5,781 matches
-
susțineau privirile. Scutură scrumul pe jos și declară: - Eu nu sînt c... de cinci lei. Vreau să put frumos și asta nu-mi vine decît de la Rexona. Deși, pentru băieți, dragostea cu ea era cam așa cum ai fi mers la cantină, feminitatea stranie a Madlenei mie îmi păru tulburătoare. Deveneai cu ea ori sfios ori de o exuberanță exagerată. Din pricina căldurii, a băuturii și fumului de țigară, atmosfera era năbușitoare. Toți ne dezbrăcasem la cămașă. Nici n-am observat cînd Madlen
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
camere, Înzestrat cu tot confortul care putea fi imaginat pe vremea aia? Păi, toată viața lui de Învățăcel - Întâi licean și spoi student - și-o dusese În camere cu zeci de inși, În paturi cu saltele de paie și În cantine În care i se dădea mai totdeauna un sfert de pâine neagră și un castron de zeamă lungă. Ba, Încă, atunci când voia să-și cumpere vreun flecușteț pe care eu nici nu l-aș fi băgat În seamă (căci Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
flecușteț pe care eu nici nu l-aș fi băgat În seamă (căci Îmi era pus pe tavă fără măcar să mă obosesc a-l cere), Își vindea cartelele de masă și făcea foamea zile Întregi ori se oferea voluntar la cantină, unde spăla sute și mii de farfurii și tacâmuri contra unui blid de mâncare. Pe când eu, ca un mare boier, aveam frigiderul plin de oalele și ulcelele cu mâncare gătită de mama (ai mei nu au aflat niciodată că deșertam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scurt timp cu putință. Când intrai acolo, te izbea În moalele capului un miros greu și gros - aproape putea fi pipăit - de trupuri și picioare nespălate, de bocanci și șosete de infanterist, de bășini de la fasolea și varza Înghițite la cantină. Adormeai aproape imediat ce te lungeai pe salteaua găurită: din pricina oboselii și a puținătății oxigenului. Atunci eu am adormit strângând În mână borcănașul cu untură. Aveam lacrimi pe obraz și mă simțeam Învăluit, ocrotit de bunătatea tăcută și fără margini a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arate fiului său neiubitor de muncă felul În care se câștigă un ban, respectul nețărmuit pentru lucrul fizic și-i tot dădea exemplul marilor milionari americani care Își trimiteau progenitura la munca de jos, adică fetele la spălat vase prin cantine, iar băieții - exagera cu voluptate de fiecare dată tatăl - la spălat closetele din cartierele sărace ale marilor orașe. Ectoraș se trezise Într-o dimineață Înconjurat de zeci de țigani care sporovăiau pe limba lor și nu păreau a-l băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
La 2 decembrie 1956, ziua de naștere a poetului, acesta pleacă de la gazdă, cântă Imnul Regal și recită cu patos Doina lui Eminescu fără nicio teamă și reținere. O săptămână mai târziu, pe 9 decembrie, poetul pleacă să mănânce la cantina Uniunii Scriitorilor și este împins sub roțile unui tramvai, aruncându-se vina asupra lui Aurel Covaci - prietenul și protectorul poetului răzvrătit. Presa comunistă, sub bagheta Securității lansează pista falsă că Labiș, fiind beat, ar fi principalul vinovat. În zilele următoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
rânduială ci s-au făcut pentru dascalii școlilor, din zioa Sfântului Gheorghii ce vine să înceapă rânduiții epitropi a purta de grijă după hotărârea hrisovului domnii meli”. --De mare laudă este faptul că vodă le-a făcut învățăceilor internat cu cantină, asigurându-le și rechizitele celor “douâzăci ucinici streini și săraci ci să vor afla la școală, pentru mâncarea lor, hârtie și cerneală, cu bucatariul și apariul lor...” Am mai înțeles că academia avea chiar și un “vivliothicariu”, adică bibliotecar. --Câtă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am observat că sala de mese era denumită Salonul de Mese. Salon de Mese pe naiba! Mai curând cocioaba de mese, m-am gândit. Nu, mai bine, baraca de mese. Nu, stați puțin, coliba de mese. Nu, și mai bine, cantina din clădirea condamnaților, m-am gândit cuprinsă de o furie crescândă. M-am uitat din nou în ochii lui Chris. Mai aveam o întrebare. —Ăăăă, Chris, tu îi cunoști pe toți oamenii din clădirea asta? — Da. — Deci ăștia sunteți toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simplu colegiu tehnic și va avansa până la rangul de Universitate Politehnică. Era visul fiecărui șef de catedră și, prin urmare, respectul de sine al lui Wilt și speranțele