1,971 matches
-
plan paralel, după cum autorului nu-i ajung numai cărțile, nici cititorul nu se mai mulțumește doar cu partea „canonizată” a muncii de creație. Orizontul său de așteptare se tulbură de promisiunea unui alt fel de literatură. Literatură „apocrifă”, nerecunoscută oficial. Capriciul devansează interesul pentru soliditate și profunzime, fragmentarismul se substituie clasicei ordonări de cuvinte. E vorba, firește, de o revanșă psihologică: scriitorul lucrează În direcția propriei sensibilități. Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
paralelă, ca alternativă existențială, ca gen al incertitudinii, ca memorial al absenței, ca falsificare (prin Înfrumusețare, prin adecvare la adevăr), ca lipsă de imaginație, ca procedeu literar, ca revanșă psihologică, mărturie maniacală, diversiune teoretică, În fine, răstălmăcire, rea-voință, tăgăduire, efemeridă, capriciu, unicitate, document, autoreferențialitate, meditație, transparență, modă, strategie, tehnică, metodă, slăbiciune, eșec, autodenunț... toate, măști ale acestor oameni interiori, ale acestor oameni de interior, acceptând, poate orgolios, și o altă definiție, un alt pact, chiar dacă inconștient, chiar dacă nemărturisit, scris și secret
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
identitare. În tot acest timp, trecând de la un proiect de schimbare la altul, învățământul românesc a cumulat practici și conținuturi longevive; între ele, comemorările ocupă și astăzi un loc aparte în cotidianul școlar. Dacă politicile memoriei publice au reflectat atent capriciile timpului, exaltând sau ignorând un număr aleatoriu de eroi și de fapte exemplare, celebrarea lor în școală nu s-a schimbat la fel de mult. Cu puține excepții 1, noile panegirice reușesc să se impună fără a înlătura complet vechile deprinderi. Nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de parodie, ironie și satiră"49. La rândul său, narațiunea este dialogică pentru că, în interiorul ei, un autor dialoghează cu un altul, un text dialoghează cu un predecesor al său etc. "Căile referențiale ce se deschid în fața cititorilor nu sunt simple capricii de moment, ci opțiuni impuse de structuri ale discursului și anticipate de întreaga strategie textuală, ca elemente indispensabile ale construcției operei ca atare"50. Principiul intern de construcție al istoriei literare este temelia teoriilor novatoare cu privire la parodie aparținându-le structuraliștilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vorbe și fapte cerute de acesta, după legile verosimilului și ale necesarului: lucru către care și năzuiește poezia, în ciuda numelor individuale adăugate"95), de unde rezultă că mimesis-ul trebuie diferențiat de interpretarea sa drept "mișcare liberă a fanteziei lăsată în voia capriciului și a entuziasmului necontrolat"; el devine un model, o formă sensibilă, concretă a realității. De subliniat aici caracterul inovator al parodiilor, cu precădere a celor care astăzi chiar și-au pierdut din caracterul inițial parodic, reușind să se metamorfozeze în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Lucanus, Petronius, Piso, Thrasea Paetus, Iunius Torquatus etc. și cele care au condus creștinii la martiriu. Unui om, asemenea lui Nero, fără nici o religie, contau prea puțin Zeus, Jupiter, Jahve, Moise și Cristos atunci când coroana sa era în siguranță și capriciile sale nu erau observate și criticate. Ferocitatea cu care i-a persecutat pe creștini, semnul unei intoleranțe și a unei răzbunări personale împotriva adversarilor care l-au iritat cu precădere, își află originile în orgoliul rănit și în reacția violentă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
semenul. Este chiar o bază a societății (a se vedea criteriul nr. 5). Cum poate fi depășită această contradicție? Dilema se complică și mai mult atunci când intervine un copil: bebelușul este dorit pentru ceea ce este el sau este doar un capriciu sau o modalitate de a salva cuplul? Dacă răspundem negativ la întrebare, nu ar însemna o lipsă de respect pentru suferințele pe care aceste persoane le-au avut în viață? În situații dramatice, este mereu greu să faci apel la
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
inteligență, energie, curaj, credință ș.a. (Drăghicescu, 1996:121-132) sunt alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba" și de dominația turcă "turcii ne-au poruncit și impus voinței noastre capriciile și obiceiurile lor" -, greacă (fanariotă) "grecii ne-au poruncit și-au pătat caracterul nostru cu, în sfârșit, umbre nesănătoase" -, austro-ungară "ungurii ne-au poruncit în Transilvania și Banat"și rusească "rușii au înfrânt voința noastră îngenunchindu-ne țara" (Drăghicescu, 1996
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
