2,531 matches
-
jos robele ceremoniale, cu blazonul de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar cel mai mic împlinea paisprezece în acel an și încă mai stătea cu tatăl său. Relația lui Shonyu cu Hideyoshi data de pe vremea când Hideyoshi încă mai era numit Tokichiro. De-a lungul timpului, însă, între cei doi se căscase o prăpastie enormă. Dar Shonyu nu rămăsese în urma vremurilor. După moartea lui Nobunaga, era unul dintre cei patru oameni - alături de Katsuie, Niwa și Hideyoshi - care fuseseră desemnați să administreze guvernarea orașului Kyoto și, chiar temporară fiind, era o funcție prestigioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când tâlharul bogat este ocrotit de judecători (mai ales când are și imunitate parlamentară - zic eu); de omul dulce la grai și cald la inimă, nu te mai saturi; puțini recunosc în fața lumii că-s lipsiți de minte; cine nu cască ochii, cască punga; nici câinele nu părăsește casa de mâncare bună; dacă s-a dezlegat sacul, apoi să tot torni în coș, că moara nu stă defel; decât lung și bleg, mai bine mic și tont”; și altele. Tot aici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bogat este ocrotit de judecători (mai ales când are și imunitate parlamentară - zic eu); de omul dulce la grai și cald la inimă, nu te mai saturi; puțini recunosc în fața lumii că-s lipsiți de minte; cine nu cască ochii, cască punga; nici câinele nu părăsește casa de mâncare bună; dacă s-a dezlegat sacul, apoi să tot torni în coș, că moara nu stă defel; decât lung și bleg, mai bine mic și tont”; și altele. Tot aici apar și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am invitat aici, reluă preaonorabilul Poha, este el, îl arătă cu privirea pe Angir. - Aha, dacă puteți fi mai precis, preaonorabile... - Angir, este unul din cei mai buni experți în istorie veche care există la momentul actual în cadrul Confederației. Tânărul căscă ochii mari de uimire când auzi cu ce se ocupa mai nou. Fuse-se luat prin surprindere. Apoi, realiză rapid, când prinse privirea preaonorabilului, că de fapt intrase deja în joc și nu mai avea cum să dea înapoi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
că nu va mai ieși din încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un împătimit al artefactelor de pe Terra, dar ca orice colecționar amator face niște greșeli de începător. Era rândul căpitanului să caște ochii, mut de uimire la îndrăzneala tânărului. Probabil că Poha ținea mult la părerile lui dacă îi permitea astfel de vorbe. Dar vorbele lui Angir îl surprinseseră la fel de mult și pe Poha. După un moment scurt de tăcere, tânărul reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
-uri anonime, să ceară, auzi dumneata, să fie tratați omenește, ba încă fără nici o rușine mai vor și libertate. Cred că în zilele următoare, pentru protejarea eficientă a aleșilor națiunii, se vor lua măsuri urgente ca să se distribuie fiecărui parlamentar cască de protecție și să se pună niște panouri avertizoare sub balcoane: „Atenție, cad oameni!”. Acestea să fie ținute acolo până se vor putea înlocui cu altele pe care să scrie „Atenție, bucurați-vă, cade Băsescu!”... Băsescu iar vorbește Este ajunul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
romanilor și a dacelor autohtone, neînregimentate politic, acel Traian atât de simplu, după vorbă, după port (unii spun totuși, că portul l-a cam uitat, de când nu mai este marinar activ) s-a trezit mai devreme ca de obicei, a căscat copios, a dat drumul în mod plenar la o flatulență curat prezidențială, a râgâit adânc și profund ca un adevărat șef de stat, apoi a făcut cuvenita gargară cu bere, ca să mai dispară din mahmureala matinală. A deschis agenda de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în 2008 în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a înțeles nimic, nici din recesiunea Occidentului și nici din alte chestii, care cer un