3,168 matches
-
la Nisa, despre înțelegerea dintre țar și Napoleon al III-lea, văzută în perspectiva unor bune relații franco-ruse și, mai ales, despre situația din România vizavi de problema secularizării averilor mănăstirești. „Numele lui Cuza - afirma Talleyrand - îl agasează pe Gorceakov“, cancelarul suspectând pe domnitorul român că dorește să fondeze o dinastie prin recunoașterea oficială a fiilor săi cu Maria Obrenovici 51. Știrile alarmante care vin de la București prin intermediul consulului Offenberg, printre acestea aflându-se și ideea instalării pe tronul României a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ceară Porții mai întâi trimiterea unui comisar turc în România, iar când acest lucru s-a dovedit inutil a reușit să determine pe Fuad Pașa să elaboreze scrisoarea de care am amintit mai sus, erau copios susținute și încurajate de cancelarul său. Deși îi declara lui Talleyrand, la 16 octombrie 1865, că nu manifestă nici un „sentiment de dușmănie față de Alexandru I. Cuza“, și că „era departe de a cere răsturnarea lui“, Gorceakov se arată profund îngrijorat de știrile pe care consulul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dinastică româno-maghiară, sub sceptrul regelui Carol al II-lea, ar fi fost avantajoasă pentru ambele țări și s-ar fi putut întemeia pe anxietățile comune (pericolul bolșevic și preponderența slavă din regiune) era, la începutul anilor ’30, Hermann Müller, fost cancelar al Germaniei în perioada 1928-1930 (vezi Constantin Buchet, Proiecte de uniune dinastică româno-maghiară, în „Magazin istoric“, an XXXIII, nr. 11/1999, p. 30-31). 127 A.M.A.E., Fond 71/1920-1944, Ungaria, vol. 85, f. 164. 128 Ibidem, f. 166; A
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Carlo 130. Golea, A. 400. Golescu, Al. 298. Golescu, Dinicu 129. Golescu, Iordache 128, 131. Golimas, Aurel H. 117. Gologan (Glojaru), Olga 445, 449. Golvin, J.-C. 474. Gonata, Ștefan 399. Gonța, Alexandru I. 81. González Blanco, A. 474. Gorceakov, cancelar rus 283, 284, 288, 289, 294, 295, 298-301. Gordon, Charles George 94, 99-103. Gorovei, Ștefan S. 44, 46, 49, 50, 51, 110, 111, 112, 115, 118, 125. Górski, K. 56. Gorton, general britanic 320. Gouillard, Jean 145. Granii 477. Granino
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost ofițer de informații est-german, între două și trei mii de agenți erau în post până la sfârșitul anilor ’50. Cel mai faimos a fost Guenther Guillaume, care s-a infiltrat cu succes în elita politică vest-germană, devenind secretarul personal al cancelarului Willy Brandt. El a ocupat această funcție între 1969 și 1974, când a fost arestat. Cristopher Andrew și Oleg Gordievsky, KGB: The Inside Story (în HarperCollins, New York, 1990; ediția HarperPerennial, 1991), pp. 448-450. Pentru descrierea utilizării de către Germania de Est
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
al redactării testamentului, în limba română, cu gândul de a părăsi Transilvania. Va fi apoi student în Țările de Jos, urmând dreptul la Leiden, din 1679. Mai târziu, în 1694, este descoperit de emigranți ardeleni (și de Mihail Bethlen, fiul cancelarului Transilvaniei) la Londra, unde activa în cadrul Foreign Office-ului pentru chestiuni orientale. Ultima oară, scrisul lui H. apare în 1712, pe un Tatăl nostru în latinește și ungurește, păstrat într-un manuscris la British Museum. La acea dată i se deschidea
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
membre s-au gândit ca numai unindu-și resursele economice pot spera să devină competitivi. Teama de a fi Înghițiți a fost cea care i-a Împins către nivele mai Înalte de integrare economică. Dar vizionari ca Monnet, Robert Schumann, cancelarul german Konrad Adenauer și, mai apoi, Jacques Delors, președintele Comisiei Europene, ținteau mult mai departe. Strategia lor a fost de a de dezvolta prin intermediul unor măsuri tehnice și economice destinate unificării statelor membre Într-o rețea continuă de relații economice
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și altele asemenea vrăji fac...”. Vrăjitoarele legau și dezlegau, „făceau” de dragoste (româncele erau cele mai abilitate, se pare, în această direcție [cronicile săsești le amintesc]; când au vrut să-l atragă în mrejele lor pe principele Gabriel Bethlen, soția cancelarului Ioan Imreffi și văduva Ecaterina Dengelegi au apelat la vrăjitoare românce; ultima avea la reședința ei din Vințul de Jos o româncă pricepută în facerea farmecelor 429), stimulau recoltele sau le compromiteau, sporeau fertilitatea femeilor (de aici învinuirile privind îndemnul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
