1,281 matches
-
tirană arogantă, care tratează oamenii ca pe niște otrepe, le vorbește trivial, neevitând vorbele și expresiile nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă și mai necontrolat se exprimă maică-sa. Nonagenară cu picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar, cu obrajii năruiți, cu ochi mici de cucuvea, răspândind un miros fetid cu toate că „se scaldă zilnic” în apă de colonie, Die Goia nu rostește nici o propoziție fără să o pigmenteze cu măscări. Emite, fără jenă, sonorități intestinale în prezența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
o emisie impetuoasă și sufocată, austeră și barochizantă, modulată ceremonios în versete opulente, de o „calmă disperare”, tema care generează întreaga poezie scrisă de V.: un lamento pentru candoarea agonizantă („cum să scap de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
acordau unul altuia, indiferent de înfățișarea vestimentară, în fine, prin figurile destinse și expresive, în contrast cu ținuta lor. O femeie în vârstă, ieșită la un gard, atinse de braț pe unul din ei. Acesta era un bărbat înalt, voinic, cu părul cărunt, tuns mărunt și ascuns în parte sub șapca dată pe spate. Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice, foarte umflat, semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel, în picioare purta bocanci grei, iar pantalonii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Prezintă rolul verbelor la timpul imperfect din textul dat. 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului epic. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte (șase-zece rânduri), următoarea secvență din text: Acesta era un bărbat înalt, voinic, cu părul cărunt, tuns mărunt și ascuns în parte sub șapca dată pe spate. Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice, foarte umflat, semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel, în picioare purta bocanci grei, iar pantalonii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de ceremonii, care înfruntă mucegaiul anilor și pe care Cocteau i-a văzut în jurul împărătesei Eugenia de Montijo." În fond, Călinescu dezvoltă cu mijloacele romancierului, datele înscrise în buletinul de identitate din 1927, la 42 de ani: "Statură potrivită, părul cărunt, ochii căprui, nasul potrivit, barba rade"; ceea ce atrage atenția este o subțire ironie semnalată de presupuneri aparent inocente și relația oximoronică dintre substantiv și epitet ceea ce ar induce ideea unei mistificări a unei legende vii pe care maliția călinesciană o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
zâmbea cu duioșie privindu-l. Se bucura că scrie. Finisa pe atunci Craii de Curte-Veche. Începuse și alt roman." De asemenea, prezența distinsei soții îl întărea în convingerile sale privind apartenența la nobila clasă, Marica fiind, și la vârsta părului cărunt, de o distincție demnă de invidiat: "...cea mai distinsă femeie dintre toate care veneau pe acolo. Cea mai sobru, elegant și frumos îmbrăcată. Cea mai frumoasă ținută. Cea mai interesantă, cultivată și cu ceva enigmatic [...]. Era brună, înaltă, slabă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Banatului, Anul VII (1957), Nr. 10-12, p. 53. footnote>. Ca unul ce-l cunoștea mai bine, iată cum vorbește Sfântul Grigorie Teologul despre bogăția de cunoștințe pe care Sfântul Vasile lea dobândit la Atena: Cine, mai înainte de căruntețe, era așa cărunt ca el cu mintea? Căci întru acestea pune bătrânețea și Solomon (Pilde 4, 9). Cine, nu numai dintre contemporanii noștri, ci chiar dintre cei care au viețuit cu mult înainte de noi, a fost atât de respectat de către cei bătrâni și
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
din închisoare e repartizat într-o uzină (Ana și „hoțul”). O altă „descoperire” socio-sentimentală a anilor ’80 este „mezalianța”. Schema melodramei burgheze - el bogat și ea săracă sau viceversa - este echivalată „socialist” : unul cu studii superioare, celălalt fără ; sau el cărunt, ea sub 30, cum e cazul profesorului universitar Cremene, în amor cu o studentă (Probleme personale). Inginerul Mândrican își îngăduie o relație fluctuantă cu o muncitoare (Destine romantice). Profesorul Ion Cristian nutrește o afecțiune împărtășită pentru o colaboratoare, fapt ce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
