10,800 matches
-
au venit acum trei ani numai la noi, unul nu era mare gânditor; vorba cea: cum e turcu’, și pistolu’. Cu toate acestea - oftă Metodiu - poți să le faci ceva? Episodul 211 CORESPONDENȚA înainte de a-i însoți pe bunii noștri călugări spre locuințele rezervate în cuprinsul apartamentelor papale situate nu departe de Poarta Sfânta Ana, foarte aproape de clădirea impozantă ce adăpostește astăzi Banca Vaticanului, nu demult obiectul unui notabil scandal financiar ce-și prelungea ramificațiile până în culisele dubioase ale Wall-Street-ului, profităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
București: - Vezi și tu răspunsul numărul 3. Episodul 212 îN CAMERA DE OASPEȚI Să intrăm și noi acum în odaia nici prea largă, nici prea scundă, nici prea luminoasă, nici prea sărăcăcioasă unde îi condusese cardinalul Damiani pe bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre erau cusute cu fir alb argintiu siluete de îngerași cu trâmbițe șezând șăgalnic pe norișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mic, din copilărie, pe când se juca la Vaslui „de-a Ștefan cel Mare” cu odraslele unui vecin, cafegiu otoman, altfel om de treabă, îi dădea adeseori halviță. Unde mergi, bre, așa alandala? - spuse turcul, mai muiat când văzu sutana de călugăr și când auzi că i se vorbește pe limba lui. Nu vezi ce scrie aici? Unde, drăguță? - întrebă Metodiu. Turcul îi arătă cu mâna un salcâm pipernicit pe crengile căruia atârna o scândură cu multe litere vopsite pe ea. Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce-aș face-o acum? Oameni suntem... Metodiu se mulțumi să înghită, sfios, în sec. — Cald, bre - zise turcul dându-și și fesul pe ceafa și privind câmpia nemărginită: Mai dihai ca la noi. De unde sunteți de loc? - îndrăzni bunul călugăr. — Din Anatolia, bre, dintr-un sat, Cașmurük îi zice, dac-ai auzit - răspunse turcul. — N-am auzit, să fie cu iertare - răspunse Metodiu. — Nu-i nimic, bre, n-aveai de unde să auzi. Da’ de Chilia cred că ai auzit. — Parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pericol, după cum îndărătul apolinicului stă pitit dionisiacul, asta ți-o spun eu, negustor bătrân. Nu vrei și matale, părinte, o felie să te mai îndulcești? Salivând, Metodiu luă felia de portocală cu simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală! Din cală, după o vreme, se ivi un grec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreau, sunt portocalele mele. Apoi făcu mai domolit: împarte-le echipajului. Grecul cel nemulțumit se-ntoarse pe călcâie și plecă. Abia acum băgă de seamă că omul era numai în ciorapi. — E frate-miu - zise căpitanul, observând privirea compătimitoare a călugărului. Oaia neagră a familiei. Un puturos și jumătate, toată ziua nu-i stă capul decât la răscoale și revoluții. Vrea să dezrobească Grecia. Parcă și ai pe cine... Dacă nu era mama să mă roage să-l țin cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mă! — Ești sincer, dom’le, bravo! - zâmbi grecul. Stai liniștit, nu sunt iscoadă. Și nici dumneata nu ești. Mai ia, te rog, o portocală. Episodul 223 PASAGERI NOI După acestea, discuția continuă mai liniștită, mai firească. Negustorul Georgios îi spuse călugărului nostru câte ceva despre familia lui și i se plânse de dureri de șale, din cauza tangajului. Metodiu, la rândul lui, îi povesti cum arată Roma, cam ce fel de om e papa, cât costă la ei untdelemnul, icrele. I-auzi! - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ridicând plosca adusă de grec. — Să trăiască și să înflorească - zise repede Georgios, înclinându-se. — Matale, părintele, nu ești pe-o vorbă cu mine? - spuse turcul către Metodiu, care rămăsese tăcut la proră. — Cu mine vorbiți? - păru că se trezește călugărul nostru. — Da, cu matale. — Nu eram atent la ce-ați rostit - zise Metodiu. — Să trăiască Imperiul Otoman, asta-am zis! - făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
