1,520 matches
-
dacă nu cumva ea este deja liberă la ceasul când aștern aceste rânduri. Nu era liberă, după cum mi-a spus Harun, venit la porțile palatului ca să mă întâmpine la sosirea caravanei. Acolo trebuia să încredințez animalele celui însărcinat cu paza cămilelor și să las darurile la căpitanul gărzilor, până la întrevederea cu suveranul. Odată isprăvite formalitățile astea, m-am dus acasă pe jos, sporovăind cu Harun, povestindu-i despre boala unchiului, apoi despre moartea sa, evocând amintiri de la Segelmesse și de la Tombuctu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în afaceri. * * * Ieșirea mea din Fès a fost remarcată. Țineam să plec în surghiun cu capul sus, înveșmântat în brocart, nu noaptea, ci la lumina zilei, să străbat ulicioarele, care forfoteau de oameni, urmat de o impunătoare caravană: două sute de cămile încărcate cu tot soiul de mărfuri, dar și cu douăzeci de mii de dinari, o comoară apărată de vreo cincizeci de gărzi înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce era menit să le taie avântul bandiților care mișunau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă de pături, un felinar, un burduf cu lapte de cămilă și un șirag lung de curmale, îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deschizătura, nu cu gând să ne salveze, ci pentru a se adăposti în grotă cât stăteau să mănânce. Nu părură nicidecum bucuroși să dea ochii cu noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că bunurile căzuseră pradă jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o cămașă din zale, o flintă scurtă, mai multe oglinzi, mătănii din mărgean și câteva cuțite cizelate, toate astea valorând cam cincizeci de dinari. Suveranul acceptă cu amabilitate acest dar, însă îi dărui omului, la rândul său cinci sclave, cinci cămile, o sută de colți uriași de elefant și, ca și cum toate astea nu erau de ajuns, mai adăugă echivalentul a cinci sute de dinari de aur în moneda țării sale. După ce l-am părăsit pe acest prinț atât de generos, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau mai puțin lungă, după starea de spirit în care mă găseam și potrivit ocupațiilor, dar întotdeauna rodnică. Deoarece întâlneam notabilități, ofițeri, slujbași ai palatului și făceam afaceri. Încă din prima lună, am izbutit să plasez într-o caravană de cămile, închiriată de negustori din Maghreb, o încărcătură de voal indian și mirodenii pe adresa unui neguțător evreu din Tlemcen. La rugămintea mea, el mi-a trimis un sipețel cu ambră de Messa. Între două afaceri, culegeam confidențe. Astfel am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moscheea Ibn Tulun, în fața hamamului femeilor, unde Nur se pregătea să intre. Părea că șovăie. — Ai fi în stare să mă însoțești fără să pui nici o întrebare? — Până în China, dacă trebuie! Atunci, vino să mă întâlnești mâine dimineață, aducând două cămile și burdufuri pline, în fața Marii Moschei de la Ghizeh. Hotărât să mă țin de cuvânt, n-am întrebat-o încotro ne îndreptam, astfel că, după două ceasuri de drum, nu schimbaserăm decât câteva vorbe. N-am socotit totuși că încalc înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vezi construcțiile alea rotunde vii până aici în fiecare săptămână? S-a lăsat năpădită de un râs sincer și cuceritor, de care m-am simțit cu atât mai ofuscat. Ca să-mi arăt dezaprobarea, am descălecat și am pus piedică piciorului cămilei. N-a zăbovit să vină înapoi spre mine. — Scuză-mă pentru râsul meu. Am râs pentru că ai zis că-s rotunde. N-am născocit eu asta. Ibn-Battuta, marele călător, spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre minunile lumii. Cu siguranță le-a fost încredințată și vreo funcție, dar ăsta nu era decât un pretext oferit de prințul din vremea aceea. Ajunseserăm în creștetul unei coline și piramidele se detașau limpede în zare. Și-a oprit cămila și a întins mâna spre răsărit, cu un gest atât de emoționat, că devenea solemn. — Multă vreme după ce casele noastre, palatele noastre și noi înșine vom fi dispărut, piramidele acestea vor fi tot aici. Oare nu înseamnă asta că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și la o parte vălul, mi-a pus un sărut pe buze. Doamne, aș fi rămas așa până în ziua Judecății! Nu eu m-am desprins de buzele ei; nici ea nu s-a despărțit de mine. Vina a fost a cămilelor care s-au îndepărtat prea curând una de alta, amenințând să ne dezechilibreze. — Se face târziu. Dacă ne-am duce să ne odihnim? — Pe piramide? — Nu, ceva mai departe. Există, la câteva mile de aici, un sătuc unde locuiește dădaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care am sărutat-o. Selim purta pe deget un inel din argint, cu o lucrătură grosolană, dăruit, mi s-a spus, de către un astrolog. Când m-am ridicat, un paj m-a înveșmântat într-o robă lungă din păr de cămilă, apoi m-a poftit să-l urmez. Întrevederea se încheiase. Discuția putea începe, într-o altă încăpere, cu consilierii. Abia de am participat. Rolul meu era acela de a reprezenta, nu de a negocia, cu atât mai mult cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fusese înlocuită cu o semilună din aur; se șoptea în jurul meu că schimbarea fusese poruncită în urma unei scrisori primite de la otoman, care punea la îndoială zelul religios al lui Kansoh. În fruntea interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria, marșul ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri din oțel încrustat cu aur. Mai departe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înainte de a merge la rugăciunea de seară într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta e acum discuția), comunismul a evitat să-și ia drept aliat religia creștină? Au atâtea În comun - ideea de egalitate Între oameni, de justiție, propensiunea către binele celor mulți și simpli, ostilitatea față de bogați... Mai curând se va strecura cămila prin urechile acului decât bogatul În Împărăția lui Dumnezeu, parcă așa spune la un moment dat Isus, nu? Cum se face că două forțe uriașe (ca potențial, cel puțin), fundamental convergente, nu și-au dat mâna În istorie? Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Lauren! Bărbatul meu eligibil este deja cu altcineva! zise ea cu avânt. —Phoebe Calder. Dumnezeule, ce recunoscătoare sunt că ești aici. Miezul nopții este o oră târzie pentru o doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe o măsuță lângă noi. Toată lumea, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