că vorbește în numele tuturor contemporanilor. SCRIERI: În plină zi, București, 1959; Casa, București, 1962; Dimineață de toamnă, 1962; Călăul cel bun, București, 1965; De chemat bărbatul pe stele, București, 1966; Pisica roșcată și îngerii, București, 1966; Marșul, București, 1967; Muntele cărunt, București, 1968; Țiganca albă, București, 1968; Securi pentru funii, Cluj, 1970; Jaguarul, București, 1972; Marele prinț, Cluj, 1972; Sechestrul (în colaborare cu Mircea Zaciu), Cluj, 1972; Teatru, București, 1972; A treia zi după război, Cluj-Napoca, 1974; Iubirile cascadorului, București, 1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
al poeziei sale. Citisem din poeziile lui cuprinse în volumele - Salcâm Uituc, Dealul Brândușelor, Fulg și Zăpada și unele versuri mă urmăreau ca un leit motiv: Am avut o dată părul în inele... Ce‐ a rămas din ele ‐n părul meu cărunt? Uneori o fată se juca prin ele Mâinile ei albe oare unde sunt?”... * Axa Axa, revistă școlară semestrială, Școala nr.5 “Principesa Elena Bibescu” Bârlad. Tipărită în 10 pagini, inclusiv coperțile, Republicii nr.85, cu un colectiv redacțional format din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
rasați, perfect occidentali, cu un impecabil savoir vivre, cu firescul și naturalețea adevăraților aristocrați, "izmenindu-se", pentru prima și ultima oară, așa. Atunci am văzut deschisă ușa principală de la living și în cadrul ei, într-o străfulgerare cețoasă, un domn distins, cărunt și cu un aer ușor somnolent. Era un episod aproape ireal și, contrariat, l-am șters cred din memoria imediată. Abia acum, știind multe alte nuanțe, aș putea înțelege mai exact ce se întâmpla de fapt, iar pentru asta ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
neformulată n-ar fi avut sens. Nimic deosebit. Treceam pe-aici și-am vrut să te salut, spunea gestul. Ce altceva vrei să vreau? - Nu, a continuat după o clipă. E sigur că nu te-ai schimbat aproape deloc. Părul cărunt, poate. Și mai multe zbârcituri pe față. Chiar și așa, tot n-am dat ușor de dumneata. Am Întrebat prin multe locuri. Am fost la agențiile dumitale fotografice, pe la reviste. Știam puține despre dumneata, dar, pe măsură ce descopeream câte ceva, aflam că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
odăi de hotel, marcând fotografii și curățând camere foto cu fantome proaspete pe retină; ori, mai târziu, la Întoarcere, În fața imaginilor de pe hârtie, Întinse pe masă, cântărindu-le și dându-le deoparte, ca Într-o pasiență complicată. Ulise cu părul cărunt și mâinile pătate de sânge, ploaia care risipea cenușa din orașul fumegând, pe când corăbiile ridicau ancora. Până atunci, puteai privi toate acestea o dată și Încă o dată, clic, clic, clic, laborator, developat, International Press Photo, Europa Focus și eșecul de-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
substituirea unei consoane inițiale: soc poc loc ioc toc joc boc coc doc foc șoc; * substituirea unei consoane mediane: a visa a viza; * substituirea unei consoane finale: literar literal; * adăugarea unei vocale inițiale: prinde aprinde; * adăugarea unei vocale mediane: crunt cărunt; * adăugarea unei vocale finale: ar are/ Aro; * adăugarea unei consoane inițiale: astronomie gastronomie; * adăugarea unei consoane mediane: ruină rutină; * adăugarea unei consoane finale: ar arc/ ars; * dublarea unei vocale: muze muzee; * repetarea unei vocale: cant canat; * interschimbarea unor sunete: perfect
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
C. Dumitrescu în 1991. Pe aversul acesteia (fig. 103av), acentrat, este plasat chipul savantului văzut din față, cu privirea orientată jumătate spre dreapta celui ce contemplă medalia. Receptăm imaginea medalistică ca pe aceea a unui om în vârstă, cu părul cărunt, cu expresie meditativă a feței. În partea dreaptă-sus este inscripția arcuită pe două rânduri ION IONESCU DE LA BRAD / 1891-1991. Ținuta vestimentară a savantului este alcătuită din haină cu revere bogate, vestă, cămașă cu guler înalt și papion. Pe reversul medaliei
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
