2,726 matches
-
le cucerim rând pe rând și nu fără victime. Ce-au înțeles din acest proces și din aceste victorii înduioșații admiratori ai lui Radu Gyr, care au tresărit la un moment dat? Sânt gata s-o ia la goană cu călcâiele sfârâind la cea mai mică adiere agresivă a spiritului primar și să se transforme rapid în și mai triști comedianți ai principialității ca cei din deceniul trecut. Spectacolul ar merita pânze epice. Îmi amintesc că prin anii 50 presa literară
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
patru pâini odată!" Și mi-a întors spatele și s-a urcat în mașină. Are o Dacia mică, nu-i pasă, se urcă în ea, într-o oră e la Roșiori și vine acasă cu de toate. Ma răsucesc pe călcâie și mă întorc la alde Pantazi. Îl găsesc acolo cu al lui Necșulescu, contabilul, cu Ilie, țîr-covnicul, cu Nicolae al lui Pințur. Beau niște vin. "Bă Necșulescu", zic. "Ce e, mă, nea Floreo?" "Cîtă pâine iau eu, mă, pe zi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu spinare de cerb lopătar dată la cuptor cu bureți și gălbiori, nimeni nu era În stare să Înghită altceva decât băutură. Bărbații jucau după cum le cântau țiganii din vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea munca lor și văzându-i căzuți aproape În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fixează, numai, fără să clipească, belind Îngrozitor ochii ăia de vacă dusă la montă și care se Întreabă, În covârșitoarea ei nesimțire, ce mama dracilor caută taurul ăla cățărat În spinarea ei”. Râdeam de el: „I s-or fi aprins călcâiele după tine, Dordonică! Ce, tu nu știi că astea pe la paisprezece ani visează deja la bărbați?”. „Să nu glumiți cu așa ceva!” - făcea. „Dați-mi un briceag și-mi tai podoabele În fața voastră, decât să Îndrăznesc a gândi la așa ceva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dai foc pe-acilea, că cine știe ce se Întâmplă...”. „Mă piș pe paiele tale”, venise răspunsul. Titel nu-l pierdea din ochi și, de câte ori ăla azvârlea mucul de țigară, marele meșter se grăbea să-l scuipe, să-l strivească bine sub călcâi și să-l astupe cu țărână. Odrasla plătea zburători și le spuneau ce măscări să arunce În aer și cui. Năimiții erau bucuroși că puteau pluti și Înjura pe degeaba, contra a numai trei șuturi primite În tur. Cei jigniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facă de toate În casă. La o adică, se luptă cu oricine să-și apere coliba. Zi, ce dai, ca să stăm și noi de vorbă!” „Ești prea scump pentru mine, ce să zic. Nu vezi că-i atârnă bucile până la călcâie? Or să se tăvălească de râs ăi de la mine când or vedea-o. Grâu nu am. Îți dau atâtea măsuri de mei, un singur topor și două piei de oaie.” „Vrei să râzi de mine sau ce? Păi mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oficial, ca acela pe care Îl folosea când Încheia căsătoriile: „Am venit să te anunț pe mata și pe tatăl matale că, Începând de astăzi, colaborarea noastră comercială Încetează”. Văzând gura căscată a omului, adăugă „hai noroc!”, se Întoarse pe călcâie și o luă Înapoi prin Vale. I se chirci sufletul de neputință și durere când Își dădu seama că din Întreg satul se Înălța către cerul limpede miros ucigaș de friptură de iepure. Profesorului Marin Foiște Îi apărea În fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
afle cum se petrecuseră lucrurile În zilele În care, prea ocupat să se desfete, lui nici prin cap nu-i trecuse că oamenii ieșiseră În stradă ca să-l trimită la dracu’ pe marele și zâmbărețul Conducător. Se Întoarse brusc pe călcâie când auzi În spatele lui un glas pe care Îl cunoștea prea bine de pe vremea când fusese militar. Foameangât avea acum pe umăr cele trei steluțe de locotenent-major și comanda un pluton de răcani la fel de Înspăimântați ca și el. Stătea trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toate împărătese mândre pe obârșia lor strămilenară , pe blazonul pe care au scris răzvădit: Omenie și dragoste de țară. Împărătesele acestea purtau două coroane firește așa cum le purtau pe toate ale lor, pe câmp și‐ n bătătură; Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de furi că nu le ajungea timpul cât aveau de săpat, mai dureau deci câteodată că așa‐s bătăturile aspre pe sapă dar mai moi la mângâiat. Mărgăritarele lor șirag se așezau sărate