pic de logică, logica celui care este stăpân pe destinul său. Încă năucă și căscând ca proasta, trezită la miez de noapte, s-a trezit iar fără conștiință de sine, ca și în alte dăți când au apărut chestii din acelea, care presupun croirea unui drum propriu, cu gândul la țara ta și la poporul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul crepuscular se întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o rază sângerie trezită dintr-o nedeslușită sete de evadare. Celulele nășteau vieți și fiecare viață încerca o formă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
chiar atât de fericită cu Victor, am spus după o vreme, Înțelegând la ce se referise. Am simțit că mă Înec Înainte de a termina propoziția. Nu mai spusesem asta niciodată cu voce tare și acum suna mult prea real. Maria căscă ochii mari și aproape că Începu să râdă, dar mă văzu atât de serioasă Încât Își luă și ea o expresie asemănătoare. ― Ce s-a Întâmplat? șopti ea. Te-a supărat? ― Nu... Se vedea că Maria se așteptase la un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
continuă: ― Dar când te-am văzut dansând... În vocea lui era uimire și durere. Ochii Îi străluceau. Arăta...ca și când Încă m-ar fi iubit. ― Am realizat că nu a fost pentru prima oară. Un fior Îmi străbătu tot corpul. Am căscat ochii mari. ― Fata din desen...ești tu. ― Da, l-am aprobat Încet. Își dăduse seama! Am simțit o bucurie imensă În timp ce Îi explicam totul. ― Te-am văzut În seara aceea, Damian. Te-am văzut uitându-te la mine. Și m-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aluzie guvernului român de tratative secrete austro-bulgare în defavoarea Românie. La 17 / 30 mai 1913 se semna Tratatul de pace de la Londra între membri ai Alianței Balcanice și Turcia, ceea ce a deschis totodată calea spre un nou război. Între aliați se cască o prăpastie în problema împărțirii Macedoniei, care trebuia să devină un condominium între Serbia, Grecia și Bulgaria. Aceasta din urmă, devenită o adevărată ” Prusie a balcanilor” - după expresia diplomatului francez Pinon - ce contribuise hotărâtor la înfrângerea Turciei, considera că a
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
văzusem pe Shake, și pantalonii lui erau rupți exact în același loc. Interesant, ne-am spus noi, foarte interesant. Când i-am văzut două zile mai târziu la Lively Bullock, pantalonii lui Joey aveau o ruptură identică. Rămase cu gurile căscate din cauza minunii la care eram martore, Brigit și cu mine am decis să ne abținem să tragem vreo concluzie înainte de a vedea dacă și al patrulea membru al găștii pățește același lucru. îEi, hai, puțină încredere...) N-a trecut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu copiii? Nu, niciodată. A dispărut vreodată mai multe zile la rând? Nu. — Te-a lăsat vreodată fără bani? Nu. — A ridicat vreodată tonul la tine? — Nu. — Te-a lovit vreodată? Nu! — Te-a înșelat vreodată? — Nu. Am început să casc, arătându-mi fățiș plictiseala față de cuvintele lui Emer, însă, mi-am amintit imediat că Josephine era și ea de față, așa că mi-am luat seama. Josephine a început din nou să vorbească. Uneori trebuie să fi făcut ceva rău. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am bâlbâit eu. Sunt sigură că nu vrei, a rânjit Celine. Ai fost la prelegerea de astă seară? — Nu, am spus eu acră. Am decis să chiulesc și m-am dus în sat să beau câteva beri. Celine a căscat ochii. Nu era deloc mulțumită. Sigur c-am fost la prelegere! Unde altundeva să fiu? —De ce nu privești mersul la dentist ca pe primul gest de om matur din viața ta, mi-a sugerat ea. Ca pe primul lucru înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Rachel în pat, trăgând o linie de cocaină. Luase cocaina din rezerva lui Joey“ ... Deci o furase? s-a întrerupt Josephine ridicând ochii de pe foaia de hârtie ca să-l întrebe pe Luke. Da, o furase. îmi doream să se caște pământul și să mă înghită cu totul. Eram roșie ca focul de rușine. Detestam să greșesc. Și, și mai tare, detestam să știu că oamenii au aflat de greșeala mea. Luke nu prea vorbise cu mine în dimineața aia. