3,622 matches
-
pușcăriabili sunt, totuși, în libertate! De la șeful statului până la găina județeană de pe ouă! S-a ajuns ca și Justiția independentă, coruptă și ea la greu, să fie nevoită să mai condamne câte unul-doi, din fiecare partid. Mostre. Din cei cu ceafa groasă. De nesimțire. Îi arestează de ochii lumii! Cu tam-tam, mascați, cătușe zornăitoare, televiziuni... După un an, tot Justiția independentă îi scapă. Cu averea neatinsă de legea impotentă. Câți lei s-au recuperat? Aud? S-a ajuns la aberația ca
CUM A AJUNS CASA POPORULUI – CASA HOŢILOR ! (1) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347000_a_348329]
-
și cu un ultim efort a reușit să se urce în prispa casei. S-a întins pe un pat de campanie pe care-l ținea în pridvor ca să doarmă vara afară și, cu greu și-a pus o pernă sub ceafa care-i înlemnise, de nu mai putea mișca capul. După o oră și-a revenit, dar o frică groaznică pusese stăpânire pe el, că nu îndrăznea să se ridice în capul oaselor. Văzând că nu se mai învârte pământul în jurul
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
surprindere, fu străfulgerat de cel mai pervers gând: “Oare dracul ăsta se dă la mine, s-a bolânzât?” Întoarse cu iuțeală capul, dar se lovi cu tâmpla de colțul vaporizatorului și se prăbuși cu fața în sus, izbindu-se cu ceafa de gresia rece și dură. Leșină. Femeia a țipat ca din gaură de șarpe. − Un străin în casa mea! Tocmai a intrat pe ușă soțul. Se bâlbâiau amândoi în timp ce Vasile zăcea întins cu “roatele” în sus. Soția, în sinea ei
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
locul din față. Unde-i smerenia mijlocului, ori umilința locului cel de pe urmă, prefăcut în locul dintâi ? Nu știu să aștepte. Dau buzna. La « volanul puterii » - spune autorul. « Pe spatele bătrânilor / dați afară cu acte din casele lor » - noii adami cu cefele groase, cu gușe atârnând inestetic, ne încalecă fără de șei, strivindu-ne-n pinteni. O, tempora ! O mores ! Poetul scrie și urlă. Scrie și sângerează. Scrie și plânge. Scrie și inima-i cântă. Scrie, scrie, scrie, el e cronicarul vremurilor de pe
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
rândul doi spre fereastra restaurantului. Este de patru locuri, poate vă mai sosesc colegi sau prieteni. - Foarte bine. Ce ne propui să servim? - De mâncare sau băut? Aduc imediat la masă cartea cu meniuri. De mâncare au comandat câte o ceafă de porc la grătar cu garnitură de cartofi pai și salată de crudități de vară, iar ca băutură câte un cocktail slab alcoolizat. - Parcă aș fi băut o bere rece zise Cristina dezamăgită. - Avem destul timp când ne va veni
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale ale celor ce vor să conducă destinele celor oropsiți de soartă. De soartă și de mahării ghiftuiți, cu buzunarele doldora, cu cefele cât ale unor plăvani și, mai ales cu nesimțirea care-i caracterizează. Mă durea să mă uit cu jale la spicele secătuite de vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
și începu să frece legătura de la mâini. Își dădu seama că va dura mult până s-o rupă. Dar... minune! Într-un anume loc al țarcului cu o curbură mare, tabla lucioasă concentra razele puternice. Simțise o arsură puternică în ceafă când trecu prin acel loc. Asta era! Întinse mâinile cu legătura, simți cum îl arde la mâini, dar răbdă până frânghia luă foc și reuși să rupă legătura. Se dezlegă și la picioare. Îl aduse și pe Norocel, cu care
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
intră brusc fără să bată la ușă și le spuse sec: - Dați drumul la televizor. Președintele dă un comunicat despre accident ... - Dă-l în mă-să și p-ăla ! Adu-mi încă o cafea și fă-mi un masaj la ceafă și umeri că mi-s amorțit de tot. Acu’ fie ce-o fi ! Trebuie să facem în așa fel încât să pară cei morți vinovați de accident. Bine că gazatorii au crăpat și ei ! Și s-a dus dracului concediul
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
