1,583 matches
-
posibilă. L-au mutat pe arhitect pe bancheta din spate, au scos afară bancheta din față și vechea claviatură a orgii Reghin și, în câteva zile, au montat în spațiul rămas o imensă aparatură, o încîlceală amețitoare de ecrane, potențiometre, cadrane cu afișaj electronic, plus opt rânduri de clape speciale, așa încît te puteai crede la bordul unei nave spațiale. Cei doi omuleți, după ce puseră în funcțiune sintetizatorul, încercară să intre cumva în dialog cu celebrul muzician. Surprinderea și ușurarea lor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trasând cu coada lungă a măturii sute de semicercuri pe gazon. Nuielele măturii lăsau rânduri-rânduri de urme pe nisip. Pășeam și mă simțeam atât de bine, atât de curat de parcă aș fi fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că mai era un minut până la cinci și un sfert. Când, după ce traversai piața, pătrunsei în umbra umedă a bulevardului, pe partea cealaltă a turnului, pe același cadran negru, acele de aur arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că mai era un minut până la cinci și un sfert. Când, după ce traversai piața, pătrunsei în umbra umedă a bulevardului, pe partea cealaltă a turnului, pe același cadran negru, acele de aur arătau exact cinci și un sfert. În acel moment începură să se audă niște sunete subțiri; aveau un ritm atât de dezordonat încât părea că o găină se plimbă pe coardele unei harfe. Peste șapte ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iar portarul mi-a dat și adresa lui. — Bravo! exclamă plin de admirație Iag, clătinând din cap. Dar, vrând parcă să-l scutească de orice laude, Sonia își duse mâna cu ceas la ureche, ascultă tictacul lui și, apoi, privi cadranul. Profitând de faptul că era ocupată, Iag îmi semnaliză din ochi disperat: „Plec, chipurile, imediat“. Când a plecat Iag, deja se lăsase seara și începuse să bată vântul. De după colț, apăru o trâmbă de praf care, ca un mic uragan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
consola de marmură a căminului pe care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de niște fotolii joase, îmbrăcate într-un fel de catifea care, netezită în direcția firului, avea o nuanță galbenă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
instrument folosit de om pentru a măsura timpul a fost un orologiu solar, un fel de meridian inventat În Egipt În anul 2000 Î. Hr. Acesta consta dintr-un obiect plat luminat de soare, care Își proiecta umbra pe un cadran pe care erau desenate punctele orare. Câteva secole mai târziu s-a născut adevăratul ceas, format dintrun ax drept, numit gnomon, care Își proiecta umbra pe un plan orizontal. Observând poziția umbrei, care se muta de la est spre vest, urmărind
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
a golit, clepsidra este Întoarsă, pentru a măsura o altă perioadă de timp. Primele exemple de orologii mecanice, construite În sec. al XIII-lea, au fost instalate În mănăstiri italiene și engleze. Prezentau caracteristicile ceasurilor de azi, dar nu aveau cadrane și arătătoare, limitându-se să acționeze o sonerie În anumite momente ale zilei. Mecanismul ceasurilor mecanice se baza pe 3 elemente fundamentale: - motor (o greutate, Înfășurată În jurul unui cilindru sau tambur, care se rotea Încet pe măsură ce greutatea cobora) - sistem de
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
angrenaj, Întrerupând la intervale regulate coborârea greutății) La ceasul mecanic de buzunar”, măsurarea timpului cade În sarcina unui arc, legat de arătătoare printr-o serie de roți dințate și reglat de un balansier care oscilează cu regularitate Înainte și Înapoi. Cadranul a fost aplicat pentru prima data unui orologiu mecanic În 1364, de italianul Giovanni Dondi. Orologiul sau era dotat cu șapte cadrane care, În afara de faptul ca indicau ora, arătau și mișcarea planetelor cunoscute În acel moment. La Praga există
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
printr-o serie de roți dințate și reglat de un balansier care oscilează cu regularitate Înainte și Înapoi. Cadranul a fost aplicat pentru prima data unui orologiu mecanic În 1364, de italianul Giovanni Dondi. Orologiul sau era dotat cu șapte cadrane care, În afara de faptul ca indicau ora, arătau și mișcarea planetelor cunoscute În acel moment. La Praga există un celebru ceas astronomic, construit În sec. al XV-lea de Mikulas De Kadan, care nu se limitează la a semnala orele
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
ora, arătau și mișcarea planetelor cunoscute În acel moment. La Praga există un celebru ceas astronomic, construit În sec. al XV-lea de Mikulas De Kadan, care nu se limitează la a semnala orele ci indică și semnele zodiacale (in cadranul superior) și calendarul. De o bună apreciere În epocă s-au bucurat ceasul cu pendul sau ceasul cu cuc. La baza ceasului se afla balansierul, căruia i s-a aplicat principiul lui Galilei, conform căruia durata mișcării pendulului e mereu
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
ceasul digital cu cuarț folosește proprietățile cristalelor de cuarț, de a vibra, când sunt stimulate de o baterie electrică, cu o viteză constantă de 32768 vibrații pe secundă. Aceste vibrații sunt transformate de un circuit electric În impulsuri trimise către cadran, care arată ora În mod continuu. Cifrele se obțin prin „aprinderea” sau „stingerea” anumitor segmente dintr-o fereastră de bază (care e cea a numărului 8).
