4,822 matches
-
cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot în tușe fine Să trasez ce-ți mai lipsește, E atâta frig în mine, Parcă-n
TABLOUL TOAMNEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377609_a_378938]
-
amintească că nu am plătit dările la primărie! De fapt, pe Beleaua îl chema Ionel Șerban, dar lumea îi spuneau Beleaua că îl considera o mare belea pe capul omului cu adunatul dărilor către Stat, din ce în ce mai împovărătoare. - Dă-l în ceara mă-sii, că-i vom plăti. De-aia merg tocmai la Constanța. Sper să vând ceva și la un preț mai bun. Poate merge mai bine ca la obor la Mangalia. Ai văzut și tu. Țiganii samsari vor să-ți
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și mulți sosiră din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți ceara mă-tii, poate dispari de aici, să te mai caut și prin furnicarul ăsta de lume. Eu eram cu ochii numai pe tiribombe și pe intrarea de la "Zidul morții" unde se auzea o motocicletă turată de scotea un fum și
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
rog, mă lași și pe mine să mă dau în tiribombă? Nu m-am mai dat, de când se monta aproape de Paște scrânciobul la Turtoi, de-l învârteau cu calul și dădeai un ou pe tură, sau un leu. - Tu-ți ceara mătii, poate te rătăcești și nu mai știi să vii înapoi. Și așa cred, că o găsesc pe mă-ta moartă de inimă, când o vedea că nici tu și nici cățeaua nu sunteți acasă. Sper să bănuiască, că ai
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
s-au crezut, deja, cu mult mai tari. Norii incercau să se sfâșie-n ramuri Rotind mila și teama-ntr-un val de dor, Blând destrămau mirosul de balsamuri Mironosițele cu pasul temător. Și,.. curgea clipa, dintr-un timp de ceară, Adunând apostolii rămași departe, Ochii Mariei topeau o vreme-amară (Trei zile trupul I-a rămas în moarte). Dulce greutate-i apăsa pieptul, Plânsu-ncepuse ploaia s-o îngâne... ``Pieta reală`` atât i-a fost dreptul! ............................................................ Aidoma procedeelor păgâne: Agitându-și umbra
ICOANĂ DE PAŞTI de LIA RUSE în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378346_a_379675]
-
viseze ș-apoi să doarmă. După cină, rămânea tot în capul mesei fie sporovăind cu cine mai era prin preajmă, fie citind. Când se găsea doar cu Geta, o tăcere ca de basm pogora-n odaie peste-amândoi, adevărate păpuși de ceară dintr-un muzeu al figurilor domestice perene, el, cu biblia-n mâna, ea, torcând ori cosând. Așa era în toate serile anului, retrăind amintiri de demult sau iscodind povești, doar nevasta-i era ca un copil, flămândă mereu de istorisiri
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
în univers Pășind spre îndepărtate zări Și creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări. Le simt, le văd atât de paralele, Alergând prin labirint de stele, Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite. Precum topește focul ceara, Lăsată este pretutindeni seara, Îndepărtate ele suflete ucise, Lăcătuite sunt în albastre vise. Blestemate luptă să existe, Pășind spre orizonturi neștiute Și strigând la cer atât de triste, Ele două, priviri necunoscute. Citește mai mult Căzute parcă sunt în universPășind
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
parcă sunt în universPășind spre îndepărtate zăriși creionate într-un singur vers, Atingând enigmatice chemări.Le simt, le văd atât de paralele,Alergând prin labirint de stele,Oftând agale triste și orbite, Pierdute în timp și obosite.Precum topește focul ceara,Lăsată este pretutindeni seara,Îndepărtate ele suflete ucise,Lăcătuite sunt în albastre vise.Blestemate luptă să existe,Pășind spre orizonturi neștiuteși strigând la cer atât de triste,Ele două, priviri necunoscute.... XXIV. SPOVEDANIE, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
Așa zicea Busu ieri la previziunile meteo. Zicând acestea o sărută pe obraz, apoi își puse șapca pe cap și ieși. Florica termină devreme pregătirile pentru pomană. Aprinse o lumânare și o puse într-un vas cu mălai să absoarbă ceara ce picura, luă vasul de tămâiat în care puse câțiva tăciuni aprinși, presără deasupra boabe de tămâie și începu să tămâieze bucatele pregătite, șoptind o rugăciune și făcându-și semnul crucii. Când fu totul gata, intră în casă să se
