1,966 matches
-
se țin lanț de vreo două sute de ani, cam din momentul în care modernitatea a căpătat statut de lege. Mult mai încoace și mult mai provocator, ieșirile suprarealiștilor, bulversante în momentul impactului lor prim, ne par acum de o dulce candoare. E de ghicit, cred, bătaia scurtă a preambulului. Așadar. Ce fascinant e să privești cu seniorială detașare dar și cu generoasă curiozitate manevrele frapante ale nou-veniților. Justificate în chiar infatuata lor provocare, nu însă și mai puțin supuse circumstanțelor, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spune Renato lui Riccardo după care îl înjunghie. Asistență se precipita și îl dezarmează pe asasin. Spre stupoarea tuturor, mulțimea descoperă că asasinul este Renato. Adunăndu-și ultimile forțe, Riccardo îl asigura pe Renato că deși a iubit-o pe Amelia, candoarea acesteia nu a fost cu nimic atinsă. Drept proba îi înmânează ordinul de plecare în Anglia pentru cei doi soți. Remușcările lui Renato sunt tardive. Riccardo îl iartă pe Renato și pe toți inamicii săi și se stinge în fața mulțimii
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Axenti Marfa este premeditat "urît", ca formă și cromatică, delimitînd un habitaclu neospitalier. Echipa de interpreți colaborează cursiv pe coordonatele gîndirii regizorale. Între cele două grupuri de caractere, al agresorilor și al agresaților, se situează, într-o compoziție de subtilă candoare, realizată de Cornelia Gheorghiu, Bunica. Florin Mircea, care ne propune o excelentă rezolvare scenică a însuși conceptului de teroare, Liviu Manoliu, Doru Zaharia și Constantin Avădanei formează primul grup, numit al Vecinilor, completat de aparițiiel sibilice ale Delegatului Gelu Zaharia
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Antichității nu alterează poezia scrisă de A., în sensul unei supraaglomerări de simboluri livrești. Dimpotrivă, poeziile din Stelele lui Filoctet (1969), Dincolo de coclauri (1979) și Umblet subțire (1986), încântă prin simplitate - o simplitate savantă, ce e drept -, prin lirism și candoare, prin abilitatea de a reda emoția primară, neprelucrată, toate acestea prinse într-o expresie meșteșugită, „cu o meticuloasă grijă a construcției simțită în fiecare vers, chiar și în cizelarea celor mai fugitive impresii” (Al. A. Philippide). Tema centrală a celor
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
cantona în selectarea eroilor din medii „sănătoase” (iar dacă nu-i evită, în schimb îi prezintă verosimil și nuanțat); eroina principală este Vica, fiică a unui arhitect ale cărui tribulații adultere zguduie iremediabil micul univers domestic al adolescentei. Pline de candoare sunt momentele descoperirii neștiutelor spaime ale dragostei dintre eroină și Nunu, copilandrul timid cu accese bruște de vitejie (fuge, pe urmele Vicăi, din tabăra școlară pe care aceasta o părăsise în ascuns, de frica unei meritate pedepse: întârziaseră într-o
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
cunoaște femeile - că Domnișoara dorește acest mariaj și Îi dă sfaturi În consecință. Abia atunci, nemaiținând cont de nimic, Domnișoara face dovada iubirii sale În fața lui Lauzun Însuși... dar cu câtă jenă și pudoare! Această fată plină de mândrie are candori dumnezeiești! Iar el nu renunță defel la sistemul său. Atunci când e absolut sigur că ea Îi va spune totul, nu vrea să audă nimic. O roagă să-și păstreze taina. Mi-a răspuns - scrie ea - că l-am făcut să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
știe că spiritualitatea e una singură, fără frontiere, și face din poezie „un crez trăit”. Cu migală de miniaturist, culege sunetul „păcatelor gândirii” și vrea să atingă o împăcare luminoasă, stăpânită de solaritate, grație, discreție și, neapărat, distincție. De o candoare creativă deloc mimată, poeta dovedește „un calm tensionat”. Marcel Pop-Corniș deslușește, desenând cu generozitate un posibil profil liric, „unele sensuri cvasiezoterice” chiar în versurile ei de început și detecta aici impersonalism și ample ritualuri cosmice, ceea ce conferă discursului „o formă
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
în cale și acuma...” Așadar, conchide cântărețul, „Mai sunt femei ce știu s-aprindă Luna!” Menestrel și cavaler modern, poetul se acoperă cu fluturi, e invadat de visuri feerice, hrănite din același spațiu al Nordului natal. O poezie muzicală a candorilor și evanescențelor, din care se nasc și versurile, și proza pentru copii ale lui D., de o naturalețe și „copilărire” autentice. SCRIERI: Din Nord, Iași, 1972; Vreți să aveți și voi un zmeu?, Iași, 1972; Pădurea românească, București, 1976; Acțiunea
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
New York, 1995; Zombification, New York, 1995; The Blood Countess, New York, 1995; ed. (Contesă sângeroasă), tr. Cornelia Bucur, București, 1997; The Dog with the Chip în his Neck, New York, 1996; Alien Candor. Selected Poems. 1970-1985, Santa Roșa, 1996; ed. bilingva (Alien Candor - Candoare străină. Poeme alese 1970-1996), îngr. și tr. Ioana Ieronim, București, 1997; Hail, Babylon! În Search of the American City at the End of the Millenium, New York, 1998; Messi@h, New York, 1999; ed. (Meși@), tr. Ioana Avădanei, București, 1999; A Bar
CODRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
Jurnal, Cluj-Napoca, 1975, 210; Căprariu, Jurnal, 87-91; Ornea, Tradiționalism, 138-139; Zaciu, Cu cărțile, 55-62; Râpeanu, Memoria, 71-72; Ionel Jianu, Petru Comarnescu, JL, 1990, 48-49; George, Sfârșitul, IV, 221-229; Alex. Ștefănescu, Pagini cu efect tonic, RL, 1994, 18; Arșavir Acterian, Nobila candoare. Petru Comarnescu, APF, 1995, 3-4; Faifer, Faldurile, 29-33; Ioan Mihuț, Actualitatea unei reeditări (sau) „Homo americanus”, CRC, 2000, 7; Dicț. esențial, 194-195; Popa, Ist. lit., I, 318-319; Simion, Ficțiunea, III, 293-299. D.G.
