1,669 matches
-
căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întunericul... Apoi, peste un minut, se auziră bubuituri dese, înăbușite, depărtate... ― Ce-i asta? făcu căpitanul mirat. Se spunea că pe aici e liniște... când colo... ― Da... Nu-i nimic... nimic! zise Bologa, urmărind cu interes lumina și tunurile. Ceva caraghios... o, mai mult decât caraghios! Rușii ceia sunt nebuni... Închipuiți-vă, domnule căpitan, că, de vreo săptămână, aproape în fiecare noapte ne sâcâie cu un reflector, parc-ar umbla să-și bată joc de noi! Auzi, reflector la niște poziții
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se auziră bubuituri dese, înăbușite, depărtate... ― Ce-i asta? făcu căpitanul mirat. Se spunea că pe aici e liniște... când colo... ― Da... Nu-i nimic... nimic! zise Bologa, urmărind cu interes lumina și tunurile. Ceva caraghios... o, mai mult decât caraghios! Rușii ceia sunt nebuni... Închipuiți-vă, domnule căpitan, că, de vreo săptămână, aproape în fiecare noapte ne sâcâie cu un reflector, parc-ar umbla să-și bată joc de noi! Auzi, reflector la niște poziții fixe, unde se cunoaște orice
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Pânza de soare rămăsese pe loc, dar avea o melancolie de amurg în sclipirile-i tremurate. Pe urmă toată odaia se umpluse parcă numai cu gândurile lui, ca un stol de păsărele scăpate dintr-o colivie. " Ce înseamnă romantismele astea caraghioase de licean amorezat? își zise cu o revoltă pe care o simțea el însuși falsă și care totuși credea că o să-i mulcomească părerea de rău ce i se grămădea în inimă. Atâtea mofturi, atâta zbuciumare pentru..." În vremea aceasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
amănunțită a tavanului, încercînd sa regăsesc crăpătura aia nouă sau veche, ce mai contează, pe lînga care ai stat și tu când ți-am propus să fii cineva care stă ascuns în colțul tavanului, să mă vadă cât sânt de caraghios, când, după ce am stat nemișcat două ore pe canapea, m-am ridicat brusc si m-am dezbrăcat decis să fac duș, dar m-am reîmbrăcat la fel de brusc, pentru că uitasem să dau de mâncare la căței. Parcă ai acceptat, nu? Nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-s călimările cu cerneală?" La indiferența cu care nici măcar nu i-a răspuns Brașov, nu i-a rămas decât să răscolească toate sertarele și să adune vreo patru călimări pe jumătate pline și să dispară dând mărunt din gură. Era caraghios așa micuț și cu chelie, compensând lipsa de păr cu o barbă netunsă de o viață și cu niște funduri de sifon în loc de ochelari, vorbind singur sau cu papagalul. Mă iau după el, sânt curios ce sau mai degrabă cât
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
gesticulând larg și calm și râzând din când în când. Era cu un cap și ceva mai mare decât negrul nervos și ca să-i șoptească mai bine cocleala se apleca din când în când la urechea lui. Era atât de caraghios cum își mișca capul în sus și în jos, așa cocoșat, parcă era un cocostârc bâlbâit. Îl învîrtea pe fraier în cerc, înțelegeam din explicațiile lui că e vorba de un litigiu, dar nu mă prindeam care, mai ales că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nou, ca-n fiecare toamnă, să pară că există. Sânt mimate, din nou, dezbaterile de idei, bătăliile canonice, entuziasmul pentru vreo carte nouă, manifestele de grup. Totul, în realitate, se reduce la orgolii, și-n spatele fiecărei idei poți recunoaște, caraghios de transparent, o ambiție grosieră. Odinioară, mi s-a povestit, un critic i-a întins mâna, într-un loc aglomerat, unui poet, iar acesta, distrat, n-a observat și i-a întors spatele. Timp de treizeci de ani după acest
