198,527 matches
-
știm ce-nseamnă numele în ebraică), care cunoaște fără noimă doar cuvintele, nu ne duce propriu-zis undeva. E o metaforă al cărui sens trebuie altfel căutat. Realitatea jupuită, văduvită de sintaxă seamănă cu orice, inclusiv cu ea însăși. Prea multele căi pot însemna, astfel, inclusiv nici una. Esența ține tocmai de conștientizarea numeroaselor straturi suprapuse parcă la infinit și în mijlocul cărora nu se află nimic: teoria rizomului deleuzian. "Parcă-l și văd pe temerarul explorator pornit în aventura-i solitară, spintecând noi
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
fără milă fărîmele de conștient care te mai încearcă, revino în centrul lumii, chiar dacă nu pricepi încă bine totul - și ai să vezi.", scria Gellu Naum cu 55 de ani în urmă, în ceea ce, sub mîna Simonei Popescu, a devenit Calea Șearpelui. Povestea cărții e aproape la fel de fascinantă ca textul însuși: e o carte secretă, arătată puținor prieteni de-a lungul vremii, inițial un "caiet de năbuc" (căci avea coperte catifelate, albe), din care Gellu Naum a tăiat, pe la începutul anilor
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
i le facă cu 20 de ani în urmă. Simona Popescu, îngrijitoarea ediției de la Paralela 45, văzuse textul - părți din el - sub această formă, de pagini rupte, adăpostite de coperte negre și păstrate într-un dulap "secret"; scris în 1948, Calea Șear-pelui aparține unei perioa-de intense din viața lui Gellu Naum, cea a experiențelor mediumnice făcute de el și soția sa Lygia - iar unul din desenele acestea mediumnice (făcute cu ochii închiși) ale Lygiei, Adevărata întîlnire, adevărata dragoste, deschide chiar această
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
mediumnice (făcute cu ochii închiși) ale Lygiei, Adevărata întîlnire, adevărata dragoste, deschide chiar această ultimă carte, care nu e una de poezie (sau de pohezie), ci o carte de inițiere - în lume, în viață, în libertate, dragoste, poezie. De la apariția Căii Șearpelui, acum cîteva luni bune, s-a scris puțin despre ea; în mod aproape paradoxal însă, acesta e, în fapt, un semn de reverență pentru Gellu Naum, o declarație de dragoste și înțelegere pentru el. Lui Gellu Naum nu-i
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
mai puțin criticii, însăși poezia lui e o inițiere, dincolo de cu-vin-te, de eforturile de pătrundere culturală, de prozaica transpunere a sensului în cuvinte străine. Despre poezia lui Gellu Naum, cu adevărat doar poezia lui Gellu Naum poate vorbi, iar despre Calea Șearpelui - carte alchimică, secretă, în care numai cu inima se poate pătrunde și care poate zgudui (in)conștiința, cuvintele ei vor-besc cel mai bine: "Peretele dintre tine și mine poate să dispară dintr-o dată și atunci ai vedea clar./ E
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
nu e reîncarnare, aceasta este el însuși." Jacques G. Costin, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quichotte, ediție îngrijită de Geo Șerban, introducere de Ovid S. Crohmălniceanu, postfață de Geo Șerban, Pitești, Editura Paralela 45, 2002, 228 pag. Gellu Naum, Calea Șearpelui, ediție îngrijită și prefață de Simona Popescu, București, Paralela 45, 2002, 56 + XXXVIII pag.
