6,191 matches
-
ape cu buzele-nsetate ca să pot dumnezeirea-ntreagă să-Ți culeg, nimic din veșnicie să nu-mi scape! POVESTEA POETULUI FĂRĂ TALANȚI Pe la sfârșitul toamnei cei cu talanții înfățișa-se-vor pentru divan să-Ți reîntoarcă din binecuvântare. Vor scârțâi căruțele, la cărăuși, de rod spre beci adânc, hambară și lacrele din pod, cu toții închinându-se în prag. ...dar iată și cel care talantul și-a năimit cu sfadă murseca-va spre harțag că l-ai lăsat pe greier neplivit și
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
a antologiei realizată direct din bengali); „Dragostea încurcă, dragostea descurcă” (piesă de teatru a lui Tagore), „Soarele din prima zi” (poezii ale lui Tagore); „Radha și Krișna”, de Chandidas. A tradus totodată din sanscrită în română: „Proverbe și cugetări sanscrite”, „Căruța de lut” (în manuscris), de Śudraka. A stabilit textul „Gramaticii sanscrite mici” de Fr. Bopp, tradusă de Eminescu și rămasă în manuscris, însoțindu-l de aparatul critic respectiv. Textul a fost publicat în 1983 în volumul XIV al Operelor lui
EMINESCU – PRIMUL TRADUCĂTOR ROMÂN DIN SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361141_a_362470]
-
și cînd jos, Pentru că viața e bună, De ești bucuros! Mi-am luat o bere. Pe etichetă scria că poți cîștiga o Dacia și mi-am amintit etimologia cuvîntului “Dacia”, de care se cramponează cîțiva inși, care vor să pună căruța înaintea boilor. Nici dacă e advărat, nu mai merită! Mai are această populație, aflată în plină osmoză generatoare de un nou popor, ca un Univers pulsatoriu, un proverb generator de sancțiuni cosmice, irevocabile: “Mortul de la groapă nu se mai dezgroapă
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
leuca în cap?! Pe punte s-au adunat cîteva femei. Madam Jorjet strigă de pe deal: Fă, Lenuțo, a venit bărbatu-tău, fă ? Da' ce-ai cu el? Mi-a promis că mă ajută la fîn. Să vie și el cu căruța ... Dom' colonel se sprijină în greblă și zice: Văzuși, fă, Lenuțo. ce de mai fîn am făcut? Cînd vă ziceam eu, ce ziceați voi, ai? Eu fac fîn, domnule! Cînd o veni iarna, ce faci, iei pătura și pleci prin
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de munca grea cu o mîndrie nedisimulată și nu se lamentau de greutățile vieții. Unul dintre ei, ars de soare, cu mușchi de atlet, povestea cum frînează căruța încărcată cu lemne, cînd urcă dealul: Cînd obosește calul, răsuflă de zici c-o să crape, amețește și cade lat pe-o parte și greutatea căruței îl trage la vale și îl face praf, bucăți se face pe pietre. Da' frîna
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
greutățile vieții. Unul dintre ei, ars de soare, cu mușchi de atlet, povestea cum frînează căruța încărcată cu lemne, cînd urcă dealul: Cînd obosește calul, răsuflă de zici c-o să crape, amețește și cade lat pe-o parte și greutatea căruței îl trage la vale și îl face praf, bucăți se face pe pietre. Da' frîna de la roată?! Ce frînă?! Ce vorbești?! Frîna o pui la vale, să nu vină căruța peste cal. La deal trebuie s-o proptești, atunci cînd
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
crape, amețește și cade lat pe-o parte și greutatea căruței îl trage la vale și îl face praf, bucăți se face pe pietre. Da' frîna de la roată?! Ce frînă?! Ce vorbești?! Frîna o pui la vale, să nu vină căruța peste cal. La deal trebuie s-o proptești, atunci cînd se odihnește calul. Și ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe pămînt, dar, cînd se oprește calul, se înfige
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
s-o proptești, atunci cînd se odihnește calul. Și ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe pămînt, dar, cînd se oprește calul, se înfige în pămînt, apăsat de greutatea căruței, pe care o înțepenește pe loc, pînă se opintește din nou bietul animal și își continuă urcușul. Ce vreți, am cal bun, nu-mi bat eu joc de el ... Da' cîte căruțe de fîn îți trebuiesc pentru cal, ca să-l
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
calul, se înfige în pămînt, apăsat de greutatea căruței, pe care o înțepenește pe loc, pînă se opintește din nou bietul animal și își continuă urcușul. Ce vreți, am cal bun, nu-mi bat eu joc de el ... Da' cîte căruțe de fîn îți trebuiesc pentru cal, ca să-l scoți din iarnă? Cinci, încărcate bine ... Țineți cont că, din noiembrie, sînt șapte luni de iarnă pentru cal ... puneți la socoteală și luna mai ... În mai, numai rațele și gîștele au ce
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
pământ dătător de viață. În zilele cu cruce roșie în calendar, domnișani și domnișance, în straie naționale de sărbătoare, bine aprovizionați cu pastramă, brânzeturi, cașcavale de tot felul, pirostrii, tuciuleț și mălai pentru mămăligă, o țuică bună de Tudoran, în căruțe trase de „zmei” cu ciucuri roșii la gât, se îndreaptă cu toții spre munții Nucșoarei. Un dulce neastâmpăr îi cuprinde, respiră din răsputeri aerul proaspăt și înviorător al munților, plimbându-și privirile, din căruțe, peste pădurile de conifere ale Slatinei. Vârfurile