păru că se trezește călugărul nostru. — Da, cu matale. — Nu eram atent la ce-ați rostit - zise Metodiu. — Să trăiască Imperiul Otoman, asta-am zis! - făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o meșă neagră peste ochiul drept. Ultimul refuză. — Acum ce rost are să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acestui somn de război sau somn de asediu, încât fixau cu privirea ochiului deschis un obiect sau o ființă și dacă obiectul sau ființa respectivă se mișca, se mișca și ochiul deschis, în timp ce celălalt, închisul rămânea nemișcat, împlinindu-și somnul. Călugărul nostru verifică acest lucru făcând câțiva pași pe punte: ochiul comandantului turc îl urmări apatic, iar gura otomanului spuse încet, somnoroasă: Te plimbi cam mult, bătrâne... Metodiu se opri, mut de admirație și spaimă: extraordinar popor! După încă două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu ne lăsați! Duceți-ne acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de răspuns: „Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi”? 3 iunie 1988 CUPRINS Episodul 1: Despre cum au încăput doi vrednici călugări într-o sutană........................ 5 Episodul 2: Despre cum au luat știre cei doi călugări de rânduiala tătărască......................5 Episodul 3: Ce discutau doi tineri pe la începutul secolului al XVII-lea...........................6 Episodul 4: în drum spre harem............................................................................ 7 Episodul 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspuns: „Nici nouă nu ne e bine aici, așteptați-ne, o să venim și noi”? 3 iunie 1988 CUPRINS Episodul 1: Despre cum au încăput doi vrednici călugări într-o sutană........................ 5 Episodul 2: Despre cum au luat știre cei doi călugări de rânduiala tătărască......................5 Episodul 3: Ce discutau doi tineri pe la începutul secolului al XVII-lea...........................6 Episodul 4: în drum spre harem............................................................................ 7 Episodul 5: Un harem model..............................................................................8 Episodul 6: Ce mai discutau doi tineri pe la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de parcă ar fi fost sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine. Era varianta modernă a celulei unui călugăr, care s-a înstrăinat de bunăvoie, departe de dezordine și agitație precum fusese Lee însăși. Dar acum, văzându-l după atâta timp, mă gândeam că poate e prea reținut, prea sterp. Pentru prima oară mi-am închipuit că până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ani bătuți pe muchie, dar se simțea plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii. Era scund și avea acea chelie care amintea catolicilor pe călugării lor. Se îmbrăca în fiecare dimineață cu veston și cravată, foarte elegant, ca și cum ceva neașteptat trebuia să aibă loc în fiecare zi. Se putea spune că se îmbrăca pentru imprevizibil. Avea mereu o sticlă de coniac Napoleon într-un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dacă din cauza Micii Glaciațiuni Medievale, ori din alte cauze, o foamete fără precedent a zguduit statele din emisfera nordică. Pe fondul acesteia, în anul 1601, Rusia s-a confruntat cu o criză politică și economică fără precedent. Tot atunci, un călugăr, numit Dimitrie cel Fals, își face apariția și agită poporul, declarând că el este adevăratul fiu al lui Ivan cel Groaznic, succesorul de drept pe tronul Țarilor. Măcinat de probleme și obosit de treburile domniei, Boris Godunov moare pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman din care se puteau desfăta doar pustnicii, rabinii și călugării. Într-un tîrziu, cînd am Înțeles că lectura s-ar fi putut prelungi pînă-n zori și că din toate nu mi-ar fi rămas nici o urmă materială, pentru mine și pentru mama, m-am decis să-mi notez evenimentele importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrîu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sîsÎind amenințător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrîu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sîsÎind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tînărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al