privește metodele pe care le vor folosi în grupuri; 4. desemnarea „elevilor-profesori” este simultană, iar pregătirea lor, care va necesita 15-20 de minute, se va face în colțuri diferite ale clasei
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
monografice interdisciplinare în județele Lăpușna, Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Ismail, de unde a cules materiale etnografice și folclorice. Între altele, a participat, în 1931, la studierea satului Cornova-Orhei, acțiune condusă de Dimitrie Gusti. A făcut numeroase imprimări pe discuri de fonograf, călăuzit de principii științifice în explorarea tezaurului etnofolcloric al satelor basarabene, păstrând autenticitatea creațiilor culese. Studiile sale (Folclor din județul Lăpușna, 1933, Contribuție la bibliografia studiilor și culegerilor de folclor privitoare la românii din Basarabia și popoarele locuitoare, publicate în periodicele
STEFANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289912_a_291241]
-
în anuarul acesteia. În 1923 îi apare primul volum de versuri, Pajiștile sufletului. În același an se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, devenind, tot acum, membru al Institutului de Literatură condus de Mihail Dragomirescu. Călăuzit de profesor (în casa căruia locuia), tipărește cartea de poeme Vremelnicii (1924), unde cultivă cu stăruință catrenul. În octombrie 1925 imprimă la Focșani o revistă într-un singur număr, „Meduza”, un fel de publicație personală, unde semnează versuri, proză și
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
se potrivește cu subiectele pentru că are o vagă savoare care amintește de dialogurile ciceroniene, chiar dacă totul este învăluit într-o atmosferă mai intimă. Augustin vorbește despre experiențele pline de dezamăgiri din trecut, despre descoperirea „stelei polare” (creștinismul) care îl poate călăuzi; amintește despre propriile lecturi ale cărților neoplatonice. Credința creștină apare aici într-o întrepătrundere armonioasă cu filozofia, cu acel neoplatonism pe care scriitorul îl studiase la Milano, așa cum vom afla, cîțiva ani mai tîrziu, din Confesiuni; dacă în cazul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conform credinței, în virtutea distincției platonice între realitatea durabilă și lucrurile trecătoare. Adevărata sursă de bucurie sînt numai Treimea și adevărul credinței și al moralei, pe care scriitorul îl explică în același context. în schimb, de lucruri trebuie să ne servim călăuziți de preceptul evanghelic al iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru: această distincție este susținută de Augustin și în continuare și, împinsă pînă la ultimele consecințe, îl face uneori să disprețuiască toate științele teoretice, cu atît mai mult dacă sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tip de viață intermediară, trădîndu-l atît pe Moise, cît și tradiția greacă; pe de o parte, afirmă Chiril, ei nu se opun cărților lui Moise și, pe de altă parte, s-au eliberat de șarlataneria grecilor, iar rațiunea (Logosul) îi călăuzește. Prima carte dezvoltă teza, tradițională încă din vremea apologeticii creștine din secolul al II-lea, conform căreia Moise este anterior înțelepților greci, iar „grecii au furat” de la el multe lucruri; cînd grecii se eliberează întîmplător de propriile superstiții și contradicții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
definiții ale unor virtuți fundamentale (credință: „gînd despre Dumnezeu, departe de orice dorință [apathês]”; speranță; răbdare; lipsa lăcomiei etc.), cărora le urmează un al doilea titlu și o definire a scopului operei, „prin cunoașterea căreia trebuie să încercăm să atingem, călăuziți de Domnul, desăvîrșirea care ne-a fost arătată”. Este definită apoi relația dintre Dumnezeu și ființa umană: aceasta e creată după chipul lui Dumnezeu, dar a fi după asemănarea Lui depinde de capacitatea de a-și dărui propria libertate lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
N. Lazu, D.C. Ollănescu-Ascanio, N. Beldiceanu, I.N. Roman, N. Petrașcu. În mod deliberat, junimiștii nu au adoptat statute organizatorice, mulțumindu-se cu un secretar, Iacob Negruzzi, suplinit, în perioada 1871-1873, de A.D. Xenopol. În acceptarea unor noi membri, J. se călăuzea după deviza „Entre qui veut, reste qui peut!” -„Intre cine vrea, rămână cine poate!”. Din toamna anului 1876, a luat ființă în București o a doua J., ale cărei ședințe aveau loc numai în casa lui Titu Maiorescu. Din 1885
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