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
să nu fiți ca uitucii. Să nu iubiți, nimai când focul Nu încălzește nici un soare. Lăsați-i scrumului-norocul, De parcă a-ți sfida cumplita lui trădare. SIMȚIRI NINSE Mi-am ajustat, iernatic, liniștea deplină, Să sorb câteva rânduri fericite- Miros de ceară, stinsă în lumină, Aroma ceaiului adormitor mă-nghite. Pe crengile de brad cu sevă mai sclipesc Mici varietăți din cele mai pufoase, Încep la veacul ăst celest să mă gândesc Și împrejur, de lină pace, fug angoase. În albul serii
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]
-
pierd, În iernile, din care a plecat copilăria, Acum ne tot privim, și lângă bradul crud, Ca într-un vis renaște, doar temeinicia. Se -aștern lăngă brad, fărâme de- amintiri, Și -n ochi-mi sclipesc cu lacrimi ascunse- Miros de ceară cuminte pătrunde-n priviri Și mierea, din lumină, îmi lasă simțirile ninse. CRINULE CĂRUNT DE CĂRUNTEȚE Crin cărunt de căruntețe și întinerit în iarnă... Vino, ca să-mi dai blândețea și a ta coroană dalbă. Căci te-au nins și te-
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]
-
MI-AI SPUS CĂ DORI! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1810 din 15 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mi-ai spus că dori! în așternuturi reci de primăvară, când soarele îmi răsfira ninsori, pe holograme decupate-n ceară. Nu, nu mi-ai spus că dori! în țipătul de frunze ce ne-ngroapă, când ger flămând acoperă uitări, pe dorul meu încercănat sub pleoapă. Nu, nu, nu mi-ai spus că dori! pe buzele-mi-ncleștate de absint, când te gustam
NU MI-AI SPUS CĂ DORI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378631_a_379960]
-
ea o băgase pe mânecă: țipa că își face de cap, se spânzură, se otrăvește... că au făcut-o de râs ai lui Străgălie..., niște sărăntoci care nici pălărie n-aveau pe cap. Tata se făcuse galben ca turta de ceară, pe când Străgălie, hodorogu' dracu, jubila. - Ia zi Enescule, cum speli rușinea, că feciorul meu nu o ține la curtea lui? - Lasă mă Străgălie... că om găsi noi ceva ca să-mpăcăm și capra și varza, că n-a nins să nu
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
cu ei țipându-mi vrerea-n lume,Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri,Purtându-mi visul alb spre cuibul fără nume.... XXX. , de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Motto - Esența lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina. Antoine de Saint Exupery Scriu poezie de puțină vreme, totul a început brusc , sufletul vrând să dăruiască din preaplinul său un strop de lumină prin cuvânt. Am două cărți tipărite, Printre aripi de îngeri și
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de poezie: Ieri ca prin vis, Antologia poeților contemporani, Toamna asta plouă cu lacrimi, Vise târzii vol 1 și 2. Am publicat in revista Negru și alb, Drum, Castelul cuvântului și Russenart. Citește mai mult Motto - Esența lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina. Antoine de Saint ExuperyScriu poezie de puțină vreme, totul a început brusc , sufletul vrând să dăruiască din preaplinul său un strop de lumină prin cuvânt.Am două cărți tipărite, Printre aripi de îngeri și cartea
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
publicat în Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016. Fiecare-n viață duce După soartă, câte-o cruce, E lăsat pe-acest pământ, Omul până la mormânt Să trăiască-n zbucium greu Ori cu gând la Dumnezeu. Viața grabnic veștejește Precum ceara se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul sfânt și
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-l urmăm plini de iubire De vrem cale-n izbăvire. Citește mai mult Fiecare-n viață duceDupă soartă, câte-o cruce,E lăsat pe-acest pământ,Omul până la mormântSă trăiască-n zbucium greuOri cu gând la Dumnezeu.Viața grabnic veștejeștePrecum ceara se topește,Făr’de veste vine apusulGol de ață privim fusul,Prea târziu ne dumirimCât de-avuți puteam să fim.De aceea, frate, ascultă,Când „Cel vechi de ani”cuvântă,Doar prin El aflăm cărarea,Rostul sfânt și alinarea,Să
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