glasul nu-mi mai ascultă. Ager descalec, văz jos turtită Albind o trâmbă învăluită! Vântul stătuse, ploaia-ncetase, O raz-a lunei se arătase, Cea cât o mince stârcită mică O bleaznă mare-n sus se rădică, P-obraz lăsate cărunte plete Cu șerpi i-atîrnă încovoiete, Neagră la față din ochi sclipește, Nu se aude ce mormăiește. În Ielele substanța e burlescul satanic, descrierea breugheliană a ielelor într-o scenă de sabat: Una e chioară Gheboasă, mică; C-un ochi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aprinz zeada pe o întinsă vatră Și cerbul pe-o sprinceană să-l văz fără rival. Să stau la obârșia gîrliții de cristal, Mai rece decât gheața, și-n unda-i cea măruntă Să văz suind un păstrov și lostrița căruntă, Mai iuți decât săgeata, pe piatra de metal. S-ascult la păsări triste ce noaptea se deștept; S-ascult tempeste negre departe-ntărîtate, Și prăvălind copacii, torente-nfuriate, Și văile să urle de un potop ce-aștept. Și trăsnete în cremeni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bătrînă: Mă uit în oglindă și nu te mai chem Și nu te mai cer ca-nainte, Și totuși sunt clipe în care mă tem De parcă mi-ai sta dinainte, Și-n grabă pe umeri, pe sânii mei vani, Desfășur cărunta podoabă, Să-nvălui ruina pierduților ani, Să-ți cad în genunchi ca o roabă. În genere confesiunea smerită și demnă e de o mare suavitate: Nu mi-am plecat genunchii Și-n casa mea săraca Cei pământești N-am atârnat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
C. Dumitrescu în 1991. Pe aversul acesteia (fig. 103av), acentrat, este plasat chipul savantului văzut din față, cu privirea orientată jumătate spre dreapta celui ce contemplă medalia. Receptam imaginea medalistica că pe aceea a unui om în vârstă, cu părul cărunt, cu expresie meditativa a feței. În partea dreaptă-sus este inscripția arcuita pe două rânduri ION IONESCU DE LA BRAD / 1891-1991. Ținută vestimentară a savantului este alcătuită din haină cu revere bogate, vestă, cămașă cu guler înalt și papion. Pe reversul medaliei
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul din ele se ridică Ce-n rouă sîngerîndă pe frunzi uscate pică, Sau merg de se așează pe stînci, pe vîrf de munte Ca palide vedenii cu pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
legate Îndruma pe trecători. Duc pe om în spate. Cin’ te-ajută să vorbești Umbrela mare ușoară Din Brăila-n București? Din avion se coboară. În grădina lui Pândele Sus pe coama munților E un pom plim cu mărgele, Munților cărunților La culoare-s roșii toate Stă voinicul cel țepos Cu codițe-mperechiate. Veșnic vesel și frumos. Când nu e zăpadă Cușma asta de argint Doarme în ograda Nu mă apară de vânt Dar cand ninge afară Dar pe deget dac-o
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
inima? Păi, aia-i burta! Mai sus, mai sus, așa, asta e... acu’ ai nimerit-o. Ține-o acolo și ascultă-mă cu luare-aminte. Ă Cu luare-aminte, zise bătrînul negru, ținîndu-și mîinile așa cum i se poruncise și răsucindu-și capul cărunt, ca și cum ar fi încercat, în zadar, să-și aducă în față ambele urechi. Ă Ei bine, bucătare, vezi tu? biftecul ăsta de balenă al tău era așa de îngrozitor, că l-am făcut să dispară din ochii mei cît am
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
demnității sale. în cazul de față, această demnitate e sporită de culoarea creștetului - un amestec de sare și piper - semn de bătrînețe și de experiență îndelungată. într-un cuvînt, avem sub ochi ceea ce vînătorii numesc, în limbaj tehnic, o „balenă căruntă“. Să observăm acum ceea ce aceste capete au oarecum în comun - anume, ochii și urechile, adică organele cele mai importante. Foarte jos, aproape de unghiul unde se-ntîlnesc fălcile balenei, dacă priviți cu luare aminte, veți vedea în sfîrșit un ochi fără gene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tinerii masculi - sau tauri de patruzeci de barili, cum li se spune - sînt, de departe, cei mai bătăioși dintre toți leviatanii și cei mai primejdioși pentru vînători, tocmai prin proverbiala lor cutezanță - deși nu mi-e rușine nici cu balenele cărunte care, cînd îți ies în cale, te atacă aidoma unor diavoli exasperați de podagră. Școlile de tauri sînt mai mari decît școlile-harem. întocmai ca o ceată de studenți tineri, taurii aceștia sînt plini de temperament, de voie bună și de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vîndută; mama se nărui sub iarba deasă a cimitirului; copiii o urmară acolo; iar nefericitul bătrîn, fără casă și fără familie, porni cu pași împleticiți, ca un vagabond în doliu, ale cărui suferințe nu trezesc nici un respect, al cărui păr cărunt e disprețuit de cîrlionții bălai! Moartea pare singurul deznodămînt de dorit pentru o asemenea viață, dar Moartea nu-i decît un salt în lumea ciudată a Necunoscutului, nu-i decît un prim pas spre Depărtarea imensă, spre nețărmuritul și sălbaticul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]