4,072 matches
-
dimineața asta? Problemele lui nu datau de ieri, de alaltăieri. Luase cina la niște prieteni care, abia Întorși din vacanță, Îi dăduseră telefon și-l invitaseră, aflînd că era singur. În vestibulul apartamentului lor se Îngrămădea materialul de alpinism, funii, căști, crampoane, pioleți. Se așezaseră imediat la masă: pe o latură, un cuplu de alpiniști de Înalt nivel, Lionel Lefèvre și Catriona Randall, consoarta lui, Îmbrăcată Într-o rochie de vară care o făcea irezistibilă, amîndoi debordînd de energie, vorbăreți, surescitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai departe, dincolo de un geam pe care scria „Coafor”, se vedea o femeie cu capul vârât sub cască. Râdea. Mi-am simțit sufletul răvășit de o mare tristețe. Toți oamenii aceia erau liberi. Trăiau. Îmi părea rău că mă uitasem pe geam, mă tulburasem. Deodată am tresărit violent. — Asta e. Evrika! am strigat. Gardianul a sărit în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
laborator, apoi Turnul, ca sondă, În fine Beaubourg, ca aparat de emisie-recepție global. Nu cumva puseseră pe picioare ventuza aia uriașă ca să distreze patru studenți, pletoși și nespălați, care se duceau să asculte ultimul disc la un aparat japonez cu căști? Sub ochii noștri. Beaubourg-ul ca poartă spre regatul subteran Agarttha, monumentul acelor Equites Synarchici Resurgentes. Și ceilalți, două, trei, patru miliarde de Ceilalți, nu știau sau se străduiau să nu știe asta. Stupizi și Hylici. Iar Pneumaticii, ținând-o drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și la catedrala cea neterminată a lui Gaudi, apoi Îi ceruse mîna. Pe Mariana, Wakefield o interesa pentru că era american. Se declara plictisită de Europa și Își petrecea majoritatea timpului, chiar și acela petrecut servind la mese, Încastrată Între două căști care Îi umpleau conștiința cu cîntece pop americane. Se Însuflețea cînd Wakefield Începea să vorbească despre Statele Unite, dar cădea la loc Într-o neatenție obosită cînd el specula pe tema arhitecturii, artei și Europei. Wakefield se simțea În siguranță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mi-e dor de tine. Fran începu să fredoneze mergând cu pași mari pe mocheta din hol și deschise larg ușa băii. În fața chiuvetei stătea un tânăr înalt, îmbrăcat într-un tricou cu Oasis și niște pantaloni scurți largi, cu căștile de la walkman pe urechi, care se privea în oglindă cântând You’re my Wonder Waa-alll! La apariția lui Fran, se întoarse brusc, cât pe-aci să răstoarne suportul de lemn pentru prosoape, făcându-se roșu ca racul. Conștientă dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ziarul o să dea faliment și angajații o să fie concediați. Doamne, răsună o voce ce o făcu să tresară, nu știam că mai e cineva pe-aici. Era Sean McGee, rămas în pantaloni scurți de lycra și maiou sport, așezându-și casca astfel încât să-și mențină echilibrul între coada de cal și lanțul lui de argint. Lângă el zăcea un rucsac mare pe care îl prinse de bicicleta lui Mountain Bike. Pari încărcat, remarcă Fran. Pleci undeva în weekend? — De fapt, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în eleșteu sau rătăcea pur și simplu pe undeva, fără să mai recunoască vreunul din reperele care fuseseră cândva atât de cunoscute și liniștitoare? Aprinse lumina și tresări. Ralph stătea, îmbrăcat încă în halat, pe unul din scaune, cu o cască de operator pe cap. Zâmbi blând ca și cum prezența și ținuta lui erau cele mai normale lucruri cu putință. — Nu-ți face griji, Franny dragă, am trimis ziarul la tipar. Spune-mi doar un singur lucru. Cum naiba prinzi scorurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Dacă ea a făcut cursuri, ce trebuie să mă terorizeze și pe mine? A învățat și ea cursuri latino-americane. De dans, ce să mă enerveze cu tabieturile ei. E texte învățate, stă, dă ochii într-o parte și ascultă în cască. Nu-mi place nici Mircea Radu, pe mine nu mă afectează poveștile astea. Singura emisiune pentru hoți era aia a lui Dan Negru, cu Bate Palma. Asta place la hoț, șmecherii cu monetaru’, nu panarame... intervine la dragostea între doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să nu faci vreo năzbâtie. — Endō-san... Unde s-a dus? — S-a dus să aducă omul. — Să aducă omul? — Da, cel pe care se pregătește