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
nu se-ntreabă, nu se gustă. Și ce miez de poamă rară au sub coaja lor amară! Ai chipul celui de-nceput, după tiparul lui de lut? Ori ești ales dintre reziduri cu-atâtea petice și riduri? Și dacă altă cale nu-i, nu cumva tu ești Tatăl Lui? Așa cum ești, trufaș, ridicul, în Marele Nimic, Nimicul! Scrii cam degeaba Se vede treaba Împins cu sila Luat cu graba O vorbă spusă Așa-ntr-o doară Poate să mire Poate să
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
orașului. La Catedrala Sf. Paul dau iar peste o zonă interzisă și sus, pe trepte, inconfundabilă: Gwyneth Paltrow cu onduleuri blonde și fustă pînă la genunchi în stilul anilor ’50! Se încercau iar și iar diverse secvențe. Nu părea din cale afară de palpitant. În pauze starului i se punea pe umeri un pardesiu - briza mării îi ciufulea buclele și o făcea să se înfioare ușor - i s-a oferit apă și i s-a împrospătat machiajul. Între timp privirea lui Gwyneth
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
foarte banal (văd mult mai des oameni fără încălțăminte decît inși cu telefoane mobile). O mulțime, și nu numai sportivii, poartă cămășile celor de la All Black, echipa națională de rugby. Tricourile în culorile naționale, cu stema caracteristică sînt, desigur, din cale afară de atrăgătoare: pe fond intens negru o frunză de ferigă arcuită, argintie. Ferigile din pădurile subtropicale locale, care pot atinge înălțimea arborilor sînt semne distinctive pentru Noua Zeelandă, la fel cum e și micuța mascotă kivi, pasăre amenințată cu dispariția, cu
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
nu fi fost la vremea aceea, decît lumina strălucitoare a soarelui, care se oglindea pe toate fețele oamenilor care umpleau Calea Victoriei începînd de la Corso pînă la Capșa și librăria Alcalai și chiar mai departe? Toată lumea care se scurgea pe faimoasa Cale a Victoriei, în ceasul acela însorit al prînzului, părea mulțumită și fericită. Trăsurile alunecau de-a lungul Căii Victoriei purtînd clienții doritori de plimbare, îndreptîndu-i în direcția pe care aceștia o doreau, adresînd un semn birjarului cu vîrful bastonului pe
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
care umpleau Calea Victoriei începînd de la Corso pînă la Capșa și librăria Alcalai și chiar mai departe? Toată lumea care se scurgea pe faimoasa Cale a Victoriei, în ceasul acela însorit al prînzului, părea mulțumită și fericită. Trăsurile alunecau de-a lungul Căii Victoriei purtînd clienții doritori de plimbare, îndreptîndu-i în direcția pe care aceștia o doreau, adresînd un semn birjarului cu vîrful bastonului pe care îl purtau la ei. Toată Calea Victoriei era un bulevard dintr-un salon nevăzut dar plin de persoane
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
văzut, ai auzit de el? -Cum să nu ? zice mama, de astă dată fără nici o ezitare. Țin minte ca acuma: Horia, Sima și Crișan! La rîndul ei, mătușa este un personaj "lingvistic" savuros. Replicile ei sînt ale unui om din cale afară de bun, fără carte, care se lasă păcălit de "tot ce zboară" și crede în sloganele epocii, avînd cu sora ei (cele două își spun, la oraș și la bătrînețe, tot "fato") certuri inocente . Episodul cu statul la coadă la
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
poate fi critic). Astfel, de pildă, repetă de cîte două-trei ori o însemnare, la pagini diferite (de exemplu ideea bizară că pijamalele nu ar trebui să aibă guler sau nota supărătoare despre felul agramat în care cuplul Simionescu găsește cu cale să-i vorbească fiicei lor nevîrstnice), fără îndoială pentru a pune la încercare vigilența criticului și a vedea dacă a citit toată cartea. Alte procedee folosite în același scop: schimbă datele calendaristice, pune nume inventate unor oameni reali, recunoscuți de
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
seri. Ezit să chem momentele bune care mă păstrează și pe mine în amintire, cum un tablou din 1889 reține culoarea vie a portocalelor din ziua cînd Gaugain le-a pictat. O perspectivă dezaburită cu ștergătorul electric, mai limpede redînd calea pe care ai ales să mergi în urma ta, încercînd mereu să te autodepășești ca într-o întrecere cu proști, ea devine chiar filtrul prin care înțelegi viața, bruiat un pic, dar și provocat literalmente de vorbăria într-o limbă necunoscută
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
simplu și firesc precum streșinile după dezgheț primăvara devreme bineînțeles nu exista un al treilea era doar povestitorul se juca sus de tot cu luminile dar cum de tocmai lui care avea să-i facă felul îi ieșise lupul în cale să-i ofere (ser)viciile? dar dacă așa cum se întîmplă finalurile se mai revizuiesc iar povestitorul se răzgîndise? n-ar fi fost nici o brînză prin preajmă nu era nici urmă de mioară care să se fi abătut (temerar?) de la firul
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
Franceze și al exceselor sângeroase săvârșite în numele dreptății și al libertății. Alexandru Papacostea asimila spiritul conservator romantismului: „Privită larg, concepția raționalistă este metafizică în acest înțeles, că înfățișează lucrurile în aspecte definitive și uniforme, adică așa cum se pot înțelege pe calea ideilor. Așa e, de pildă, în Contractul Social. Dimpotrivă, concepția romantică le înfățișează în devenire, deci osebite: în timp, în spațiu, în nuanțe, în detalii. De aici isvorăște pentru romantici concepția evoluției neîntrerupte, a „evoluției organice" aplicată tuturor așezămintelor sociale