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
mămăligă, o țuică bună de Tudoran, în căruțe trase de „zmei” cu ciucuri roșii la gât, se îndreaptă cu toții spre munții Nucșoarei. Un dulce neastâmpăr îi cuprinde, respiră din răsputeri aerul proaspăt și înviorător al munților, plimbându-și privirile, din căruțe, peste pădurile de conifere ale Slatinei. Vârfurile brazilor parcă le șoptesc tainic, iar ici-colo, mestecenii în haina lor argintie își leagănă crengile, arinii stufoși, la auzul clopoțeilor de la gâtul cailor, își scutură și ei somnul, „ca să spună din frunza cleioasă
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
și casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”. Casa lui Vasile Boțoghină era așezată la 3-4 case de fierăria lui Iocan: ,, Avea o curte mititică, în mijlocul căreia stătea căruța omului, nu avea nici un șopron, nici vreun salcăm mai umbros sub care s-o vâre. În fundul curții se vedea un fel de gard mic, din nuiele care despărțea casa și bătătura de o grădină la fel de mică în care Vasile Boțoghină
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
Autorului ION BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI În Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
mă joc, ca altădată, cu copiii pietricele. In livada picurată cu argint din raza lunii prea plăcut înfiorată să scutur de roade prunii. Când în ceața dimineții soarele varsă scîntei eu, cu drag, să alrg descuță, către brațele mamei.... Dar, căruța răsturnată, lîngă plugul ruginit, mi-amintește, încă odată, că prea tîrziu am venit. Bătătura e pustie casa-nclinată-ntr-o parte prin unghere țes păianjeni urlă vîntul în geamuri sparte. Buruienile-n grădină, mă întreabă, din ochi verzi: “ce se întîmplă, Titină ai
DOAMNE, AJUTĂ-MĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360893_a_362222]
-
alcătuind lanțul enigmatic de sinapse care-mi reconstruiește în fața ochilor amfiteatrul cu valurile lui succesive și cu șanțul din mijlocul arenei. Acolo au luptat gladiatori, iar sângele lor negru s-a infiltrat în pământul umed. Doru frânează brusc în spatele unei căruțe pline cu dovleci galbeni. Plouă din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care a fost odată memorie
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
a sosit prima migrație de țărani din Crimeea. Ei s-au oprit pe o așezare deja existentă, cu populație româno-tătară, numită Gherengic, care în limba turcă înseamnă „nu te apropia, mireasă”. Legenda spune că pe acel loc s-au întâlnit căruțele a două nunți și cum nu era voie ca cele două mirese să se vadă, a urmat o luptă între nuntași. Pe acel loc a luat ființă, conform legendei, comuna Pecineaga de astăzi. A doua migrație a fost în 1884
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru de vie într-un bordei și se ducea acasă numai noaptea, să ia alimente pentru a doua zi de muncă la câmp și nutreț pentru cai. Lăsa căruța la părinții mamei, megieși cu noi și apoi venea acasă pe furiș, să nu-l prindă milițienii și să-l aresteze. Eu, fiind în vacanța de vară, păzeam lotul nostru de vie, ca și pe cel al bunicilor din partea mamei
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
târziu. Vărul meu, și totodată finul părinților mei, care îl cununaseră, cam geambaș de felul său, iubea mult caii și avea mereu cai tineri, grași și frumoși, cu care se fălea prin comună, când îi plimba mergând în buiestru la căruța cu leagăn și păcănitori la roți, de se auzea de la două străzi depărtare! Avea un harnașament frumos din piele, cu mărgele albastre din porțelan și ciucuri tot din piele, de franjurile cărora erau prinse, de asemenea, mărgele albastre, harnașament pe
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
dorința de a merge și eu la pescuit. In imaginația mea de copil, mi se părea o aventură deosebit de interesantă, pe care abia așteptam s-o experimentez. Era vară, după treierat și aveam vreo șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea decedând la 104 ani, am aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să spălăm oile și cele puse în căruță de către mama. Mi se împlinea astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
eu la pescuit pe baltă, am dat fuga în curte și am căutat râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța, precum și cu tata pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că mi-am asigurat o provizie îndestulătoare de momeală. Cu mama în căruță, care mâna caii și cu mine tronând peste toate bagajele ce umpluseră căruța, precum și cu tata pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe capul meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba scoasă de un cot. Aceasta a fost prima mea încercare de a pescui și prima mea plimbare cu barca pe apă. Am mai experimentat
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]