să-l lichideze. Gaston și-a lipit fața prelungă de geam. Un polițist cu o cască albă pe cap a oprit motocicleta la intersecție și privea în gol în direcția lor. Casca lui albă strălucea în lumina soarelui. Gaston n-avea decât să deschidă geamul și să strige, dar i-a zburat pe dinaintea ochilor imaginea jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Să aducă omul? — Da, cel pe care se pregătește să-l lichideze. Gaston și-a lipit fața prelungă de geam. Un polițist cu o cască albă pe cap a oprit motocicleta la intersecție și privea în gol în direcția lor. Casca lui albă strălucea în lumina soarelui. Gaston n-avea decât să deschidă geamul și să strige, dar i-a zburat pe dinaintea ochilor imaginea jalnică a lui Endō, chinuit de accesele de tuse. „Bietul Endō“, gândi el. „Nu pot să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
repede și le trimitea șefului ei. După fiecare jumătate de oră își punea negreșit picături în ochi și își masa degetele. Când se apropia ora prânzului, arunca o privire ceasului și scotea din sertar un radio cu tranzistori. Își punea casca pe urechi și asculta buletinul de știri. O interesau știrile. În timp ce asculta, își făcea o listă în minte cu ce să-și mai cumpere. Domnișoară Higaki, sunteți liberă sâmbătă? întrebă tânărul Ōkuma în șoaptă, prefăcându-se că-i mai aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
doar de jumătate de oră pentru a-l duce pe Kevin la școală. Puiului Îi plăcea motocicleta. Cocoțat pe șa, o strângea cu o putere exagerată, de parcă ar fi vrut să se topească În ea, turtindu-și gura, nasul și casca de spatele ei. — De ce trebuie să mergi la muncă? Începu. De ce trebuie să merg la școală? De ce Crăciunul e doar o dată pe an? — Nu vii la meci, constată Valentina mustrător. — Nu pot, Val, oftă Emma, astăzi merg la general. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
orice prostie. Valentina știa să fie foarte obraznică. Emma se temea ca nu cumva să o fi pierdut, dar nu știa cum s-o recâștige. Toate drumurile care duceau la fiica ei Îi erau blocate. Muzica aceea care duduia În căștile walkmanului o ținea la distanță. Autobuzul frână brusc și Emma se prăbuși peste Valentina. Hectolitri de Roberto Cavalli. Iar buzele Îi erau făcute cu ruj de culoarea cireșelor. Și unghiile vopsite - cu un roșu violet, stropit cu punctulețe sclipitoare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părerea mea, nu merge deloc la general, azi după-amiază. Se Întâlnește cu amantul. Cine o fi de data asta? Avea dreptate tata. Și ea ne-a luat de-acolo. Ce curvă. — Mâine vă duc la Castelfusano, spuse Emma, Îndepărtându-i căștile. Previziunile meteo sunt foarte proaste, n-o să avem soare și nici baie n-o să facem, dar măcar nu plouă. Mâncăm pe plajă și apoi alergăm prin nisip. — Ce să-ți spun..., e marfă! strigă Valentina. Nu. Mâine merg cu trupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la un moment dat Valentina. — Pe cine? Întrebă Emma aplecându-se peste umărul lui Kevin - ce scria pe fereastră? K, E, V, numele lui. De ce Își scriu copiii numele În praf, În zăpadă, pe nisip? Pentru cine? Valentina Își scoase căștile și se aplecă În față. — Pe tata, spuse. A venit În fața casei. Ce-ați vorbit? — Nimic, răspunse Emma. Nu ne-am spus nimic. Nu mai avem ce să ne spunem. Kevin termină de scris numele lui pe geam și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prea subțiri, cu blugii atât de joși Încât lăsau să se Întrevadă marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore de ascultat la căști plângerile clienților, capul Îi zumzăia ca și când ar fi fost plin de gândaci. O usturau ochii: pe ecranul computerului pâlpâiau doar cifre verzi. Căută o cale de scăpare - dar pereții nu ofereau nici un fel de relaxare, iar dincolo de postul ei displayul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de niște presimțiri sumbre, urâte. Îi ceru permisiunea de a-și consulta căsuța electronică. — Nu ai nici un mesaj din partea firmei, Îi răspunse. Întoarce-te la postul tău. Timpul de așteptare nu trebuie să depășească două minute. Își puse din nou căștile. Ce Însemnau toate astea? Că nu fusese reconfirmată? Contractul ei se termina În 14 mai. Mai erau zece zile. Lucra pentru compania aceasta de șase luni. În decembrie, anul trecut, se