luptă cu orele pustii, Migrează plictiseala ca păsări călătoare, Aș duce săptămâna tăiată în fâșii, S-o coase cu migală o nouă ursitoare. În zilele ce-aleargă - frenetic armăsar, Mă roade nostalgia cu dinții-i de-ntuneric, Îmi fâlfâie în ceafă destinul-păpușar, Orbita-i își urmează itinerarul sferic... Referință Bibliografică: MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378019_a_379348]
-
Dodon, în jurul căruia și-a strâns alte hoituri politice gen Țîrdea, Borșevici, dar și țâncani gen Ceban, Batrâncea ș.a». «Pericolul este mare- scrie Dl. Valeriu Dulgheru (după cum ne gândim și noi, electoratul de dreapta), iar democrații se scarpină la ceafă. Este de fapt un fenomen pe care a mizat guvernarea atunci când a fixat data alegerilor. Fiecare dintre cei vre-o 10 liderași de partiduțe de dreapta și centru-dreapta se vede în fotoliul prezidențial. Există o elementară logică. Electoratul este împărțit
CINE-AU ÎNDRĂGIT STRĂINII?!… de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378048_a_379377]
-
Ce-ai să faci cu o arie la care n-o să ai cum să ajungi?! Fii de-nțeles cum au fost toți megieșii și să rămânem prieteni! Omul, drept acum din spinare, nu făcu decât să-și dea pălăria pe ceafă și să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Apoi mestecă un răspuns nerostit și scuipă scurt spre alde Bogatu’, întorcându-i spatele și apucându-se din nou de lucru. Ăluia îi fu de ajuns gestul omului ca să ia foc. Începu să
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
galeșă a medicului nou venit al cărui nume nu se strădui să îl rețină. Avea timp să învețe un nume nou, spunea ea, când i-a fost prezentat. Dar, cum să scape de privirile lui care simțea că-i ardeau ceafa? La ora cinsprezece și un sfert, a dezbrăcat halatul alb, rămânând într-o bluză bleumarin și o pereche de blugi. Și-a potrivit pălăria de carnaval pe cap, coborând în grabă scările care duceau în sala de festivități. Niciodată nu
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
știi ce te așteaptă! Din încăperea roșie, prințesa trecu pe un coridor și mai strâmt și, după ce se topi și a doua lumânare, ajunse într-o sală cu pereții negri, în care o aștepta un uriaș cu un ochi la ceafă. - Unde mi-e cina? Strigă și acest uriaș aidoma primului. Dacă nu mă hrănești până la miezul nopții, am să-ți mănânc ție limba! Bujor își simți inima bătându-i speriată în gât. - Vei primi imediat și cina, îl liniști și
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
ochi strânse cu admirația inima cea nouă la piept. Ce ai făcut? Strigă uriașul cu un ochi în frunte. Nouă nu ne-a rămas nimic! Trebuie să împarți inima aceasta cu noi! Fu de părere uriașul cu un ochi în ceafă. Ne e foame! Este inima mea și nu am să împart nimic cu voi! Auzind cuvintele fratelui lor, uriașii cu câte un ochi se repeziră către inima strălucitoare. Se prinseră toți trei într-o încăierare soră cu moartea din care
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
aplec peste tine în cernerea nopții la poarta tăcerii cu ivărul sorții închid dezgolirea ce-nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă te plimb în iubire cu vocea-nțesată de dor și iubire ca-n viața cealaltă mi-e dor și mi-e foame ți-e sete de mine nicicând nu-i mai bine de când sunt cu tine mă las pustiită de-a
ÎNTRE PERINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375930_a_377259]
-
aplec peste tine în cernerea nopții la poarta tăcerii cu ivărul sorții închid dezgolirea ce-nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul tu uiți să te nărui mai bei o carafă îți simt poposirea ce degeră-n ceafă te plimb în iubire cu ... Citește mai mult mi-e sete de tine se-apleacă copaciisub fustele toamnei și râd ca buimacii.te-aștept pe covorul ce-și plimbă privireaîn cernerea nopții și-și bea odihnireami-e dor să te mângâi
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
nu îl puteam vedea decât din spate. La un moment dat, apropiindu-mă, am avut impresia că e gata să se arunce în valuri, dar nu, stătea doar ușor aplecat înainte de gârbovit ce era și părul alb îi ieșea la ceafă în smocuri de sub pălărie. Dacă mă uitam mai bine, parcă nu purta o pălărie obișnuită, ci o gambetă cu calota ovală și borurile răsfrânte în sus. Avea pe umeri o haină de gabardină gri, asortată la culoare cu pălăria, lucioasă
