1,464 matches
-
s-a auzit curând respirația. Rieux se răsucește, ajunge în dreptul prietenului său și înoată în același ritm. Tarrou înainta cu mai multă putere decât el și a trebuit să înoate mai repede. Timp de câteva minute, au înaintat în aceeași cadență și cu aceeași vigoare, singuratici, departe de lume, eliberați în sfârșit de oraș și de ciumă. Rieux s-a oprit cel dintâi și s-au întors alene, până într-un moment când au intrat într-un curent înghețat. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
preumblarea, cu un pas mai puțin apăsat; Îmi țineam urechea ciulită. Se produse un nou bubuit, urmat imediat de un al treilea. De această dată, m-a cuprins neliniștea; un singur tun nu putea să tragă Într-o astfel de cadență, trebuia să fie două sau chiar mai multe. Două obuze explodară la câteva străzi de mine. Am luat-o fugă. În direcția fortăreței. Fazel Îmi confirmă numaidecât vestea de care mă temeam: primele forțe trimise de șah sosiseră În timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dea semnalul de retragere, un soi de gângurit prelung; combatanții dădură Înapoi. Câțiva, Între care Moore, erau răniți. Unul singur nu se Întoarse. Baskerville. Fusese omorât fulgerător, Încă de la prima salvă. Vreme de trei zile, Tabrizul avea să trăiască În cadența condoleanțelor, condoleanțe discrete la Misiunea Presbiteriană, condoleanțe fierbinți, fervente, indignate În cartierele deținute de fiii lui Adam. Cu ochii Înroșiți, strângeam mâini, În mare parte necunoscute, mă lăsam În voia unor interminabile Îmbrățișări. În cohorta vizitatorilor, se găsea și consulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că pasarela lui Nostromo era spațioasă. Mai exact, producea mai puțină claustrofobie decât celelalte încăperi și camere ale navei, nu mai mult. Cinci scaune mulate pe formele umane își așteptau, ordonate, ocupanții. Pe console se aprindeau și se stingeau în cadență semnalizatoare, în timp ce nenumăratele ecrane rămâneau în continuare cuminți, goale, tăcute. Sosirea oamenilor le va scoate din amorțire ca pe o oștire în campanie. O pasarelă de mari dimensiunii ar fi fost o inutilă frivolitate, fiindcă echipajul își petrecea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se uită la difuzorul inofensiv... Ritmul era primitiv, nu prea studiat, iar sunetul își pierduse cu timpul precizia. Dar lui Dallas nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi ascultat-o pentru prima oară. Bătea din picior cadența melodiei. Intercomul făcu să se audă de trei ori apelul electronic. Cu un oftat de resemnare, stinse muzica și comută intercomul. ― Aici, Dallas. ― Ash. Cred că ar trebui să te uiți la Kane. S-a întâmplat ceva! Dallas se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung, cu fulgere iuți, cucuvele electrice. Hodoroaga se spulberă, scufundată, undeva, în adâncul tenebrei. Văzduhul deschide imense aripi negre și, simultan, uriașe plase de pradă, să adune liliecii și avioanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să transmit mesajul, pac pac, uite-așa. Avea dreptate tov. Gică Teodosiu, primăvara la munte te prinde și te plesnește, să n-o mai uiți. Bine că n-a așteptat luna mai, când copita de aur a lunii are altă cadență și spinul ei se înfige adânc, nu-l mai poți scoate. Bine că ai lichidat repede vacanța, profesore, te-ar fi prins luna mai, într-un amurg turmentat de afrodiziace. Ai fi reîntâlnit, acolo, la cotitura șoselei care urcă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi, iarăși, ecoul altei vârste, să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența unui adevăr din care nu se poate evada la nesfârșit, professore. Irina te-ar fi ajutat să-l regăsești, poate. Și să pierzi masca de cabotin, sub care te ascunzi de prea multă vreme, sub care te ascunzi și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se unul de altul, goliți, obosiți, sătui. Dorul de Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala separării. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Holbein, ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi niciodată pe cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să fii atent, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi niciodată pe cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să fii atent, atent, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în spații, evocă alternanța dintre elan și fuga infinită a luminii prin "depărtările albastre". Aceeași cadență antinomică în strofa a treia între versurile 1 și 3 pe de o parte, semnând determinarea, și versurile 2 și 4 conținând fiecare câte o mișcare cu sensuri opuse: "Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie; / Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți arătoasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! Metalica, vibrînda a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Și-n urmă-i ne-a lăsat! Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare, Colo unde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mi copile și albe le-a țesut, Ce auzi odată copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, sburdarea mi-a văzut. {EminescuOpI 7} {EminescuOpI 8} Melodica șoptire a râului, ce geme, Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, Cântarea în cadență a frunzelor, ce freme, Născut-acolo-n mine șoptiri de-un gingaș dor. Da! Da! Aș fi ferice, de-aș fi încă odată În patria-mi iubită, în locul meu natal, Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visările juniei, visări