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să vadă mulți oameni scunzi. Mai ales răsăritenii din Șumer sau Akkad, sau mărunții hananei nu le ajungeau atlanților mijlocii nici măcar până la umăr. Iar acum ochii îi erau tulburați de înălțimea de prăjină a acestui soldat, care i se părea caraghios. Soldatul nici măcar nu i-a spus cum îl cheamă, și nici Auta nu l-a întrebat. Asinul îl ducea pe soldat alene și călărețul, scoțîndu-și coiful, ca să-i intre vântul munților în păr, părea că nici nu bagă în seamă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la altul. Tefnaht îl întrebă pe străin dacă știe limba aceasta bine. Străinul zâmbi, sfios: - Nu. Puțin. Marele Preot își roti din nou ochii prin încăpere, apoi privirea îi căzu pe ulciorul de lut, adus de sclav. I se păru caraghios ulciorul printre toate celelalte lucruri care le vedea. Se rușină și, ca să-și învingă simțământul neplăcut, spuse repede: - Auta, nu văd printre ei nici un bătrân, numai tineri. Oare bătrânilor le-a fost frică să se suie în luntrea asta a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aș fi zis că-i dă târcoale bucățicii blonde și meseriașe acolo sus și tot tacâmu. Dai Însurat cuaceeași băbătie de șaptejde ani lumină, puțoiu bătrân și bisericos. — Bruce, aici e Gus. Ți-ai deschis mesajele interne? Un cadouaș din partea caraghiosului de la etaj. Rup unul din maldărul de plicuri sigilate care mă așteaptă, pe cel cu numele lui Nid pe el. NOTIFICARE INTERNĂ Către: D.S.-ii Gillman, Stark, Robertson, McInally, Thomas, Inglis, Clelland, Noble, Phillips, Lennox și Bain, De la: Comisarul Șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
climatică. Odată cu expansiunea haiku-ului În afara Japoniei, problema kigo-ului a devenit acută. Au existat autori, fascinați de unicitatea inconfundabilă a spiritului japonez, care au Încercat să scrie poeme după tipicul kigo-urilor găsite În saijiki urile japoneze. Deși ceea ce făceau părea caraghios, servil și, desigur, pueril, aceștia au vrut să acrediteze astfel ideea că nu se poate scrie haiku decît În spiritul și cu recuzita japoneză. Doar o mică parte din kigourile folosite de japonezi sînt Însă universale. Realitățile climatice și culturale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
splendid cortej și ce larmă haotică, în care nu se mai distinge nici o figură și nici un glas, în care nu mai poți ști cine merită să fie salutat de tine cu o respectuoasă mișcare de coadă, sau lătrat ca un caraghios"247. Vorbim aici de interferențe modale care traversează, în virtutea consangvinității culturale, opera publicistică a scriitorilor în genere. Încă din 1938, Pompiliu Constantinescu remarcase, de pildă, complementaritatea spirituală și afectivă dintre Eminescu, "geniu critic la temperaturi înalte", și Caragiale, "geniu critic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
noua imagine caricaturizată. Sub pretextul că îi vinde "amicului" pontul executării rapide a unui costum de baie, care-i va garanta succesul pe plajă, Arghezi recompune, minuțios, până în cele mai mici și sugestive detalii, portretul ridicol al adversarului, exhibându-i caraghios nuditatea: "Pântecul și corespondentele lui, acoperite cu două triunghiuri, vor lăsa vizibilă grațios carnea șoldului albă, iar ombilicul cu mimica lui, reproducând în miniatură expresia de inteligență și sarcasm a figurii dumitale cu frunte abdominală, nu este imoral să fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Veneția au locuri la spectacole când parterul nu este plin: ei nu puteau intra la comediile mele; erau obligați să-și aștepte stăpânii pe stradă sau în gondolele lor; i-am auzit chiar eu punându-mi în spinare denumiri foarte caraghioase și foarte comice; le-am pus deoparte câteva locuri în ungherele sălii; au fost încântați să se vadă jucați și am devenit prietenul lor. Piesa aceasta a avut tot succesul pe care îl puteam dori; încheierea nu putea fi mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
limbajul actual 17. Marian Popa face un inventar mai detaliat al sferei semantice a comicului urmărit diacronic și în vocabularul principalelor limbi europene și identifică drept sinonime ale comicului în limba română următorii termeni: hazliu, nostim, hazos, haios, vesel, poznaș, caraghios, șăgalnic 18. În ceea ce privește persistența amintitelor confuzii, foarte multe studii insistă asupra distincției dintre râs și comic precum și asupra deosebirii dintre râsul pur și simplu și cel estetico-literar. Dacă Adrian Marino menționa în bibliografie câteva lucrări de sinteză precum cea a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prefigurează câteva dintre marotele concretizate în teme majore ale universului ionescian: omul-marionetă, reificarea, disperarea în fața inexorabilului morții, insignifianța condiției umane. Marioneta-păpușă simbolizează deja, în elegiile din această perioadă, grotescul și derizoriul ființei umane: S-a sfărâmat Păpușa era o papusa caraghioasă, Când trăgeai sfoara stângă, Și piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg și plângăreț, Gura strâmbă, Și din cot, și din cap, și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tărâțe în ea. Sângele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre lemne, Sub pupila de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