Caleidoscop by Daniela Buchilă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93355]
-
fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul de email albastru al ceasului. Se uită bine și își face socoteala în gând, cifrele romane încă o încurcă, limba aurie a ceasului a încremenit între literele romane, aurii. Și, pe cadranul de email albastru, înconjurat de dantelăria aurie, un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și se uită neli niștită din prag la cadranul de email albastru al ceasului. Se uită bine și își face socoteala în gând, cifrele romane încă o încurcă, limba aurie a ceasului a încremenit între literele romane, aurii. Și, pe cadranul de email albastru, înconjurat de dantelăria aurie, un păstor și o păstoriță - ea cu o rochie roz, rotundă, ca un balon umflat și cu o perucă blondă, el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o păstoriță - ea cu o rochie roz, rotundă, ca un balon umflat și cu o perucă blondă, el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci. Unul de-o parte, și celălalt de cealaltă parte a cadranului. Și iarăși fâșâitul unor roți pe caldarâm, fornăitul cailor, pași... Ghetele de lac ale lui Papa, mănușile albe de glacée, Papa lasă în mâna lui Grigore bastonul cu mâner de fildeș și pălăria, iar Yvonne se ridică ușor, pe vârful
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eu nu -, a venit războiul... Lambriuri lucioase, noi, din lemn de nuc. În dreapta, două uși : între ele, o măsuță cu picioare înalte, cu tăblia în formă de inimioară. Deasupra, pe o placă de marmură, o pendulă de masă obișnuită : un cadran rotund, mare și alb, pe care literele romane se disting de departe. Cinci și un sfert, după-amiaza. Pe peretele din stânga, sub oglindă, o canapea de mahon. Speteaza, formată din trei semiovale, se termină cu un chenar de ghirlande. Pe canapea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pustie, care duhnește a păr ars, a aer închis, a parfum și a sânge închegat. Ce cameră urâtă și ce mult mai este până diseară, când au să vină musafirii invitați la cină... Ce devreme, își spune, privind întristată cadranul rotund din mijlocul soclului de marmoră albă, cu vinișoare negre și roșii. De o parte și de cealaltă a cadranului, două medalioane de email albastru, și pe fiecare dintre ele - o camee. Cameea din dreapta - un Apollo cu lira ; cameea din stânga
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce mult mai este până diseară, când au să vină musafirii invitați la cină... Ce devreme, își spune, privind întristată cadranul rotund din mijlocul soclului de marmoră albă, cu vinișoare negre și roșii. De o parte și de cealaltă a cadranului, două medalioane de email albastru, și pe fiecare dintre ele - o camee. Cameea din dreapta - un Apollo cu lira ; cameea din stânga - un Neptun cu tridentul... Nu mai are chef să facă nimic până diseară. Chiar și până la geam se duce fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să înceapă să sune fără întrerupere, la intrare, întind mâna spre pomiera de bronz și anvelopele mătăsoase îmi foșnesc sub degete, Tavernier à Paris scrie în mijlocul cadranului, cum să te împaci cu gândul că un drum până la Paris a ajuns o imposibilă aventură ? Cum să pot înțelege că o cortină de foc mă desparte de mâna colegială care, pe dosul acestui plic, și-a pus iscălitura ? Explozii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