separației puterilor în stat, însăși ideea de parlamentarism, ca premisă centrală a democrației reprezentative, este pusă sub semnul întrebării, iar acest fapt afectează în mod grav funcționarea si consolidarea democratiei noastre. Astăzi, parlamentul este cel lovit și decredibilizat, din simplul capriciu al unui grup care-l găsește incomod în efortul său de a acapara puterea absolută. Mâine însă, oricare dintre instituțiile care fac diferența între democrație și haos poate cădea victima unor derapaje similare. Dacă permitem ca parlamentarismul să fie astăzi
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
prin județul Neamț (aflat în Moldova, pe versantul estic al Carpaților), am început să mă gîndesc din ce in ce mai mult la soarta regelui Lear. Pădurile Neamțului mi-au evocat imagini înfățișînd un Lear nebun, deposedat de întreaga-i avere și aproape abandonat capriciilor naturii și sălbaticiei. Spre deosebire de rege, ajuns pustnic fără voie și fiind victima a propriilor sale planuri egocentrice, schimnicii și sihaștrii veniți acum două sute de ani în aceste locuri au avut scopul de a se purifica spiritual. Dezamăgirea amară și mînia
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
legea cnutului. Dacă însă țăranii au sufletul ca neantul, dacă sunt primitivi și șireți, reproducându-se bezmetic, ca iepurii (Voichița, țăranca ce are grijă de conacul lui Bizu, are nouă copii), boierii, în schimb, se arată generoși mai curând din capriciu. Ca Mili care, tot așteptând un semn de la Bizu, începe să se simtă "înstrăinată și înrăită", se satură de Balomirești, până când, atunci când scrisoarea sosește, să fie din nou generoasă cu familia Voichiței. Așa se explică și însuflețirea cu care îi
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
referință la Sacher Masoch se găsește chiar în Amintirile lui Mite Kremnitz, consultate, în vederea elaborării romanului, și de Lovinescu. Iat-o: "o femeie gătită și pudrată îi părea mai atrăgătoare decât una care disprețuia orice fard; o copilă plină de capricii, fără judecată, îi părea cel mai frumos tip feminin; genul acesta, descris de Sacher-Masoch, îl socotea irezistibil"175. Evident, observația cumnatei lui Maiorescu vine în contradicție cu toate acele interpretări care pariau pe "naturalețea" erotismului eminescian. Lovinescu, în schimb, găsește
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o voce stridentă: - Cazul cu urechea trebuie luat numai în sensul său simbolic, apoi se așeză și își răsturnă din nou fruntea pe bățul său noduros. Femeile se întoarseră spre el, privindu-l ca pe-o arătare ivită din cine știe ce capriciu a naturii tocmai acolo în mijlocul lor, în acel canton aflat parcă la capătul lumii. Femeia de la canton, cu o spaimă nedisimulată în ochii măriți, zise cu o voce străină, din care tentele de cântec dispăruseră complet: - Am crezut că este
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
n-o accepta decât dacă i se promitea că-și va păstra exact psihologia și până și accidentele ei de acum. Da, și de enervat vreau să mă enervez la fel!" Mircea Eliade îl privea cu îngăduință, îi îndura toate capriciile. Tipul de "impersonalitate" la care l-a redus boala lui Alzheimer e încă în memoria celor care i-au fost prieteni. Intolerabilă"132. Unul din criteriile de sistematizare a exilului constă în poziționarea geografică. Însă el nu are granițe fizice
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
provoacă încă.suferințe. . Până la vârsta de 14 ani nu am văzut încălțare în picior, îmbrăcăminte da, însă foarte sumară. La fel și ceilalți frați însă aceste neajunsuri nu erau motive să nu fim obligați să muncim din greu la toate capriciile tatei pentru ca dorința lui să se împlinească, adică să-i rămână numele în nemurire după cum s-a și întâmplat cu realizarea acelui muzeu și prin publicarea cărții ,,Dăinuiri Dăneștene “ tipărită la editura Junimea - Iași unde coautor a fost mama, Eugenia
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
G. Că linescu, Esența realismului) ÎNCHEIERE În esență, se poate afirma că Otilia este unul dintre personajele feminine cele mai complexe din literatura noastră, prezență memorabilă, cu un farmec inefabil, amestec de candoare și rafinament, de copilărie și maturitate, de capriciu și devotament, de inconștiență și luciditate. Prin construcția modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în primplanul romanului interbelic. - VARIANTA 12 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Virgil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
puterea sufletului”. Deși această „înoire” pornește din interior începând cu „schimbarea totală a inimii”, credincioșii trebuie să aibă grijă și de tinuta lor exterioară. În această privință, Sfântul Niceta de Remesiana dojenește excesele de împodobire a trupului, socotindu-le simple capricii fără nicio valoare, așa cum făcuse Tertulian, Sfântul Ciprian, Origen, Sfântul Ioan Gură de Aur și Părinții Capadocieni. Critica acestor excese este mai puțin dură decât cea făcută, în alt context, de Sfântul Ioan Gură de Aur sau de Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