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
Iașul literar”. Cartea de debut, Povești (1950), este urmată de numeroase volume pentru copii, între care și romanele Prietenii mei cei mici (1958), S-au întors graurii (1960) și Abecedarul din iarbă (1979). Povestirile sunt populate de personaje pline de candoare, cu o fantezie debordantă și reacții tipice vârstei. În afara acestui gen de literatură, a publicat două volume de poezie și un roman. Numărătoarea (1969) cuprinde versuri de dragoste, care în ciuda unor ritmuri sprințare încifrează în metafore și sensuri mai adânci
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
suită de portrete și de scene de gen crude și înșelătoare în realismul lor cu tentă burlescă ori grotescă) o imagine percutantă a golului din om: „Îmi caut leacul/ Și la Dumnezeu și la Dracul.” Ordine și sens sunt suspendate. Candoarea e mincinoasă (Pui de găi..., Lache), jocul devine agresivitate paroxistică (Sici, bei, La popice), mizeria biologică e copleșitoare (Cina, Ion Ion). Sânge, foame, ațâțare (Streche, Rada, Tinca). Instinctele arată disperarea lipsei de ființă. Moartea, despuiată de suferință, de speranța redempțiunii
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
își subliniază propria convenție estetică (în special refuzul perspectivei: cale a spiritualizării și a idealizării, la antipodul tratării realiste). Pitorescul galeriei de portrete ale deținuților din arghezienele Flori de mucigai (1931), de la șarlatani și escroci ca Lache sau cel din Candori la senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică, altfel, „tâlhar de drumul mare”, sau revoltatul Ion Ion, mortul cu lumina satului în ochii deschiși, narativitatea mulată pe tipare folclorice (Pui de găi..., Ucigă-l toaca), sugestia de
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în furoarea amoroasă a Penelopei, și în romantica idilă dintre Evantia și sensibilul locotenent Neagu, se percepe vibrația difuză a irealizabilului, bucuria, extazul fiind săgetate de rele prevestiri. Plătind prețul irecuperabil al candorii, fata cade în brațele experte ale lui Deliu. Un păcat al vinovăției fără vină, marcând începutul degringoladei. Zvonurile, suspiciunile întețindu-se, adevărul despre Nicola Marulis iese dintr-o dată la iveală. Averea lui, de fost pușcăriaș, încape într-o boccea. O
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
ironia mijindă, alura izvodirilor de maturitate. Deocamdată, în asemenea istorisiri cu profil incert, Maupassant și Flaubert își dau mâna cu Edmondo de Amicis. Schițele din „Revista copiilor”, reluate în volumul Moș Stan (1923), par concepute sub semnul lui Cuore, prin candoare și sentimentalism, prin nimbul de exemplaritate. Lumea nuvelelor și schițelor lui B. se mișcă într-o lentă, definitivă circularitate. Ambianța este aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
în jocurile de limbaj care răstoarnă sau împing spre absurd sensurile consacrate. Acesta este și mijlocul predilect al autorului de aforisme, ca și de piese pentru copii (scrise inclusiv pentru teatrul de păpuși), comedii caracterizate prin vervă, dar și prin candoare: univers în care poetul retractil își continuă reveriile. SCRIERI: Micul dorobanț, în Teatru - piese într-un act, București, 1977; Pasărea paradisului, București, 1979; Arțagul, Pitești, 1983; Nuferi în somn, București, 1983; Test de fidelitate, București, 1986; Cartea care zâmbește, București
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
trei cochete, cu ochii lor mari, umbriți cu negru, cu pălăriile lor voluminoase prinse în panglici de catifea întunecată, cu aerul lor din alte vremuri care, în portretele generațiilor precedente, ne apare întotdeauna ca un semn de oarecare naivitate, de candoare spontană care le lipsește contemporanilor noștri și ne mișcă, inspirându-ne încredere. De fapt, eram mai ales uimit de precizia acelei coincidențe: lipsa mea de experiență amoroasă făcea apel tocmai la Femeie în general, o femeie încă lipsită de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și folosit cu succes sistemul de zbor, nu Dedal - tehnocratul genial (cu minte) și pilotul precaut (cuminte) - a devenit paradigma omului care zboară, ci Icar - cel a cărui încercare a eșuat în mod lamentabil, cel care a plătit cu viața candoarea și îndrăzneala de a visa mai mult decât i se cuvenea. Preferința oamenilor pentru Icar este un indiciu că virtuțile sale - chiar dacă păgubitoare (motiv pentru care sunt adesea luate drept vicii) - aparțin structurii psihice profunde a omului, care s-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au fost abandonate de aceștia și preluate de copii (numesc feno- menul „preluare prin degradare”). 