despre ei.? Să fie iubirea doar autosugestie? Evident, iubirea de sine atinge ușor perfecțiunea.. Gelozia spulberă monotonia unei căsnicii. Bărbaților de vârsta a treia le fug ochii dupa cuvioasele fetițe de liceu. Înving în dragoste cei care au răbdare de cămilă. Femeile se îmbracă pentru prieteni și se dezbracă pentru amici. Iubirea e totul. Nu ratați deci marele bal al vieții. Căsătoria este o instituție, dar nu de reabilitare. Nu vă depășiți responsabilitățile! Prea repede ajung îndrăgostiții la senzația de înec
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a îndepărtat singur, ca în fiecare noapte, să verifice dacă animalele fuseseră adunate, dacă sclavii îi îndepliniseră poruncile, dacă familia se odihnea în pace și dacă tihna pusese stăpânire pe micul lui „imperiu“ alcătuit din patru corturi din păr de cămilă, jumătate de duzină de sheribe din împletitură de trestie, un puț, nouă palmieri și o mână de capre și cămile. Apoi, tot ca în fiecare noapte, se urcă încet pe vârful dunei înalte și dure ce-i apăra așezarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se odihnea în pace și dacă tihna pusese stăpânire pe micul lui „imperiu“ alcătuit din patru corturi din păr de cămilă, jumătate de duzină de sheribe din împletitură de trestie, un puț, nouă palmieri și o mână de capre și cămile. Apoi, tot ca în fiecare noapte, se urcă încet pe vârful dunei înalte și dure ce-i apăra așezarea de vânturile de est și, la lumina lunii, privi ceea ce rămăsese din acel imperiu: o nesfârșită întindere de deșert, zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
schimbe pe cinci de-ai lui, la alegerea sa, dar n-a acceptat. Gacel știa că dacă într-o bună zi, din cine știe ce motiv, i s-ar fi întâmplat ceva în vreuna din aventurile lui solitare, R’Orab era singura cămilă de pe lumea asta în stare să-l aducă înapoi în tabără, în cea mai neagră noapte. Adesea adormea, legănat de clătinarea lui și învins de oboseală, și nu o dată familia lui l-a luat de la intrarea în jaima ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l aducă înapoi în tabără, în cea mai neagră noapte. Adesea adormea, legănat de clătinarea lui și învins de oboseală, și nu o dată familia lui l-a luat de la intrarea în jaima ca să-l bage în pat. „Francezii“ spuneau despre cămile că sunt animale stupide, nemiloase și răzbunătoare ce nu ascultă decât de țipete și lovituri, dar un adevărat imohag știa că un bun dromader din deșert, în special un mehari pur sânge, îngrijit și învățat, putea ajunge să fie la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
folos într-un deșert pe care tuaregii și ai lor mehari îl cunoșteau dintr-un capăt într-altul. Tuaregii erau puțini și risipiți, pe când soldații soseau din metropolă sau colonii ca norii de lăcuste, până ce veni ziua în care nici o cămilă, nici un bărbat, nici o femeie, nici un copil n-a mai putut să bea apă în Sahara fără voia Franței. în ziua aceea, bărbații imohag, sătui să-și vadă familiile murind, au aruncat armele. Din acel moment au fost un popor condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stranie fascinație asupra lui Gacel, fascinație ce se născuse într-o noapte, cu mulți ani în urmă, când la căldura iubitoare a focului auzise vorbindu-se pentru prima dată de „marea caravană“ și cei șapte sute de oameni și două mii de cămile ale sale care fuseseră înghițiți de o „pată albă“, fără ca vreunul dintre oameni sau dintre animale să se mai fi întors vreodată. Se îndrepta de la Gao la Tripoli și era considerată cea mai mare caravană pe care bogații negustori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a pune stăpânire pe niște bogății ce, potrivit unei legi nescrise, aparțineau celui care era în stare să le smulgă nisipurilor, dar nisipurile își păstraseră bine taina. Nisipul era capabil să înăbușe sub mantia lui orașe, fortărețe, oaze, oameni și cămile, și cu siguranță sosise violent și pe neașteptate, purtat în brațe de aliatul său, vântul, și se năpustise asupra călătorilor, învăluindu-i și transformându-i într-o altă dună între milioanele de dune din erg. Câți au murit după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se prăbuși fără cunoștință. Porunci să se pregătească pentru ei cel mai bun cort, și sclavii și fiii lui îi îngrijiră zi și noapte, într-o disperată luptă pentru a reuși, împotriva oricărei logici, să-i mențină în viață. Fără cămile, fără apă, fără călăuze și fără să aparțină vreunei rase din deșert, părea un miracol al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
primea cu bucurie pe oaspeți și îi plăcea să se adune cu oamenii în jurul focului, să povestească istorii de demult și să vorbească despre micile întâmplări ale vieții de zi cu zi, dar după aceea, când jăraticul se stingea și cămila neagră ce purta în spinare somnul străbătea tăcută și invizibilă așezarea, fiecare se retrăgea în cortul lui, departe, ca să-și trăiască viața în singurătate, să respire adânc, să se bucure de liniște. !!!LIPSĂ!!! înțelese că fantomele spaimelor sale deveneau reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]