slăbănog, care se teme să nu fie luat în serios, pentru că își știe puterile puține... Este atât de prins de propriile fraze, încât chiar bine cunoscuta bătaie a pendulei îl face să tresară. Ceilalți, care de mult urmăreau pe furiș cadranul, au și ei o mică tresărire. Fețele lor nu se întorc spre el însă decât atunci când ultimul sunet se pierde, desfăcându-se, fâșii-fâșii în aer. — ... Există, desigur, printre noi destui care deplâng această irosire românească : finețurile de observație, umorul, formulările
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în gândul meu. Și tu, ce i-ai arătat ? Farfuza ? Ivona deschide ușa și, din semiîntunericul hall-ului, pătrund sunetele pendulei. Amândouă numără bătăile : Vica de pe scaun, Ivona stând în picioare, cu ochii la ceasul vechi de pe bufet. Un ceas cu cadran de email albastru, înconjurat de o dantelărie aurie. Aurii sunt și limbile, și cifrele romane care indică ora. — Două ! — Două ? Imposibil ! Imposibil să fie numai două ! N-ai numărat bine... Ivona iese, i se aud pașii repezi pe scară. Pune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-și scrie cartea cînd va fi În Franța. Avea de gînd să se Întoarcă la Paris Împreună cu Delphine. Ghidat de cele două note ale soneriei - kâtsu, tôtsu - François dibui În cele din urmă În fundul patului micul obiect negru cu cadran rotund ca un ochi de rechin. N-ar mai fi putut suporta mult timp soneria aia care Îi tot repeta „ce ți se Întîmplă e cumplit“, „ce ți se Întîmplă e cumplit“, o frumoasă mostră de halucinație auditivă. De ce oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nietzsche Într-o legătură făcută tot de el.) Casa, pe care familia Tinei o revînduse, tocmai fusese distrusă. „Păcat că psihanaliza nu vindecă și de prostie!“ ofta doctorul. Îi dădusem filmului meu titlul Ora exactă, din cauza planurilor fixe cu niște cadrane solare care punctau fiecare secvență. — Ar trebui să te decizi să-mi arăți capodopera asta! CÎt durează? — Ora exactă durează douăzeci și șase de minute. — Ai o noțiune foarte personală a timpului, dragul meu. Nu prea vrei să se scurgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi cotropesc mintea? - Câtă măreție nu ascunde oboseala de a fi om! Amintirea mării în nopțile albe ne dă, mai mult decât orga sau deznădejdea, imaginea imensității. - Ideea de infinit nu e decât spațiul creat în spirit prin absența somnului. Cadranul solar din Ibiza purta inscripția: Ultima multis. ...Despre moarte nu se poate vorbi decât latinește. Cine are vreo părere sigură despre vreun lucru oarecare dovedește a nu se fi apropiat de nici una din tainele ființei. Spiritul e prin esență pro-contra
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Tiberius posac. Aelius Seianus coboară tonul până la limita umilinței: Nu asculta de bănuieli tăcute, șoptește precipitat. Pare agitat de o teamă profundă, care are darul de a trezi suspiciunile lui Tiberius. Ce fel de bănuieli? întreabă scurt. Se oprește lângă cadranul solar din grădină. Umbra tijei de metal, înfiptă într-o calotă de marmură, urmărește în concavitatea ei emisferică mersul răsturnat al soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
desenează un zâmbet fin. Altarul Păcii lui Augustus se înscrie într-un complex arhitectonic al cărui simbolism poate fi cu greu ignorat. La sud se află Marele Obelisc egiptean capturat după victoria de la Actium, care acum servește drept ac pentru cadranul solar ce poartă tot numele lui Octavianus, iar la nord îl flanchează Mausoleul. Este străjuit așa dar într-o parte de amintirea înfrângerii lui Antonius și a reginei Cleopatra, iar într-alta de apoteoza postumă a principelui. — Ho! Ușurel, unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]