social, în slujba căruia își închină zestrea lor "divină: gândirea", existența mimetică, redusă la dimensiunea locutorie. Lectura romanelor Întoarcerea din Rai și Huliganii oferă cu generozitate astfel de mostre de viață elitistă, facilitând o radiografiere obiectivă a acestei caste de "caraghioși, vorbăreți și pierde-vară".62 Interesantă este, de această dată, luciditatea cu care personajele își conștientizează limitele. Cu o franchețe dezarmantă, Eleazar, aprigul și incomodul observator inclus autocritic în propria-i caracterizare demistificatoare, demască metaforic vanitatea tinerei generații: Ați văzut vreodată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nemurire. Caragiale i-a luat din viață și i-a pus în cărți. Ei au părăsit cărțile și s-au întors înapoi în viață, continuând opera pe seama lor, ca și cum creatorul le-ar fi spus, blestemându-i: "Amintiți-vă că sunteți caraghioși și că în caraghioslâc vă veți întoarce!""91. Departe de a atinge punctul final și fără pretenția epuizării sale în adâncime, analiza și cartografierea traseului literar al acestor (arhi)personaje Mitică, semidoctul, craidonul, politicianul oferă o imagine grăitoare în privința bogatei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fierbea oala. Iar ei poate că au vrut să facă, astfel, ceva poetic. M-am șters la gură și am pus niște mărunțiș pe masă, pe care Stock Îl luă fără ca măcar să se obosească să-l numere și zise: Ce caraghios, când te gândești că acolo era Școala de Artă - vreau să zic, acolo unde e sediul Gestapoului. — De-a dreptul hilar. Pun rămășag că, la acest gând, sărmanii nenorociți care sunt „lucrați“ acolo merg la culcare la fel de fericiți ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
conducerea Orpo Îi Încurajează pe ascuns pe toți șefii de poliție care sunt gata să le producă frustrare băieților de la Sipo. La Berlin, asta Îi convine propriului nostru șef al poliției. El și Reichskriminaldirektor-ul, Arthur Nebe, se urăsc de moarte. Caraghios și lipsit de sens, nu? Și acum, dacă nu te superi, chiar trebuie să plec. — Ce mai manieră de a conduce o poliție afurisită, i-am zis. — Crede-mă, Bernie, mai bine de tine că nu mai faci prte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
orice vânzare de alcool e interzisă în capitală. În vârtejul fiestei, unii au și uitat, parcă, sau n-au aflat încă de ce suflă în tiribombe, de ce poartă măști ciudate, ca vechiul zeu al vântului, sau de ce și-au pus coifuri caraghioase, care mă fac o clipă să tresar, căci asemenea coifuri am văzut la Goya, așezate de Inchiziție pe capul muribunzilor. Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preț. Dar fiesta nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vreodată ocazia de a ajunge în Mexic? mă întrebam, apoi. În cele din urmă m-am decis, și iată-mă acum în cea mai vestită zonă arheologică din Mexic. Stau pe o piatră de sacrificii, cu un coif de hârtie caraghios pe cap, ascultând zgomotul unui râu care curge în apropiere. Otrava subtilă a tropicelor mă predispune, văd, la lene și la reverie. Un vers din cântecul aztec pentru Zeița-Mamă zice că de pe aceste tărâmuri își trage originea moartea. Și piramidele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să urce treptele de piatră, dar nimeni nu pare dispus să observe că arborii și fântânile ne reamintesc în Yucatan același lucru și chiar mai bine decât ruinele. Lumina pare un tigru alb, în timp ce umblăm printre ruine cu coifurile noastre caraghioase de hârtie pe care nu le-am mai aruncat de la Palenque. Tatle Din seara în care am văzut "tragedia antropocosmică" inspirată de mitul lui Quetzalcoatl, m-am gândit deseori la Tatle și la vorbele lui, grave, dar rostite cu o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]