539. Victime ale bolilor necruțătoare Radu Greceanu nu putea fi satisfăcut cu consemnarea - în cazul morții Stancăi, mama lui Constantin Brâncoveanu - a unei știri seci, știind el - cu siguranță - eforturile depuse de Vodă pentru găsirea unor lecuitori (Brâncoveanu îl cerea cancelarului Mihail Teleki pe medicul András Pécsi, „ căci multe feluri de boli și de nevoi bântuie aici printre noi, atât în cinurile de sus, cât și în cele de jos și în neamul nostru, astfel că a pătruns și în casa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-a, Iași, 1991, p. 25.</ref>. Pe parcursul anilor 1879-1880, Imperiul Rus nu a avut un ministru plenipotențiar la București, astfel că afacerile legației au fost conduse de către Alexandru Iacobson <ref id="19"> 19 Alexandru Iacobson a mai ocupat funcțiile de cancelar al agenției rus de la București În perioada 6/22 februarie 1868 4/22 septembrie 1870 și secretar al legației În perioada 4/22 septembrie 1870 10/22 septembrie 1873 (AMAE, fond Reprezentanți străini, dosar nr. 16, litera I1, I2, nepaginat
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
puteri, iar Bismarck a sesizat că probleme serioase la nordul Dunării ar putea facilita o intervenție țaristă și, eventual, o nedorită alianță ruso-franco-austriacă <ref id="24">24 Gheorghe Cliveti, op. cit., p. 136. </ref>. Din acest motiv, Carol Anton transmite teama cancelarului ca România să nu se „lege prea tare de Rusia, ci să stea deopotrivă de bine cu toate puterile și numai În ultimul moment, când totul se Încurcă, se va atașa de acea putere despre care se crede că va
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
fond Arhiva Istorică, vol. 131, f. 33. </ref>. Iată, deci, cum, indirect, apare presiunea asupra guvernului român pentru a ceda În fața condițiilor germane. Fugitiv, Bülow se angajează să vorbească cu Bismarck despre urgentarea trimisului, dar „există mulți germani care amintesc cancelarului despre condițiile de la Berlin” <ref id="56">56 Ibidem, f. 33v. și urm. </ref>. În 1879, se prefigurează tot mai clar faptul că acceptul Germaniei, În primul și cel mai important rând, dar și al celorlalte puteri depindea de soluționarea
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
la Bismarck ca răspunsul internațional să mai Întârzie până când românii vor lua măsuri Împotriva „cuiburilor” nihiliste din Iași <ref id="113">113 Liteanu c. Carol, Berlin, 9 aprilie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 13/1881, f. 2. </ref>. „Cancelarul de fier” s-a declarat de acord, iar Austria, care făcea opinie comună cu Germania, subscrie, mai ales că intențiile acesteia erau de a se amâna, pe cât posibil, proclamarea sau recunoașterea regatului, pentru a forța satisfacerea intereselor ei economico comerciale
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
nu mai publicase altceva. Mai figurează în calendarul aromânesc „Grai bun”, la „Frățil’ia” și „Lilicea Pindului”. Urmează la București Școala Științelor de Stat, care pregătea personal diplomatic. De altfel, a ocupat posturi în consulatele României din Sofia (interpret), Rusciuc (cancelar, 1907-1916; consul), Odessa și Moscova (viceconsul, 1918-1919). Sub titlul Di-t bana armânului, carte semnată Nicolae C. Velo Molovișteanu și dedicată tatălui său „ca semn de recunoștință și deosebită vrere”, V. publică în 1903 o culegere de proze scurte, urmată
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
de alianță cu Austro Ungaria, tratat la care Germania a subscris necondiționat În aceeași zi. Decidenții români au dorit, de fapt, o alianță directă cu Berlinul și, numai În ultimă instanță - dată fiind politica de menajare a Rusiei, promovată de cancelarul von Bismarck - au fost constrânși să se mulțumească cu una „prin ricoșeu” <ref id="7">7 DDR, I, vol. 11, nr. 421, nota 350, Sturdza către Liteanu, București, 5 octombrie 1883. </ref>. Alianța era defensivă și secretă (art. 6), cu
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
român Vierbund-ul ori Quadrupla Alianță <ref id="55"> 55 Ibidem, p. 338 sqq.; Rudolf Dinu, Raporturi româno-italiene În cadrul Triplei Alianțe, 1888-1914, teză de doctorat, Universitatea din București, 2003, p. 166 sqq. </ref>. La 20 aprilie 1901, printr-un memoriu prezentat cancelarului german von Bülow de către Ministrul plenipotențiar al României la Berlin, Alexandru Beldiman, guvernul român a Încercat să modifice substanța prevederilor tratatului de alianță, solicitând extinderea condițiilor de casus foederis și pentru eventualitatea unui conflict armat româno-bulgar (punctul 2 din memoriu
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
id="56"> 56 Die Grosse Politik der europäischen Kabinette, 1871-1914. Sammlung der diplomatischen Akten des Auswärtigen Amtes, im auftrage des Auswärtigen Amtes [GP], Johannes Lepsius, Albrecht Mendelssohn-Bartholdy, Friedrich Thimme (ed.), Berlin, 1926, vol. XVIII/2, p. 651-654, nr. 5797. </ref>. Cancelarul german a respins Însă și această solicitare a guvernului român, considerând că stabilirea unei noi forme de raporturi contractuale Între România și Tripla Alianță putea da naștere la dificultăți și discuții inutile ce trebuiau evitate În acel moment, și că