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în ochi-ți ucizător de dulci". {EminescuOpI 96} Și blânde, triste glasuri din vuiet se desfac, Acușa la ureche-i un cântec vechiu străbate Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate, Acuș o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac. III "... cum de multe ori când mor oamenii, mulți deîntr-acei morți zic se scoală de se fac Strigoi... " Indereptarea legii, 1652. În salele pustie lumine roși de torții Rănesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
căutătură, Că deprindere, grimasă este zâmbetul pe gură, Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mândre din povești, Precum iarna se așează flori de ghiață pe ferești, Când în inimă e vară...; în zadar o rogi: "Consacră-mi Creștetul cu-ale lui gânduri, să-l sfințesc
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dată bucurii... În ce culori să mai îmbrac cuvântul când eu cunosc doar alb și negru? cum să mă mint de-acum înainte, când inima mea sângerează cuvinte? Metamorfoză Orașul acesta în care trăiesc este plin de umbre; le aud cadența pașilor ca a unui batalion de cercetași ieșiți din cazarmă. Când mă plimb pe strada principală, umbrele mi se aruncă insolente în spinare; le simt bocancii reci de plumb. Dar coloana vertebrală stă dreaptă, nu cedează sub greutatea lor. Trec
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ață Un lanț de familii sudate atent Ce știu să trăiască și să fure decent Vă rugăm să vă nașteți cât mai mulți cu putință. Veți afla în curând ce-nseamnă căință. V-așteptăm să muriți, dragii noștri, curând! În cadență vă ducem spre groapă, pe rând. Nu-i ușor să trăiești, e greu să aștepți Când viața ți-o-mparți mereu cu cei drepți. Ca noi să trăim, vă rugăm să veniți! Vă promitem o moarte frumoasă, să știți! Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diferențiabilă în punctul y, atunci funcția compusă ϒ= gf este diferențiabilă în punctul x. Demonstrație: Fie Stoian și Teodor, catifelele Liceului, la 1.50 m fiecare, tabacherele din armată, cum sunt numiți cei mărunți, căutând să-și mențină pasul în cadență cu restul plutonului, ei forfecându-și picioarele pentru a nimeri pasul, aici obsedați sexual, vibrând la vederea oricărei purtătoare de sex feminin (legal sau ilegal). Fie acea primăvară sau toamnă din anul fatidic al unei tinereți la fel de fatidice. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu tot, cu amintirile ei, cu părul ei strălucitor, cu ochii de culoarea mierii, cu iubirea ei pentru mine. Când eram strigat la masă, fâlfâitul aripilor părea că se frânge. Apoi, fâlfâitul de aripi se repeta Întreaga zi, cu aceeași cadență. Le era teamă că m-aș putea face un punct pe care ei din cauza bătrâneții n-or să-l mai vadă. Trecuseră aproape doi ani și bunicul se Împuținase, șchiopăta și tremura din toate Încheieturile și nu mai cobora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cine, dintre cei care ne calcă pragul azi, ne denunță mâine? Du-ți liniștită bicicleta, n-ai nimic altceva de văzut decâtumbra acelorași uniforme SS În aceleași bine știute vitrine, mergi fără teamă, n-ai să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l observi pe civilul postat lângă vitrina cofetăriei cu mâinile la spate, Împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
înșirați pe drumul ce ducea spre Brinac, dar pe porțiunea lor de drum, delimitată de două valuri de ceață, erau izolați ca într-o încăpere. O bună bucată de timp nu-și vorbiră; numai picioarele lor, mișcându-se când în cadență, când desincronizat, păreau că întrețin o conversație. Pașii lui ritmați înaintând spre țelul lor semănau cu pledoaria unui avocat; pașii ei inegali aduceau mai degrabă cu un șir de interjecții. Charlot își dădu seama că viața lui de acum imită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și pe piciorul stâng; • măsura ¾. P.I stând: îndoirea genunchilor în ghemuit cu percuție cu palmele pe sol pe timpul accentuat; revenire în P.I. pe timpii slabi, cu numărătoarea tare a celor trei timpi; • măsura ¾. P.I. stând: deplasare cu mers în cadență cu percuția cu palmele înainte pe timpul accentuat; astfel se realizează alternativ 25 percuția pe piciorul drept și după doi pași, percuția pe piciorul stâng; • măsura 2/4. P.I. stând: săritură în stând depărtat pe timpul accentuat; săltare pe piciorul drept, urmată
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]