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
de seară ca după un desfrîu cu șampanie aleasă. totuși, atît de puține gînduri se bucură, parcă văd în fiece clipă un sicriu scîncind între pulpele fremătînd ale mamei/ căzînd și prinzînd rădăcini în putregaiul acestei pregătiri pentru o singură cale; scîncet ciudat, amestecătură de cîntec și plîns/ arta pierderii sufletului: un copil rătăcit într-o pustietate fără flori și ferestre rugîndu-se-ntruna în toate limbile morții!). * * * de la o vreme cămătarii își toarnă arginții în sîngele stins ca-ntr-o groapă cu
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
vieții, și care se preschimbă într-o furibundă batjocorire a iluziilor și a speranțelor nobile și deșarte. Iar revelarea coșmarului vesel al cotidianului, a grotescului, a mizeriei existențiale, a urâtului grohăitor din jur (ca metonimii ale unei disperări copleșitoare) devine calea piezișe a autoflagelării. Sunt izbitoare în poezia Marianei Marin acel soi de radicalism etic, acea sete de puritate, sau mai bine zis acea spaimă de compromis și de maculare, care sfârșesc prin a distruge temeiurile înseși ale Ființei. Adriana Babeți
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
al ființei, deși a fost sclava lui preasupusă. Asta v-o spun pentru că, dacă băteai la ușa ei la miezul nopții sau la cinci dimineața, tot aia era. Intrai, intrai în vorbă, deschideai sticlele de vin roșu, puneați țara la cale și, pînă la urmă, tot îi declarai ce aveai pe suflet. Uneori îi puteai spune c-o iubești. Tot aia era. Madi se minuna mereu de lumea în care trăia. Mirarea ei s-a terminat o dată cu mișcările sindicale din Valea Jiului
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cu femei și indivizi dubioși, fugar menționată, sau legătura lui cu o "femeiușcă destul de agreabilă", un fel de prostituată, tocmai în perioada marii lui iubiri pentru Ama?) O interpretare posibilă a minciunii naratorului ar fi că el manifestă pe această cale, deși indirect, puterea sa de a interveni în acțiunea povestită, de a-i determina cursul, de a o manipula. Pe de altă parte, în roman există alte numeroase mărturii directe ale puterii povestitorului, mărturii care definesc caracterul autoreflexiv al narațiunii
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
cu tot cu moravuri și replici. Citez din Căldură mare, în varianta lui Foarță: Cînd termometrul spune, la umbră, treizejtrei / de grade Celsius, e căldură mare / la unșpe bis pe strada Pacienții (nu e trei- / sprezece că-i fatal, precît se pare). / Calea Pacienții una-i cu-aceea a Sapienții, / și viceversa, domnilor sapienți! / N-o ai pe-a doua fără de-ntîia: a Pacienții ă drept care trebuie să fim pacienți. / Fie și dacă baba e ramolită foarte, / băiatul cu șorț verde, insipid, / muscalu-și
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
dacă baba e ramolită foarte, / băiatul cu șorț verde, insipid, / muscalu-și doarme somnul, pe capră, cel de moarte, / în vreme ce feciorul e stupid, / ei știu (și o confirmă,-ntr-o doară, și sergenții / de stradă, în poziție de drepți) / că e aceeași calea Pacienții cu-a Sapienții / și numai răbdătorii-s înțelepți." Jocul propus de Șerban Foarță, joc ce reușește să păstreze și în același timp să creeze o atmosferă, ține de tehnică și de stil. Diferitele porțiuni de vers își întemeiază existența
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
chilipir". Viena rămîne unul dintre cele mai scumpe orașe europene. într-o lună, teancul de hîrtie lucioasă ajunge la cel puțin 30 de cm. Nu mă mir cînd pe diverse uși văd semnul interzis: Keine Werbung!, fără reclame! "Pietre-n cale, mereu pietre"... Ger , zăpadă și o nouă surpriză din alte timpuri: geamurile apartamentului s-au umplut cu flori de gheață. Tot jugendstil, firește. Portăreasa a și pregătit găleata cu pietricele, ca să le presare pe trotuarul din fața casei. Am descoperit ce
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
mahalaua Mihai-Vodă... mahalaua Negustorilor... mahalaua Oțetarii", în sud "mahalaua Dobroteasa... domeniul Cocioc" iar în nord "Bucureștii noi... Hierăstrăul vechi". Ele erau legate sau despărțite de "Podul Gârlii... Podul Mogoșoaii / Calea Victoriei" (tăiată recent de "Cheiul Dâmboviței")... apoi "Podul Târgului de-afară / Calea Moșilor... bulevardul... (această ingenioasă și minunată producțiune a tehnicei moderne", azi regina Elisabeta)... "bulevardul Pake... bulevardul Colței" la început. Intre aceste artere majore se plasează un întreg hățiș de "strade" mai mari sau mai mici precum "Lipscani... Cuza-Vodă... Cuțitul de
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
Lipscani, la stînga... pe bulevardul Colței, aproape de Piața Victoriei") sau în zona Teatrului Național (...a ajuns în dosul Teatrului și a voit să treacă peste piață în strada Regală, de acolo pe la Colțea și pe urmă pe la Sf. Gheorghe în Calea Moșilor")... Interesant este că aceste parcursuri nu sunt "filmate", autorul nu face apel la prezentări ori descrieri, ci menționează doar toponimia. De reținut că, pe lîngă adevărul istoric pur și simplu, intervin selecții ale denumirilor, tendențioase în context. Iată, de
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]