Evei Wilt au fost ignorate. Wilt auzi veștile chiar înainte de prânz, la cantină. — îmi pare rău, Henry, îi zise domnul Morris când se puseră la rând, cu tăvile după ei. E din cauza afurisitei ăsteia de strâmtorări economice. Până și Limbile Moderne au fost nevoite să-și reducă din pretenții. N-au reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încercă să se cațere pe gard, dar nu reuși. Avea nevoie de ceva de care să se sprijine. O bicicletă. De obicei rămâneau câteva în stativul de la intrarea principală. înfundându-și peruca în buzunar, Wilt ocoli barăcile constructorilor, trecu de cantină și tocmai traversa peluza de lângă laboratorul de limbi străine, când din întuneric răsări o lanternă care îi lumină fața. Era paznicul de noapte. — Hei, ce crezi că faci ’mneata aici? întrebă paznicul. Wilt se opri. — Eu... Eu m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și dădu o declarație în prezența unei stenografe de la poliție. Drumul său înspre dubița bleumarin și faptul că nu mai ieși din ea au fost remarcate cu interes de către membrii corpului profesoral din clădirea Catedrei de Științe, de către elevii de la cantină și de către douăzeci și cinci de asistenți asociați care se holbau afară de după ferestrele de la cancelarie. 9 — S-o ia dracu’ de barcă! spuse Gaskell, care îngenunchease lângă motorul ambarcațiunii și era mânjit tot cu ulei. în mod normal, ai zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gardă. — Pe care parte? — Pe dreapta, zise Barney. — Atunci o să trebuiască să forăm în stânga. în felul ăsta, dacă mâna e întinsă în afară, nu riscăm s-o tăiem. Așa că forară în stânga și tăiară cablul principal de alimentare cu energie a cantinei. — Dă-o naibii de mână afurisită! exclamă sergentul. O să forăm în dreapta și să sperăm c-avem noroc. Numai să n-o tăiem pe javra aia în două. Forară în dreapta și la trei metri și ceva ajunseră la stratul de rocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pot asigura că până acum nu a cerut așa ceva. Wilt nici nu ceruse. Când, în cele din urmă, i se dăduse voie să doarmă trei ore, ieșise din celula lui la ora douăsprezece și luase un mic dejun sănătos la cantina poliției. Se întorsese în camera de anchetă tras la față, nebărbierit și cu senzația de neverosimil semnificativ sporită. — Ei, și-acum, Henry, ce-i cu sângele? zise inspectorul Flint, reducând cu o octavă oficială distanța dată de funcție, în speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să se facă și mai remarcați. Chiar acum zece dintre ei stau și se holbează în jos pe gaura aia. Directorul-adjunct trecu la o temă mai veselă. — Am plăcerea să vă anunț că am reușit să refacem conexiunea electrică la cantină, le spuse el celor prezenți, așa că o să putem să facem un prânz ca lumea. Eu sper numai să mă simt în stare să mănânc, zise dr. Cox. Șocurile din ultimele zile nu m-au ajutat cu nimic la sporirea poftei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gen. Dați-ne o fază tare din asta și-o să vă lăsăm să scăpați în chestia cu Wilt. — Ieși din biroul meu! țipă domnul Morris. Domnul MacArthur se ridică. — O să regretați ce-ați făcut acum, zise el și coborî până la cantina studenților ca să scormonească după niște mizerii despre domnul Morris. — Fără teste, spuse hotărât Wilt. Sunt înșelătoare. — Așa credeți? întrebă dr. Pittman. Dr. Pittman era psihiatru practicant la spitalul Fenland și profesor de psihologie criminală la universitate. Nici faptul că, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să nu trebuiască să mai treacă pe la administrație? Nu, nu doar de asta, bineînțeles că erau și alte motive, bineînțeles. Se văzuse și în incidentul de sâmbătă seara. Atentul administrator descoperise la întoarcerea acasă, după miezul nopții, lumina aprinsă la cantina de la parterul blocului. Intrase, se îndreptase glonț spre masa din fundul sălii pustii. Ce faceți aici? Nimic, privesc. Nu știți că e cantina studenților străini, că accesul locatarilor este interzis? Nu știam, dar nici nu mă interesează. La ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în incidentul de sâmbătă seara. Atentul administrator descoperise la întoarcerea acasă, după miezul nopții, lumina aprinsă la cantina de la parterul blocului. Intrase, se îndreptase glonț spre masa din fundul sălii pustii. Ce faceți aici? Nimic, privesc. Nu știți că e cantina studenților străini, că accesul