3. Create de maturi pentru uzul copiilor și preluate de aceștia din urmă la îndemnul primilor („preluare prin îndemnare”). Adultul a crezut că inocența și candoarea copilului sunt calități esențiale, în măsură să amplifice forța și eficiența unui demers magico- ritual. Observând asemănarea (câteodată identitatea) dintre descân- tecele adulților și recitativele copiilor, Ovidiu Papadima credea că explicația acestui fenomen „nu poate fi redusă la anexarea de către
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Încercase să trișeze în jocul pe care el îl organizase pentru succesiunea următorului Abate. Iar asta nu putea fi iertat, indiferent cât de mult I-ar fi iubit pe Aloim. În ultimele săptămâni, tânărul se îndepărtase de el, își pierduse candoarea și supușenia cu care îl făcuse să se îndrăgostească pe vremuri de el. Iar acum, fusese gata să desconspire cea mai puternică armă a Abației. Așa ceva nu se putea ierta. Rim se întoarse abia pe înserat. Înaintea lui, legat de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Noi trăim sub protecția sfîntului respect al poporului pentru instruire, cărți și intelectuali." În sfințenia acestui respect există binele, Belloin cu ai săi, și răul, care s-a dovedit mai tîrziu a fi fost învins. Există stalinismul în germene în candoarea enciclopedismului și stupiditate în inteligență. Există diferența dintre "savanți" și "profani", conducători și conduși ("pro-fanus" fiind cel care rămîne în afara templului științei, transmutat în spațiul tabu de către incinta școlară, apoi sectară). Există metamorfoza lui magister în dominus. Autoritatea intelectuală ca
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu atît Îl cunoști mai puțin” (J. Galsworthy)). * „Există o politețe a inimii. E Înrudită cu dragostea. Din ea izvorăște cea mai firească politețe a manierelor.” (J.W. Goethe) Delicatețea În atitudini depinde, așadar, de experiențele subiective ale „inimii”. De candoarea sensibilității inimii n-ar trebui să se sature nimeni: „Împrumut bucuros felul meu de a gîndi: nu țin decît la felul meu de a simți” (J. Renard). * „Un suflet e ca un instrument muzical; falsificat odată, va cînta fals toate
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu suntem la Aristotel, nu este vorba de ihtiologie, ci doar de o metaforă...) Așa a luat naștere, ceva mai tarziu, legenda onanismului diogenian. într-adevăr, Diogene deplângea faptul că nu-și poate satisface dorința sexuală cu aceeași inocență și candoare ca animalul marin. Sau ca oamenii, semenii săi, care își astâmpără foamea și setea culegând măsline din copac sau răcorindu-se cu apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine să urmezi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Iar faptul acesta nu modifică nici un moment consistența obiectivă a lumii. Prințul Mâșkin de pildă (fiindcă era vorba de Idiotul) e pe tot parcursul romanului un om de lume, puțin zăpăcit, îmbrăcat după ultima modă, a cărui figură plină de candoare nu capătă nici un moment vreun aer iluminat. Nimic „supranatural” nu are loc nicăieri în romanele lui Dostoievski (conversația lui Ivan Karamazov cu diavolul este dată de autor ca un efect halucinatoriu al febrei). Spiritul profund creștin al operei lui Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
MĂLĂNCIOIU Poemele Ilenei Mălăncioiu sunt absolut uimitoare. Ele încep foarte simplu, cu un fel de „supunere la obiect”; poeta, atentă și scrupuloasă, face întâi un exact raport asupra unei stări de fapt, descrie amănunțit o împrejurare. Apoi, cu aceeași gravă candoare, își urmează raportul care, înainte de a se epuiza, se încarcă la un moment dat de aprehensiuni și premoniții; pe negândite, printr-o tranziție ce nu schimbă planul terestru al perceperilor, ne aflăm într-o lume vrăjită. Într-o lume în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]