durere, însă durerea era suportabilă. Cel mai rău îi provoca febra și sfârșeala. Își simțea corpul amorțit pe jumătate și o chinuia o stare oribilă de teamă și neputință, simțea cum se topea și se scurgea asemeni unei lumânări de ceară aprinse . Cineva veni și îi puse un termometru, apoi vocile începură să se audă tot mai confuze până se transformară într-un murmur, ca apoi liniștea să cadă peste ea și nu mai auzi altceva decât o singurătate imensă. Trecuse
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
ghearele unei mari păsări de pradă. Femeia- pasăre cobora lin venind direct spre mine și ochii ei priveau într-ai mei... hipnotici, mari , roșii ca focul. Avea un aspect spectral cu fața sa tânără, însă extrem de palidă că părea de ceară, o față ca de mort cu o expresie de tristețe de gheață, zugrăvită pe ea. Coborî lin, plutind și se opri dincolo de ușa unde eu încremenisem ca sub forța hipnozei, cu nasul lipit și mâinile amândouă sprijinite de geam, cu
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
scrâșnind,a sete. Căscau și norii-n pumnii ierbii și vântu-i se oprea prin taine, ștergea pe buze de colb șerpii, din piei de viscol,făcea haine. Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară pe veșnicii săpate-n lut. O umbră,doar, privea aprinsă sub somnu-i alb ca de mătase, o monogramă,nicicând stinsă zâmbea pe ceru-i,de lumi roase! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MONOGRAMA / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
anume demnitate a durerii, o despărțire asumată, fără vaiete, fără lamentări, fără stridențe, într-un firesc al lacrimilor poetice: “nu pricep ce se petrece între acest albastru străin și drumul plin de noroi unde tu apari strălucind iluzie acoperită de ceară...” Nu am întâlnit nicio ostilitate, nicio aversiune, în fața fatalității, doar melancolie, resemnare și suferință, nicio revoltă, ci doar asumare și mers mai departe printre meandrele destinului însingurat, înjumătățit: “în creierul meu nu-i decât vântul că nu mai știu nici măcar
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
Emblema de România. Creierul care gândește, De el țara se ferește Pe nimeni să nu mai mire Că românu-i scos din „Fire” Și din calculele voastre Chiar de-aveți vene albastre Ca și ochii ce vegheară S-ajungem trupuri de ceară. Așadar luați aminte Între Regi și Președinte, Diferența nu-i nici una: Ambii umblă cu minciuna. Referință Bibliografică: Tara regilor / Ilie Marinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Marinescu
TARA REGILOR de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379164_a_380493]
-
mi le-ai citit Aș fi vrut să-mi dai de știre de vreodată m-ai iubit Erau scrise cu cerneală pe o foaie de caiet Iar adresa, din greșeală am notat-o ca antet Plicul, l-am lipit cu ceară peste care am semnat Cu-o amprentă, bunăoară de la un deget parfumat Scrisoarea, poate n-a ajuns acolo unde aș fi dorit că n-am primit niciun răspuns acuma știu, nu m-ai iubit. Referință Bibliografică: Scrisoare / Georgeta Zecheru : Confluențe
SCRISOARE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379997_a_381326]
-
cuvântat Împăratul care vine intru numele Domnului! În ceruri fie pace și slavă intru înălțimi!" (Luca 19,39). De Paste și înconjuram biserică în chipul celor trei zile. Stâlpările, de data aceasta, nu mai sunt de salcie, ci stâlpari de ceară așa cum mergem cu lumânarea în mână să primim sfântă împărtășanie. De fapt, biserica înconjurată de noi în noaptea de Paste a căpătat un sens mult mai adânc, un sens nou, transfigurat , mistic, adică sensul chivotului de pe sfântă Masă. (Chivotul este
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
23) Lumânările ne reprezintă inima noastră de „fecioara înțeleaptă" care au ieșit cu candela aprinsă intru întâmpinarea Mirelui. Lumânarea e sceptrul nostru împărătesc, sceptru dătător de lumină și prin care ne identificăm că „fii ai Luminii". Făclia e făcută din ceară culeasa de albine din cele mai curate flori, iar făclia de Paste și de aceea o folosim ca simbol al al faptelor bune, iar pe de altă parte ca simbol al jertfei umane că ardere și dăruire de lumină celui
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]