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care‐ au plecat, râzând năuc să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu ți‐ a spus .. .rămâi! Frumos și mârșav Împărat de clopot nedesferecat, cum călăreai pe Dumnezeu cu capul de blesteme greu, cum te‐ ntorceai cu nara‐n vânt Secat de un nor ori de‐ un cuvânt... Adânc ca
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
își spuseră că probabil Hideyoshi primea vizitatori. Dar, de fapt, Hideyoshi însuși era cel care pleca. Ieși chiar în acel moment din corpul principal al cetății. — Mă bucur că ați venit, le spuse el. Ei, haideți înăuntru. Răsucindu-se pe călcâie, Hideyoshi își conduse oaspeții într-o cameră. — Bine-am mai râs aseară. Mulțumită vouă, în dimineața asta am dormit până târziu. Și, neîndoielnic, arăta de parcă tocmai s-ar fi sculat din pat și abia s-ar fi spălat pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
număr; Katsuie îi privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke? O dată moare omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
animalele! Continuând cu ocările, se ridică și smulse sabia lungă din mâinile pajului aflat în spatele lui. În timp ce ieșea din cameră saurobei, fâstâcit, o luă la fugă după el, rugându-l să-i spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul, ceru să i se aducă imediat un cal. — Așteptați un moment, stăpâne. Înțelegând intențiile seniorului său saurobei se repezi spre grajduri. Calul era foarte bun, un murg numit Baros. De cum sări în șa, Nobuo ieși la galop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chemat la Înalt Prea Sfântul. Să dea bunul Dumnezeu să ajungem a ne vedea cu bine, dragule. L-am condus pe bătrân până la poarta mănăstirii, unde îl aștepta un învățăcel... --Umblă sănătos, sfințite! --Cu bine, fiule!... M-am răsucit pe călcâie aproape militărește, fiindcă privirea tristă a bătrânului îmi pătrundea în adâncul sufletului... Când m-am depărtat mi-am întors capul... Bătrânul se afla în același loc. Privea după mine. I-am făcut din mână. Mi-a răspuns cu gest obosit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
renunțat, făcând un gest chiar care părea să însemne: “Ce rost are?” Mă întrebam de ce nu-mi vorbește deschis? Nu este încă momentul? “Despre ce să-ți vorbească bietul bătrân, ipochimene? Să-ți spună că ți s-au cam aprins călcâiele după fată ca la un puștan? Să-ți taie elanul spunându-ți că încă nu-i momentul ca fata să iasă în lume? Sau că frumoasa nu-i de... nasul tău? Ori că ar fi bine să intri întâi în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
visând să devină căpitan de cursă lungă, Traian Băsescu a căzut, din greșeală, într-un ciubăr plin ochi cu vin terminat de fermentat. N-a pățit nimic, fiindcă maică-sa l-a tras după vreo oră și jumate de un călcâi afară, iar din acel moment a devenit precum Ahile Peleianul, practic invulnerabil la efectele alcoolului și la săgețile presei, cu excepția călcâiului cu pricina, care și în momentul de față îl deranjează doar spre dimineață, când mai cade pe sub mese. În
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de fermentat. N-a pățit nimic, fiindcă maică-sa l-a tras după vreo oră și jumate de un călcâi afară, iar din acel moment a devenit precum Ahile Peleianul, practic invulnerabil la efectele alcoolului și la săgețile presei, cu excepția călcâiului cu pricina, care și în momentul de față îl deranjează doar spre dimineață, când mai cade pe sub mese. În 1976, tânărul Traian Băsescu absolvea Facultatea de Navigație din cadrul Institutului de Marină 'Mircea cel Bătrân', din Constanța, cu un palmares total
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