al jocurilor de lumini și umbre, care se sustrage unei concretizări solide și pure a unei ideologii. Prin urmare, pasul dinspre teorie înspre creație nu se realizează întotdeauna într-o proporție echilibrată de unu la unu, intervenind în cele mai multe cazuri capriciile imaginației și ale talentului care particularizează, după cum sugera Paul Valéry: "Indivizii se bucură cum pot și de ce pot să se bucure; și maliția sensibilității e infinită. Sfaturile cele mai bine fondate sunt dejucate de ea, chiar dacă ele sunt rodul observațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
romantic. Pamfletul este viu, suculent și este însoțit de ilustrațiile autorului, integrate organic în substanța textului. După cum sugerează incipitul, obiectul ironiilor îl constituie acel autor care nu-și asumă ontologic creația, ci are pretenția de a deveni scriitor dintr-un capriciu, considerând arta doar o trambulină spre nemurire: "Domnului Sarsailă i-a intrat în cap să-și facă numele nemuritor, cum am zice să zboare la nemurire."220 Dincolo însă de aceasta, există aspecte concrete ale textului care îndreptățesc cititorul să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
devenind Elena Ceaușescu. Aceasta a mai fost ținută în frâu doar câțiva ani de către Ion Gheorghe Maurer (retras din viața publică în 1974, în urma unor mașinațiuni) și de către Emil Bodnăraș, care însă a murit în 1976. Selecția cadrelor a devenit capriciu al incompetenței și preferințelor îndoielnice ale femeii, în postura de Cabinet 2. Pe de altă parte, au început nemulțumirile care au fost încă un imbold pentru recrutări dinspre Moscova. Ceea ce era menit să le stopeze s-a transformat în catalizator
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
urme Ion Vinea (nominalizat într-un fragment Despre certitudini): persistă amintirea Ioanei lui Vinea, fata care "nu știe ceti"; în Pelagră se aud vagi ecouri din Tristan Tzara: "Ți-am spus "Violaine" și tu nu ești "intelectuală" / și nu-nțelegi capriciul meu pedant și citadin". Într-un Madrigal răsturnat, o melancolie difuză, în modul unui Constant Tonegaru, înclină spre lamento: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră"; "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de fum"; "Ai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
colectiv. Profesorul Nobelsohn a analizat vreme de optsprezece ani caracteristicile comune ale unor populații și a luat ca eșantion de studiu vandanii și vǘndǘnii, pornind de la ideea că ambele aceste națiuni au venit dintr-un trunchi comun, divizat doar de capriciile istoriei. Alfred Nobelsohn n-a făcut nici un secret din faptul că este un urmaș ai lui Gustave Le Bon și Gabriel Tarde, de la primul luând ca parametri ai cercetării cele trei idei urmărite și de Le Bon: sentimentul de putere
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
însă, urmările încep să se arate în scurtă vreme. Copilul învață că are libertate și putere de seducție, că poate să facă și să pretindă orice dorește, că toată lumea îi stă la dispoziție și este gata să-i satisfacă orice capriciu. Dragostea nemăsurată, manifestată obsesiv și sufocant față de copil de către unii părinți, le adoarme rațiunea și poate genera unele greșeli aparent minore dar cu consecințe mari în plan educativ. Dacă la o vârstă oarecare Copilul nu manifestă respect și ascultare, Nimeni
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
adult. În unele familii, însă, se produc grave erori. Pentru a dobândi dragostea copiilor, pe care părinții o resimt ca o trebuință afectivă, aceștia (părinții) le oferă, în schimb, o tutelare sufocantă, le satisfac, la cote maxime, toate dorințele și capriciile, manifestă toleranță față de modul în care copiii își îndeplinesc obligațiile familiale și școlare, acceptă adesea un comportament libertin și chiar un limbaj ireverențios. Privită din acest unghi, dragostea părinților față de copii este o expresie a egoismului, evidențiat de faptul că
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
acestei mici redute pentru obținerea dovezilor de iubire se face prin săvârșirea unei suite de greșeli: asaltarea cu daruri, acceptarea unor manifestări nepotrivite, considerate drăgălășenii nevinovate sau chiar dovezi de genialitate precoce, toleranță nelimitată. Nevinovățiile infantile se transformă treptat în capricii, lene, dezordine, lipsă de respect față de părinți, nerușinare, încăpățânare, toate făcând din îngeraș un mic dictator care își terorizează părinții și bunicii. Lipsiți de autoritate, aceștia își acceptă dezarmați statutul de sclavi și se subordonează, fără rezerve micului tiran, jucând
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]