locatarilor este interzis? Nu știam, dar nici nu mă interesează. La ora asta nu e nici o cantină, e o sală goală. Și la ce anume priviți? Tonul nu mai semăna deloc cu cel când încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Intrase, se îndreptase glonț spre masa din fundul sălii pustii. Ce faceți aici? Nimic, privesc. Nu știți că e cantina studenților străini, că accesul locatarilor este interzis? Nu știam, dar nici nu mă interesează. La ora asta nu e nici o cantină, e o sală goală. Și la ce anume priviți? Tonul nu mai semăna deloc cu cel când încercase să-l lingușească și să-l înduplece la o întâlnire mai lungă. Era un ton sec și oficial, de paznic care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
magazin, în mod normal ați lua prânzul în oraș. Sau voiam să spun că măcar nu trebuie să stați la casă, molfăind un sandvici. De asemenea, dacă ați lucra într-un birou, ați putea să ieșiți sau să mergeți la cantină. Dar într-un avion nu poți să ieși pur și simplu la o gură de aer curat. Așa că tragi perdeluța și speri ca pasagerii să îți respecte intimitatea măcar câteva minute. Până la urmă, ceilalți membri ai echipajului se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Geme. Apoi încetează să mai meargă la Yu Shan. Se spală pe față, dă jos rochia albă și margareta. Merge în continuare la cursuri. Se înscrie la unul despre tragediile scrise în secolul optsprezece. Își ia o slujbă nouă, la cantina școlii. După ore și după lucru, se plictisește. Merge singură la malul mării. Stă lângă ocean sub luna strălucitoare. La început, își abate privirea, dar apoi le întoarce bărbaților zâmbetele. Și apoi e din nou ocupată. Trec luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
urmele lăsate de roți se întăresc precum niște lame de cuțit. Când vine din nou ploaia, drumul e o suprafață alunecoasă. Pe distanța de o milă pe care trebuie să care yame, Lan Ping cade ca un clovn de circ. * Cantina e o peșteră mare, cu pereții șiroind de apă. Jumătate este folosită pentru adăpostirea căruțelor și uneltelor. Eu și tovarășele mele ne ținem castroanele cu orez și ne strângem într-o parte, acolo unde pământul e mai puțin cleios. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
va putea să facă ce poftește și să mănânce ce vrea. Inspirată de idee, națiunea răspunde chemării lui Mao. Toate loturile de teren privat sunt luate și puse în proprietatea guvernului. Țăranii sunt încurajați să „experimenteze comunismul acolo unde trăiesc” - cantine comune, cu mâncare gratis, încep să se înmulțească precum buruienile după ploaie. În domeniul industriei, Mao promovează „oțelăriile din curtea casei”. Localnicilor li se ordonă să-și doneze tigăile, topoarele și ligheanele. Marele Salt este expresia perfectă a minții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și dureri de ficat. Însă nu se plânge niciodată. Se ocupă zi și noapte de repetiții. Mănâncă neregulat și nu are noțiunea timpului. Adesea, amână ora mesei și, fără să vrea, îi înfometează pe actori. Îi face pe oamenii de la cantină să aștepte. A devenit pentru el un obicei să anunțe pauza de prânz abia la ora patru după-amiaza. Ea nu-și poate explica sentimentele. Se simte jignită, dar totuși așteaptă întoarcerea lui Yu. Când nu mai poate să suporte, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să conduc Revoluția Culturală! Păreți să mă auziți, dar nu se rezolvă nici una dintre probleme. I-am promis tovarășului președinte Mao că până la toamnă filmele vor fi gata de difuzare. Cum îndrăzniți să-l dezamăgiți pe Mao? Adun grămadă în cantina Operei din Beijing grupurile divizate și le vorbesc pe tonul meu cel mai dur. Bucătarii de prin bucătăria de alături au amuțit. E două și jumătate și nimeni nu are voie să mănânce. Mâncarea se răcește. Trebuie să faceți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Peste noapte, garnizoana 8341 a lui Mao, în frunte cu comandantul Dee, sosește la Studioul de Film din Beijing. Soldații sunt înarmați și se deplasează repede, în liniște. Nu răspund la saluturi. Muncitorii sunt scoși din dormitoare și escortați la cantină. Mă aflu aici ca să îndeplinesc ordinul Doamnei Mao Jiang Ching, zice comandantul Dee, un bărbat scund, dar robust, care are un nas enorm. Și nu voi admite nici un fel de prostii. Oricine încalcă ordinele mele, va beneficia de tratament militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]