oferise să facă schimbul de pe douăzeci și cinci. Petrecuse un Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Că nu fusese reconfirmată? Contractul ei se termina În 14 mai. Mai erau zece zile. Lucra pentru compania aceasta de șase luni. În decembrie, anul trecut, se oferise să facă schimbul de pe douăzeci și cinci. Petrecuse un Crăciun trist și nefericit, cu căștile pe urechi, În timp ce copiii desfăceau cadourile la casa fratelui ei din Ladispoli - și chiar Îi reproșaseră, Kevin refuzase să-i vorbească două zile de supărare. Nu-și luase nici măcar o zi pe caz de boală. Nici măcar pentru a-l Însoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
murise cu mult timp În urmă și pe care Îl uitase. — Pregătim cina, noi doi, Îți mai amintești? Singuri, cum făceam Înainte de a avea copiii, ai să vezi că a trecut totul, acum mă simt bine. În timp ce Emma Își apăsă căștile pe urechi, Întrebându-se dacă să-l creadă sau să se mai Îndoiască Încă o dată de cuvintele lui, pentru că Încerca Încă o dată să o amăgească - asistentul de sală Îi atinse umărul. — Este ora de vârf, o atenționă. Ai Încă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reușește să-l oprească. — Trebuie să Închid, Antonio, șopti, te sun mai târziu. — Nu, nu poți să mă suni mai târziu, căci onorabilul aproape că a terminat, protestă Antonio. Dar Emma Închise și, pentru o clipă nesfârșită, rămase inertă, cu căștile pe urechi - asculta semnalul țipător al liniei libere. Nu am niciodată timp pentru lucrurile importante. Ce fel de viață e asta? Cum de am rămas prinsă În ea? Poate că toate lucrurile astea ar fi putut fi altfel dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
preia apelurile de la biroul ei, iar fata se miră, căci, forțate să-ți câștige clienții, operatoarele nu-și făceau favoruri. Din această cauză, acolo Înăuntru nu se creaseră prietenii. Fiecare era pentru sine, fără nici un Dumnezeu. Emma traversă salonul. Cu căștile pe urechi, fetele se legănau pe scaune, la posturile lor, scăldate În lumina rece a tuburilor de neon - interminabile tuburi de sticlă suspendate la doi metri deasupra birourilor. Telefoanele sunau, vocile se Întretăiau. Petrecuse șase luni acolo. Șase luni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o mobilă, legănându-se pe cizmele lungi, cu mersul ei vaporos și indiferent, care-i amețea pe bărbați. Deschise ușa și nu-și bătu capul s-o mai Închidă În urma ei. Traversă salonul, se așeză la postul ei, Își puse căștile și, pentru că pe ecran pâlpâiau trei apeluri În așteptare, răspunse. II A. Descriere: Tatăl meu Tatăl meu este avocat. Și lipsește tot timpul, căci are prea multe treburi Într-o comisie din Parlament unde se scriu legi. E o muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mi-aș fi dorit Împreună cu ea. Nici nu mai vreau s-o văd. — Fă cum vrei, spuse Maja jignită, și se strecură În Smart fără a privi Înapoi. Hoinărea cu scuterul În sus și În jos, pe strada Cavour, cu casca neîncheiată sub bărbie, ca să se simtă mai liberă, accelerând și Înclinându-se, pentru a-l depăși pe Fabrizio, care-și cabra mica sa motoretă, și claxonând, pentru a le speria pe Înfumuratele alea de Paola și Giorgia, care ling Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își vopseau unghiile cu ojă albastră. Alteori stăteau cocoțate pe gărduleț, În fața institutului Miriei, care studia la Turistm, pe strada Panisperna, sau coborau pe Corso și mergeau să asculte noile apariții de la mesageriile muzicale. Petreceau ore Întregi În megastore cu căștile pe urechi, și ea asculta Într-adevăr piesele, pe când Miria se prefăcea doar, În timp ce privea În jur, căutând pe cineva cunoscut. Astăzi Miria ochise un tip foarte Înalt, iar când făcea astfel uita de meci, de Valentina și de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
BODY, PAINT YOUR SKIN. Le deschise un tânăr care avea cel puțin douăzeci de ani, cu brațele tatuate ca Axel Rose. Miria Îl sărută pe gură atât de lung, Încât Valentina, stânjenită, se prefăcu la Început că are treabă cu casca, Încercând s-o Închidă În portbagaj, iar apoi nu mai știu Încotro să se uite. Miria Îi spuse ceva În șoaptă, iar Axel Rose râse. Era leit solistul de la Guns’N’Roses, avea chiar și părul lung și blond și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]