unei plăcute transparențe. Sceptic întrucâtva, conștient de limitele actului critic, își spune că, uneori, în fața operei mari trebuie să și taci, mărturisind, de pildă, neputința de a scrie despre Mihai Eminescu. Dă cât poate mai mult cuvântul scriitorului, se lasă călăuzit de citatul semnificativ, încât textul critic este, pe mari porțiuni, punerea în pagină a dezvăluirii de sine a autorului avut în vedere, demers completat însă de comentariul analitic, cel mai adesea subtil și revelator. Un exemplu este secvența din interpretarea
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
în 1891, cu titlul de doctor în științe politice și administrative. Publică basme, snoave și traduceri, iar din 1895, împreună cu Carol Müller, înființează colecția „Biblioteca pentru toți”, urmărind, prin conținutul scrierilor selectate, răspândirea „frumosului și moralului”. Același imbold îl va călăuzi și în activitatea de director al revistei „Foaia pentru toți”, pe care o va edita și conduce între 1896 și 1899. Mai scrie în „Revista literară”, „Revista olteană”, „Familia”, „Biblioteca familiei”, „Vatra”, „Revista nouă”, „Vieața” „Adevărul” și „Universul”. În 1885-1886
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
o sărbătoare de dimensiuni cosmice: iarba înverzește înaintea picioarelor lor; pretutindeni izvorăsc pâraie cu apă limpede; norii se opresc deasupra capetelor lor, ferindu‑i de arșița soarelui; munții se apleacă și se fac câmpii; un înger al lui Dumnezeu îi călăuzește de‑a lungul întregii lor călătorii. Marșul lor are și o dimensiune militară. Dușmanii întâlniți în cale sunt pur și simplu sfărâmați; orașele distruse, devastate. Toate acestea cu îngăduința lui Dumnezeu (vv. 941‑988). Înainte ca oștirea sfinților să intre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rostul omiliilor, catehezelor și al exegezelor episcopilor? „Dacă ungerea vă învață toate câte trebuie să știți, atunci munca noastră este zadarnică! Ce folos mai au atâtea cuvântări? Este de ajuns să lăsăm inimile în seama mirungerii, iar aceasta vă va călăuzi pe voi” (3, 13). Așadar, Ioan se contrazice pe sine? El, marele apostol al lui Cristos, cum ar fi putut să scrie, să propovăduiască și să nege în același timp sensul Scripturii și al predicării? „Iată un mister asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Persia, într‑o izolare aproape paradisiacă. Minciuna, ura și durerea le sunt străine; nu consumă carne și nu au legături trupești; se retrag spre odihnă devreme; împlinesc poruncile lui Dumnezeu și trăiesc în perfectă comuniune cu natura. Dumnezeu însuși îi călăuzește spre cetatea Ierusalimului, iar îngerii luptă pentru ei. Sfârșitul lumii este deci marcat de trei evenimente: venirea Anticristului; întoarcerea poporului ascuns la Ierusalim; victoria lui Cristos urmată de Judecata de Apoi. În mod evident, Commodian face aluzie la tradiția iudaică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
afirma că dubletele sunt simbolurile didactice ale persoanei În acțiune. Faust nu poate face nimic fără Mefistofel, la fel cum Don Quijote nu poate pleca În aventură fără Sancho Panza, iar Dante nu va putea Întreprinde călătoria sa fără a fi călăuzit de Virgiliu. Oedip nu-și va putea Începe marea aventură a existenței sale tragice, decât descifrând enigma Sfinxului, iar Socrate nu va accede la Înțelepciune fără ajutorul daimonului său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acestuia în toate domeniile de activitate, de la slujba bisericească la munca științifică, explică și unele exagerări și erori. Învățații ardeleni nu și-au precupețit eforturile pentru a-și „lumina” conaționalii în toate privințele. Instruindu-i intelectual, se străduiau să îi călăuzească și în viața practică. Indiferent de profesie (preoți, juriști, medici), promotorii Renașterii ardelene, îmbinând acțiunea edifiantă prin viu grai cu cea scriptică, s-au întrecut în a alcătui atât tomuri științifice, cât și cărți și broșuri de popularizare (compilații, prelucrări
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
în chineză, deoarece românii ar prefera numai literatura și gazetele străine. Articolele politice se referă la instabilitatea guvernelor și a administrației, la grevarea bugetului prin cheltuieli nesocotite, la înființarea de instituții netrebuincioase, la lipsa de pregătire a celor chemați să călăuzească destinele țării. În altă serie de articole se constată discrepanța între pretențiile protipendadei și nevoile societății, superficialitatea și spoiala de civilizație caracteristice unor reprezentanți ai păturilor sociale avute. Violențele de limbaj nu lipsesc din această publicistică, izvorâtă mai curând din
SATYRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]