responsabili, cetățeni care sunt în măsură, la o adică, să aleagă cu iscusință dintre două rele, Bocul cel mai mic, pardon, voiam să zic, răul cel mai mic, cum să nu plâng cu lacrimi până la genunchi, dacă cumva răzbind spre călcâie, când este vorba să scriu despre oamenii către care se îndreaptă toate marile dureri ale românilor, oamenii care spun ei înșiși că poartă în sufletul lor pentru poporul român, dureri imense cum ar fi de exemplu suprema durere omenească numită
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de cotropitori, răi și nemernici, care continuu aveau ceva de luat de la cei care-și apărau cu fuga, doar „nevoile și neamul”. Demult erau turcii, rușii, nemții, măruntul popor unguresc, sau mai știu eu ce nații, care ne țineau sub călcâi, acum sunt guvernații, această adunătură colcăitoare de indivizi, cu mentalitate de slugi șmecheresc-docile, având fiecare mai mari sau mai mici interese-învârteli, perpetuu vulnerabile, sau șantajabile, ca orice hoție, mârâind pe la colțuri, ori public, atunci când își simt amenințate interesele. Dar, văd
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă dor de-mi vine să merg desculță... Înotând prin pietre ascuțite, un toc atârnă vinovat, ca o rană deschisă... bat cu putere în pământ, făcând pe-a cizmarul de ocazie... Și simt un cui care-mi străbate îndrăzneț prin călcâi... Îmi vine să urlu de durere... dar tac... o să se arate răscruce, ca o fată morgana din poveste... Fac la stânga și satul își deschide binevoitor ulițele prăfuite, încărcate de copii care semănau cu cei din albumul copilăriei mele... Recunosc mirosul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îmbolnăveam, mama o chema și pe la noi. Ea își pregătea pe pipăite toate cele necesare într-un ritual desăvârșit. Punea la loc de cinste apa neîncepută, cărbunii aprinși, lingura de aramă și cu ochii închiși ne atingea fruntea , tîmplele, spatele, călcâiele. Simțeam cum mă înfioară mîinile ei reci, osoase și cădeam ca într-un vis nesfârșit în murmurul vorbelor ei: „Ieși deochi din ochi,din tâmplă,din piept,din spate,din călcâi și te du acolo unde s-a dus urâtul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și cu ochii închiși ne atingea fruntea , tîmplele, spatele, călcâiele. Simțeam cum mă înfioară mîinile ei reci, osoase și cădeam ca într-un vis nesfârșit în murmurul vorbelor ei: „Ieși deochi din ochi,din tâmplă,din piept,din spate,din călcâi și te du acolo unde s-a dus urâtul...” Și nu îmi mai amintesc toate ce ni le zicea. Nu știu de unde avea puterea aceea de a ne face sănătoși. După ce pleca, cerul se întuneca în urma ei și natura se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iar încălțările la modă erau papucii cu botul ascuțit. Ai mei erau de un verde ca lămâia, cu un toc nu prea înalt. Așa că nu conta că erau cu două numere mai mici. Degetele mi se înfigeau în bot, iar călcâiele îmi atârnau pe-afară. Era o tortură să mergi cu ei, dar, desigur, cui îi păsa? Frumusețea înseamnă durere. Așa am pornit-o către Rickshaw Rooms. Unde se ținea o petrecere de lansare a unui nou serial de televiziune. Brigit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta ca să nu te mai obosești tu. Luke era în pat, rezemat cu spatele de perete. Mișto piept, mă gândeam vag. Pentru un idiot nenorocit. Părea complet șocat. — La revedere, am spus eu zâmbind din nou și răsucindu-mă pe călcâie. Simțeam că durerea îmi secera picioarele. Stai puțin, a strigat el. Ce mai e acum? m-am întrebat. Probabil voia un sărut de adio. Putea să vrea, că n-avea să primească. Ce e? l-am întrebat ascunzându-mi nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu Luke și drumul meu către dragostea adevărată nu erau deloc. Pașii pe care îi făceam erau atât de mici și de poticniți încât ai fi zis că sunt încălțată cu o pereche de cizme noi cu tocurile defecte. Cu călcâiele pline de bășici și tăieturi, cu carnea înroșită, fiecare pas - cu un picior parcă mai scurt decât celălalt - era o cumplită agonie. în săptămâna de după petrecere m-am gândit foarte mult la Luke. De fiecare dată când îmi aminteam cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]