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să mă răzbun pe Luke și pe Brigit, indiferent cât îmi va lua. — Când Dermot a venit pe post de CPI, tu cum ai făcut față momentului? am întrebat-o cu ochii căscați. — Am făcut spume, mi-a răspuns ea căscând. Apoi Josephine mi-a spus că-mi folosesc mânia ca să evit să-mi asum responsabilitatea pentru situația în care mă găseam. Și acum, te rog, pot să mă culc la loc? Știusem că a doua zi, în timpul ședinței, Josephine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
către stânga, apoi, la fel de agitat, către dreapta, după care întorci capul agitat în toate direcțiile. Totul culminează cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade pe care o execuți cu tot corpul. în punctul ăsta, indicațiile faciale devin foarte importante. Caști ochii, te-ncrunți și caști gura. Poți să și cânți: „Dar unde...? Aici am parcat-o. Sigur am parcat-o aici“. Faci o pauză. Mai faci câțiva pași. De data asta ești mult mai agitat. în sus, în jos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
către dreapta, după care întorci capul agitat în toate direcțiile. Totul culminează cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade pe care o execuți cu tot corpul. în punctul ăsta, indicațiile faciale devin foarte importante. Caști ochii, te-ncrunți și caști gura. Poți să și cânți: „Dar unde...? Aici am parcat-o. Sigur am parcat-o aici“. Faci o pauză. Mai faci câțiva pași. De data asta ești mult mai agitat. în sus, în jos, în sus, în jos, mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iei droguri cu Chris. Când sunt îngrijorați, oamenii spun lucruri în care nu cred. Apoi Anna a adăugat jenată: —Și eu m-am îngrijorat. —Curată și senină! Așa ești tu, Anna, nu-i așa? a zis Helen întinzându-se și căscând. De când n-ai mai luat droguri? — Nu e treaba ta, i-a răspuns Anna de sus. Cele două au început să se ciorovăiască, dar eu abia dacă le-am auzit. Dintr-odată fusesem asaltată de un sentiment de vinovăție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o sută de ani! Șeful de echipă îl fixă livid cu privirea. Părea incapabil să-și exprime sentimentele. Așa era și Wilt. El se întoarse la catedră și se așeză, prinzându-și capul între mâini, timp în care elevii lui căscau în continuare ochii pe fereastră și încercau să audă ce se vorbește afară. Dintr-o dată, în depărtare au început să se audă niște sirene, care parcă urlau tot mai tare. A sosit o mașină de poliție, patru mașini de pompieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că da? Ce vrei să spui? Afurisita de muiere trăiește! Ar trebui să fii al dracului de recunoscător. în loc de asta, tu stai acolo și zici că te temi că da! Wilt oftă. — Mă gândeam pur și simplu ce hău se cască între o persoană așa cum ne-o amintim și ne-o imaginăm că este și personalitatea ei reală. Tocmai începeam să-mi amintesc lucruri tandre despre ea, iar acum... — Ai fost vreodată la Waterswick? Wilt clătină din cap: — Niciodată. — îl știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
apucată de frisonul inevitabil, nemaiputând stăpâni otrava orbirea osânda unei plăceri joase, de care nu voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șireturile la pantofi (urmată de umilința suplimentară a pasului înainte și a zdrobitului ochelarilor sub talpă), ci încurcăturile monumentale care m-au urmărit încă din primii ani de viață. Picnicul de Ziua Muncii din 1952, când am deschis gura să casc și am lăsat să intre o albină pe care, cuprins de panică și dezgust, din întâmplare am înghițit-o, în loc să o scuip; sau, și mai improbabil, momentul în care mă pregăteam să urc în avion pentru o călătorie de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]