României nu se declară în actele oficiale cu numele regional, își spune român și limba vorbită este limba română. Cele mai vechi izvoare care vorbesc despre valahi, vlahi, blacus și alte variante ale acestui etnonim le datorăm lui Nestor, călugăr slav care îi amintește pe volohi în luptele lor cu ungurii, veniți în Panonia la anul 896, în lucrarea „Povestea vremurilor de demult”, apoi în documente bizantine, maghiare, papale, armenești, persane și turcești. Pentru teritoriul dintre Carpații Răsăriteni și Nistru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Șchiopul, precum și din documentele de vânzare-cumpărare ale locuitorilor răzeși din Filipeni și Fruntești. Actul de danie din 1437 stabilește, în lini mari, hotarele moșiei date lui Mihail Oțel care mergea din zarea Coloneștilor în zarea Ungurenilor, incluzând poiana lui Coste Călugărul, motiv de neînțelegere între urmașii Sara Mleașniță și răzeșii din Fruntești. De asemenea, în document se vorbește de Zlatarin (satul Zlătari de astăzi, comuna Ungureni - Lecca). Importanța apelor, pâraie cu debit mic, cum sunt toate în Colinele Tutovei, constă în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu ridică niciun fel de dificultate; pe acest deal Matache, la fel ca Puiu, își avea proprietatea, una dintre sforile de pământ trase la sorți. Cu o semnificație deosebită este Pădurea Chilia, care păstrează amintirea locului unde a rezidat un călugăr - preot, la fel cum a fost Coste Călugărul pe Runc. Nu este exclus ca Chilia din Fruntești să fie contemporană cu „mănăstirea” lui Costea Călugărul din secolul al XV-lea. Chilia este în relație directă cu prima biserică din Fruntești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
deal Matache, la fel ca Puiu, își avea proprietatea, una dintre sforile de pământ trase la sorți. Cu o semnificație deosebită este Pădurea Chilia, care păstrează amintirea locului unde a rezidat un călugăr - preot, la fel cum a fost Coste Călugărul pe Runc. Nu este exclus ca Chilia din Fruntești să fie contemporană cu „mănăstirea” lui Costea Călugărul din secolul al XV-lea. Chilia este în relație directă cu prima biserică din Fruntești atribuită, potrivit tradiției, lui Grigore și Cozma Dunavățu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cu o semnificație deosebită este Pădurea Chilia, care păstrează amintirea locului unde a rezidat un călugăr - preot, la fel cum a fost Coste Călugărul pe Runc. Nu este exclus ca Chilia din Fruntești să fie contemporană cu „mănăstirea” lui Costea Călugărul din secolul al XV-lea. Chilia este în relație directă cu prima biserică din Fruntești atribuită, potrivit tradiției, lui Grigore și Cozma Dunavățu, deși ei erau din Filipeni. Aproape de vărsarea Dunavățului în Berheci, este locul numit Pe Laz. Denumirea exprimă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
slujitori credincioși. Pe baza informațiilor transmise de documentele de cancelarie, pentru zona în care s-au format satele comunei Filipeni - Valea Dunavățului și a Dunaviciorului (Pârâul Roșu), putem aprecia că cele mai vechi locuințe au fost în „poiana lui Coste călugărul”, în Runc și pe Valea Dobreana. în cadrul hotarului moșiei făcut danie de cei doi domni ai Moldovei - Ilie și Ștefan - la 1437 (1438) care includea și o parte din Valea Berheciului, locuințele sezoniere se puteau muta din loc în loc, căutând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și baștina după moașa noastră Ioana, cum și din alte părți.” „Stâlpul lui Ion Rusu” desemnează „din vatra satului”, după cum „baștină” înseamnă, în context, moștenire. Despre stâlpul din Filipeni, vorbește documentul din 1584 de la Petru Vv: „... unde a fost Coste Călugărul, la Stâlpu, în mijlocu satului ce se cheamă Filipeni.” Nu numai vetrele de sat se însemnau cu un stâlp. Și atunci când se stabileau hotarele, se marcau drumurile, se bătea câte un stâlp, așa cum întâlnim și în cercetarea făcută „în pricina
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]