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
într-un sărut fierbinte. Dalia era îmbrăcată într-un costum de baie nou, luat din București, încă din timpul când se pregătea pentru examenul de licență. Era un costum frumos, cu sutienul prevăzut cu șnururi de legare la spate și ceafă și cu partea frontală drapată fin. Atât slipul cât și sutienul erau frumos decorate cu catarame de efect. Slipul era total căptușit cu material poliester. Avea cupele dintr-un material combinat între poliamidă și elastan de culoare azurie la partea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
butelca tatălui său, fericindu-se, că era în toane bune. Altfel i-ar fi ținut un discurs nu prea lung, însă presărat cu tras de urechi și chiar se minună, că acesta nu îl fitirisi nici măcar, cu o gutuie după ceafă, pentru întârziere. Faurul își scruta fiul curios și gânditor și îi aruncă o întrebare, la întâmplare. - Dar ce tot tândăleai prin beciul acela, băiete? Mereu ești în căutare de cai verzi? N-o să găsiți comori acolo, tu cu sora ta
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
și a mea, trece inevitabil pe lângă locuința învățătorului meu dintr-a patra, trecut de mult la Domnul. Doamna învățătoare din primele mele trei clase ne-a dat pe mâna domnului Popuțanu, dascăl de temut pentru zdruncinătura rezultată din “mângâierea” pe ceafă cu palma sa cât a unui Goliat. “Cârlanul”, numeau școlarii mângâietorul învățătorului aflat în ultimul său an de activitate atunci când i-am cunoscut și eu renumita metodă “didactică” de astâmpărat zburdălnicia “mieilor” din clasa lui. Fiica învățătoarei mele de până
CASTANUL DE LA POARTA ÎNVĂȚĂTORULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376736_a_378065]
-
Însă, întrevăd că în urma acestui tun, va ploua și peste noi cu noroc. Tricuță jubila, sorbind radios din țuiculița fierbinte. După câteva sorbituri, madam Firuța continuă: --Am o mare îndoială, mă, Tricuță. Mi s-a înfipt ca un cui în ceafă. Dar, dacă țiganii se reped la tine, te ciomăgesc, îți iau ultimul bănuț și-ți dau cu șutu’-n fund? Sau, mă rog, îți fură mașina sau bateria. Că țiganu’, n-alege. Mototolea zâmbi superior, tot cu ochii în tavan
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
era o masă lungă cu scaune pe ambele părți, în capătul dinspre geam al mesei se afla impunătorul și modernul birou al șefului, așezat perpendicular pe masă, formând cu aceasta un T-eu. Cu piciorele pe birou și mâinile la ceafă, răsturnat cu scaunul pe spate, Pupezescu se gândea la Olga. Îl fascinase la această femeie de o frumusețe rară, inteligența, modul de organizare, determinarea și buna pregătire profesională. Simțea că făcuse cea mai bună achiziție, Olga îl uimea. O va
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
se uita după colțuri, se întorcea la stânga și dreapta, ba chiar își lungea gâtul să se uite mai sus sau mai jos... Prezența lui era simțită, știam unde este, la ce se uită, simțeam chiar când ți se uită în ceafă... o dată am și tresărit, surprinsă de prezența lui neașteptată, căci mă luase pe nepregătite... Te-ai gândi că vorbim despre un scenariu științifico-fantastic dacă nu ar fi realitate! Am luat robotul cu noi în ajunul Crăciunului, când ne întâlneam la
DESPRE SĂRBĂTORI – DIN ALTE LUMI, DIN ALTE TIMPURI de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375293_a_376622]
-
lor. Fericit e gândul Fericit e gândul când iți sărută pleoapele, când se oglindește în cerul albastru al ochilor tăi, când îți alunecă leneș pe mătasea obrajilor și mușcă lacom din carnea buzelor tale. Fericit e gândul când îți mângâie ceafa cu mii de săruturi, și coboară ușor pe umerii catifelați, sânii albi înfloriți precum crinii dorm leneș în palma gândului meu și doar gura îi alintă cu vrăjite cuvinte. Fericit e gândul când îți mângâie trupul înflorit precum primăvara livezile
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]