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
pretext și, În același timp, un sprijin pentru eventuale solicitări italiene de transformare a alianței. De altfel, În 1901, sub-secretarul de Stat al Departamentului german al Afacerilor Externe, Mühlberg, și-a argumentat În acest sens atitudinea, Într-o notă către cancelarul Reich-ului, Bülow arătând că: „Pentru Germania și AustroUngaria situația actuală este cu totul nepotrivită pentru menționarea unei alianțe românești schimbate și extinse. Pentru că Într-un asemenea caz n-am mai avea Încotro, ar trebui să implicăm Italia În discuții și
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Istoria popoarelor din sud-estul Europei În epoca modernă, București, 1998, p. 223-253. </ref>. Tratatul dintre România și Serbia semnat În ianuarie 1868, precum și sprijinul acordat de Guvernul princiar mișcării bulgare au determinat manifestarea unor vii proteste la Paris și Viena. Cancelarul austro ungar Beust a căutat chiar să convingă Turcia de necesitatea unei intervenții militare. Cel puțin la fel de Îngrijorată era Însăși Puterea suzerană, diplomația de la Constantinopol sugerând instituirea de urgență a unei comisii europene de anchetă menită a constata „complicitatea” României
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
deosebită a avut-o călătoria Domnitorului la Viena și Ems (iunie-iulie 1873). Profitând de ocazie, Carol I va expune succint lui Andrássy greutățile Întâmpinate În relațiile cu Poarta și intenția de a proclama Independența. Oarecum surprins de această destăinuire fățișă, cancelarul austroungar reliefa eventualitatea ca România independentă să rămână „În aer” <ref id="15"> 15 Ibidem, p. 276. </ref>; cu alte cuvinte, fără garanția colectivă acordată prin Tratatul de la Paris. Domnitorul ținea În mod deosebit să aducă În discuție un subiect
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
basarabene. Cum era și firesc, Domnitorul Carol dorea să afle atitudinea Germaniei față de evoluția conflictului oriental. Bismarck fusese Înștiințat, În mod strict confidențial, de propunerea Rusiei de a Încheia o convenție cu România pentru reglementarea trecerii trupelor sale. Solicitând opinia cancelarului german În această privință, Carol I mărturisea că el Însuși Înclină spre un astfel de aranjament, care „garantează demnitatea Principelui și integritatea teritorială”. Atât Bismarck, cât și Prințul Carol Anton Îi sugerau Domnitorului României să Încheie un tratat cu Rusia
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
id="57"> 57 N. Iorga, Politica externă a Regelui Carol I, ediție de Vicențiu Rădulescu, București, 1991, p. 231. </ref>. În astfel de Împrejurări, Carol I susținea cu tărie - În convorbirile avute la Ploiești cu Țarul Alexandru al II-lea, cancelarul Gorceakov și Marele Duce Nicolae - ideea cooperării celor două armate, cu un comandament separat. Nu numai atât, dar solicita chiar și o bază proprie de operațiuni dincolo de Dunăre. Dacă o asemenea alternativă era Împărtășită de Marele Duce Nicolae, ea avea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
numai atât, dar solicita chiar și o bază proprie de operațiuni dincolo de Dunăre. Dacă o asemenea alternativă era Împărtășită de Marele Duce Nicolae, ea avea să fie refuzată În mod categoric și Într-o formă nu tocmai protocolară de octogenarul cancelar Gorceakov. Scopul era mai mult decât evident și avea să fie sesizat și de reprezentantul Italiei la București, Saverio Fava, care considera că Rusia nu era interesată de o participare armată română la operațiunile din Balcani, tocmai pentru a Înlătura
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
la sfârșitul războiului, „o eventuală mărire teritorială, sau cel puțin pentru a o face să nu obțină vreun drept la păstrarea Basarabiei” <ref id="58">58 IRD, vol. II, partea II-a, doc. nr. 22, p. 34-35. </ref>. De altfel, cancelarul rus nu va ezita de a notifica, În scris, Guvernului român că „Rusia n-are trebuință de ajutorul armatei române”, forțele imperiale fiind „mai mult decât Îndestulătoare” pentru Înfrângerea Turciei <ref id="59">59 Memoriile Regelui Carol I, vol. III
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
323.</ref>, el Însuși interesat În Împiedicarea oricărei tentative din partea rușilor de a ocupa Constantinopolul și Strâmtorile <ref id="82">82 Richard Millman, Britain and the Eastern Question, 1875-1878, Oxford, 1979, p. 372. </ref>. La curent cu inițiativa Guvernului princiar, cancelarul Gorceakov ținea să-i precizeze limpede generalului Iancu Ghica decizia Rusiei de a respinge cu fermitate orice fel de dezbateri, În cadrul viitorului congres european, privind neutralizarea României, o astfel de propunere fiind socotită „o ofensă directă la adresa ei” <ref id
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]