9,618 matches
-
de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în jurul meu, acoperișuri terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum de-a mea. Mi-am scos brațul din imagine. Sunetele se stinseră repede și siluetele se șterseră, întorcându-se în ceață. M-am holbat la vedere. O altă mașină din pixeli trecu în goană prin cadru, dar acum fără să scoată vreun zgomot. Abia reușeam să întrezăresc ploaia, căzând mai deasă, brăzdând scena în mici tușe cenușii. M-am uitat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și eu sunt sătul până peste cap să supraviețuiesc. Și am plâns și am plâns și am plâns. Trecură clipe mohorâte, spălăcite. Și-atunci. Spatele îmi fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atunci. Spatele îmi fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat ce se întâmpla cu vederea din mâna mea. Imaginea în alb-negru a casei mele se estompa, negrul bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asta, spuse ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am râs fără nici o reținere. — Urăsc exprimarea asta. — Știu, rânji ea, înlăcrimată. Ești prea comod. Și ne-am ținut strâns în brațe, plângând, pe când ultimele fuioare de ceață se risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării, insula se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi legat-o Încé de acasé, dar știa cé nu are voie și Încé le-a mai zis și Nadejda Petrovna sé nu fie cravatele boțite. Ce frumoasé stétea ea, Împéturité Într-un caiet. E roșie și netedé. Pe șes ceață Începu sé se ridice. Printre sélcii se vedea cum pe iaz se lungește auriu soarele. Îl vézu și pe Nichifor, care atunci cînd auzi autobuzul Își Întoarse capul, se uité, pe urmé aruncé undita și continué sé pescuiascé. Era atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
au auzit strigétele și praful s-a ridicat. Aici e primul hop, chiar În coadă iazului. Soarele e deja deasupra pédurii și lumineazé tot autobuzul și praful se vede cum plutește. Cineva calcé pe scaun, se ridicé și deschide capacul. Ceață se ridicé și ea. Prin cele cîteva ferestre deschise, Începe sé miroase iazul. Al doilea hop Îi aruncé pe toți În aer și se-aud strigéte de bucurie și-ncep pariurile, care mai tare sare. Mai este Încé-un hop și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Vreau să pun leuștean în ciorbă, pun leuștean. Cultiv albine, beau molan rouge, am șaretă (mașina am dat-o) și o bicicletă. Sînt scaieți, sînt și purici. Îmi mai dărîmă caprele gardul livezii, dar zăpada e autentică, și ploaia, și ceața, și praful. Nu-i smog în Dorobanț. Telefon n-am, dar am factor poștal. Sînt în relații excelente cu el și cu inginerul silvic. Rogu.te, scrie.mi". Să înțeleg, să înțeleg de ce m-a pictat așa, să înțeleg. "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de episodul Ceaușescu-cap de lemn. Și Fluturel se înveselise: "Hai că-i bună. O uitasem p-asta". Trebuie să recunosc: Lucian m-a devansat și-n greșeli de tipar. A mea n-a fost atît de rafinată. Doar efectul (de ceață) a fost altul: eu am dispărut din presă și din edituri pînă-n '89; el a plecat singur, cum am spus. La timp, cînd revista devenise mai goală (de atitudine polemică) decît Eva, dar era lăudată și de "Scînteia" mare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea și face: Pâc! Pâc! Vizavi de casa Zmeului locuiește Zâna Zorilor, într-o vilă cu doi pereți de sticlă, orientați unul spre răsărit și altul spre miazănoapte, și alți doi pereți albi, difuzi în ceața aurorelor. Chiar și când e vreme de ploaie și atmosfera e întunecată, către răsărit, casa ei e inundată în lumină. În mod ciudat, a ținut să locuiască alături de Zmeul Zmeilor, deși nu-l întâlnește niciodată, ea fiind atât de matinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei, de lumea nouă în care tocmai a poposit. A vizitat plajele din Rio de Janeiro, a urcat cu mocănița pe Corcovado, ca să poată privi Cristul impunător, făcător de minuni, înălțat deasupra muntelui și care arareori își dezgolea umerii de ceață. Doar în diminețile senine aveai privilegiul să-i distingi chipul cald și liniștitor. A abandonat aproape total gândul întâlnirii cu Jorge. Părea imposibil. Era înconjurat de o armată de "ajutoare" ce-l organizau temeinic de dimineața până seara și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care să se ascundă. Acea parte superioară, monocromă, a peisajului era scăldată într-o perdea de ceață subțire și fulgurantă, în spatele căreia se agitau în gesturi minimaliste costumele de baie în alb și negru, costumele largi și generoase de epocă. Lumina urca de dedesubt, din partea policromă a peisajului, cea cu marea transparentă de smarald prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nisip, plaja se profila însingurată, ca o efigie a trecutului la un etaj superior deasupra mării. Două lumi paralele: forfota în alb și negru a plajei și, dedesubt, întinderea nesfârșită de ape separate de o perdea subțire și rarefiată de ceață, ca o membrană peste cristalinul memoriei, ce depăna din când în când cu o inexplicabilă claritate această secvență anonimă, disparată a existenței mele. Sensul tainic al numelui După cum "mai întâi a fost cuvântul", ne spune scriptura, și mai apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat perdeaua de ceață ce învăluia plaja, a umplut cerul și marea. Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării și ochiul albastru al armatei de rechini s-au întors pentru o clipă către mine. Prietena mea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îngrozitor de frig... De ce îi era foarte frig bunicii? Cineva m-a sfătuit să-i dau toate hainele de pomană... Astăzi m-a vizitat din nou bunica și îi era iarăși foarte frig. Gheața de pe spatele meu se ridica imperceptibil, ca ceața de toamnă târzie. Încep să mă mișc, copilul se mișcă și el în legea lui, burta respiră în toate direcțiile, ca un giroscop... Din nou, gnomul Am avut o zi foarte agitată. Mă privesc în oglindă din profil. Aproape toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
duș rece, ci, dimpotrivă, o senzație adâncă de penetrare și desfătare îți străbate tot trupul alături de o puternică experiență luminoasă. Mai ales la orele matinale, de multe ori, tubul sau conul de lumină ce învăluie cascada este dens ca o ceață sau mai degrabă o spumă, asemănător ectoplasmei (acea materie eliberată de medium în care se materializează spiritele). Coada de așteptare pentru locul sfânt se face în spatele unei portițe de lemn cu cârlig de rafie ce stă închisă simbolic atunci când cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Tânără fantasmă stropită cu agheasmă. Din ce timp îmi ești, ce-ai să-mi povestești, Tare rău mă doare/Luna fără Soare./ În piept mi se-adună/Noaptea fără Lună./ Trupu-mi este lut/ De când te-am pierdut./ Picioarele-gheață/Privirea în ceață/ Sufletul uscat/ De când ai plecat./ Mai bine e-n moarte/ Decât să n-am parte./ Luați Aminte! M6. Schelete, în număr de două, dezmembrate, mormânt adunat, doar rotulele și maxilarele rău conservate, părând a fi ale lui STOIAN și TEODOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
direcția de zbor. Paletele verzi tremurau, semn că circulația era mai intensă ca niciodată. Felinarele stradale, înnobilate cu structuri florale de oțel, luminau fără intenția de a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau în ele ceață, dacă un biet câine își proiecta pe ziduri umbră de dragon. Acum era momentul ca monștrii să își facă apariția, Nilă apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
impresionezi cu nimic, intervine Curistul presărînd puțină sare pe rană, și eu aș fi preferat o altfel de revoltă, dar nu s-a putut, prea multe interese, mă înțelegi soldățelule? Cîtă neobrăzare, păcat că nu-l poate vedea decît prin ceață, am fost un naiv, bolborosește, lasă-l să spună ce are pe suflet, zice Dendé, căutîndu-și stiloul în buzunarul de la piept, înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
indivizii, au fost acolo, cu toții i-am văzut. Asta ar fi cea mai bună publicitate. Ne am putea lăuda și noi ca Cezar: veni, vidi, vici. Fără îndoială nu ne-ar mai costa nimic să dispărem imediat după aceea în ceață și să așteptăm liniștiți mutarea evenimentelor la București, pe teren propriu, cum s-ar spune. — Tocmai de-asta ne-am gîndit să punem pe noi niște țoale mai ca lumea, zice Monte Cristo, simțind că i se face o nedreptate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta, zice tovarășul Gorbaciov, adresîndu-se Congresului de Deputați ai Poporului. Îți dai seama că au trecut atîția ani, dar nici rușii, nici vesticii n-au reușit să elucideze dilema românească? Să-ți spun eu de ce, Piticul i-a băgat în ceață tocmai cînd ei se așteptau mai puțin. Cînd locomotiva părea că și pierduse frînele și că inevitabil se va izbi violent de zid, Geniul a cîrmit în direcții aiurea pe care nimeni nu le-ar fi bănuit, condamnînd aproape cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe mine, așa punea ea piciorul în prag de fiecare dată, tu să ai grijă numai de rapoartele alea nenorocite, scrie acolo tot ce-ți trece prin cap, fii doar atent să nu dai nume reale, inventează, bagă-i în ceață. — Ăsta-i rolul femeii pe care nu l-ai înțeles tu bine, să-ți deschidă ochii, să te lămurească să îmbuci din fructul oprit, ce să-i faci, nu te puteai opune, zice Roja. Mi-a zis că avea ea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mereu cu voce tare și cu intonații dintre cele mai diferite: Ce nume v-a purta Îngerașul nostru ? Ce declar eu la Primărie, secretarului, ce nume frumos care să Înceapă cu litera V? Într-un moment fast, o pânză de ceață, ridicându-se de pe un câmp cu neuroni activi i-a permis ca Între realitate și vis, să-și amintească o Întâmplare din vremea când era jandarm În luptă cu alți dușmani ai poporului. Ancheta doi călugări cucernici și bârdănoși, aduși
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
băiat, cât de dor mi-a fost de tine, ce mult mi ai lipsit și cât de mult Îmi lipsește Viorița, frumoasa și buna ta mamică! O mai ți-i minte? Din micul său bagaj de amintiri, ca printr-o ceață densă, Va vedea o mulțime de oameni În curtea Ochenoaiei, multe flori și fața suavă a mamei sale, prima mare iubire a sa. Răspundea nesigur: Da, ticuțule! O mai știu, dar nu știu cum arăta! Primul gest al tatălui fu acela să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]