3,105 matches
-
presupune o "stapânire pe sumă de stânjeni" fiecare familie are o întindere de teren egală. * Devălmășia inegalitară apare în satul devălmaș umblător pe bătrâni, este un sat cu o obște în care s-au produs diferențieri de avere, alcătuit din cete multiple de neam și care au drepturi inegale asupra diverselor categorii de pământ, în funcție de avere. Este un sat în care au pătruns nebăștinași, iar economia este preponderent una de schimb. Devălmășia inegalitară este rezultatul creșterii populației și dezvoltării modalităților de
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de exploatare a pământurilor, care au declanșat o serie de procese sociale, ce au schimbat modul de organizare al satului. În acest tip de sat, proprietatea asupra pământului se stabilește în funcție de apartenența la neam pentru a descuraja intrarea nebăștinașilor în ceată. "Pământul se împarte în atâtea părți câți strămoși întemeietori (bătrâni, moși) se presupune că au existat" (Stahl, 2000: 145). Iar aceste părți de pământ sunt împărțite în mod egal gospodăriilor alcătuitoare. Cu alte cuvinte, în devălmășia absolută, proprietatea asupra pământului
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a discuta astfel despre obștea sătească, organul administrativ al satului, cel care coordonează toate aspectele vieții acestuia economice, sociale, juridice. Obștea și implicit tipul de proprietate suferă transformări de-a lungul timpului, trecându-se de la obștea alcătuită dintr-o singură ceată de neam, cu drepturi depline asupra satului și care coordona întreaga viață a acestuia și până la forme sociale actuale, care aproape se golesc de conținut, ele nemaipăstrând aproape nimic din drepturile și îndatoririle de odinioară. Obștea nu este un fenomen
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Editura Științifică și Enciclopedică. Herseni, Traian. 1985b. Forme specializate de gospodărie, în Irimie, Cornel, Dunăre, Nicolae și Petrescu, Paul (coord.) Mărginenii Sibiului. Civilizație și cultură populară românească. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Herseni, Traian. 1997. Colinde și obiceiuri de Crăciun. Cetele de feciori din Țara Oltului (Făgăraș). București: Editura "Grai și suflet Cultura națională". Higley, John, Pakulski, Jan și Wesolowski, Wlodzimierz. 1998. Postcommunist Elites and Democracy in Eastern Europe. London: Macmillan Press Ltd. Hillery, G. 1955. Definitions of community: Areas of
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și asta e de-ajuns! Pot fi citite aceste pagini și ca un simplu exercițiu de stil, un suport retoric, un exercițiu de sofistică? N-are nicio importanță, să lăsăm deoparte asemenea detalii și să-l înrolăm pe filosof în ceata profesorilor de virtute, a negustorilor de morală. De această reputația nu va mai scăpa... Nimic din rândurile rămase nu ne autorizează să conchidem că Prodicos este în favoarea unui termen sau a altuia: viața frivolă de plăceri sau viața virtuoasă și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nietzscheeni adevărați și reputați ca „duri”, Montherlant și Malraux, n-au făcut în fond altceva, în toată opera lor, decât să-l mărturisească. (De Dostoievski sau Dickens nu mai spun nimic!) Într-o schiță din anii debutului lui Preda, În ceată, e vorba de moartea unei fetițe în urma maltratărilor îndurate de la niște rude care o luaseră chipurile „de suflet”. Toată schița exprimă paroxismul revoltei și mâniei, într-o concentrare și o stricteță absolut magistrale. Mila nesfârșită și literalmente „topirea inimii” care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
zapcii, o întreagă figurație romanescă fără cine știe ce consistență. Portretistica acestor romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent maniheism, categoria, tagma, ceata. Schema tinde să sufoce totul, în chinga unui tezism agasant. Într-un antagonism ireductibil, două tabere se înfruntă: de o parte, cei săraci lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
fruct al colaborării lor este „legenda națională în versuri în cinci acte” Jianu (1900). Autorii versifică voinicește, replicile au fluență, iar atmosfera nu suferă acut de artificialitate. Succesiunea tablourilor arată dorința de evidențiere a spectaculosului: nuntă țărănească, divan de judecată, ceată de haiduci în pădure, revoluția lui Tudor la București. Compunând febril situații care să legitimeze exaltarea sentimentului eroic și declamația ieftină, autorii neglijează personajele, care rămân neindividualizate. Parada patriotismului a gustat-o publicul și la spectacolele cu Peneș Curcanul, „dramă
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
lui chir Filothei monahul, fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți; de exemplu, La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm slavă celui dintru înălțime, lui Dumnezeu, zicând: Celui ce s-a născut în peșteră.” Cunoscute până în prezent în douăzeci și cinci de manuscrise slavone copiate în țară și în străinătate, din secolul al XV-lea până în al XVII-lea
FILOTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
care urmează un al doilea titlu și o definire a scopului operei: „prin cunoașterea căreia trebuie să încercăm să atingem, călăuziți de Domnul, perfecțiunea care ne-a fost arătată”. Este definită apoi relația dintre Dumnezeu și ființa umană: aceasta e ceată după chipul lui Dumnezeu, dar a fi și după asemănare depinde de capacitatea de a-și dărui propria libertate lui Dumnezeu în iubire (2-5). Urmează (6-11) distincția dintre știință (experiența unirii cu Dumnezeu prin rugăciune) și înțelepciune (capacitatea de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
obiect pe Brâncoveanu) și discreditarea (în pagini care - literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii periculoși (pretendentul Constantin Bălăceanu, Ceachi Laslo, austriacul Donat Heissler), cu dușmanii potențiali (Cantemireștii - Constantin, Antioh, Dimitrie), cu profesioniștii uneltirii (Staicu paharnicul și ceata lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul, brașoveanul Teodor Corbea, mitropolitul Antim Ivireanul). Tipologic, inepuizabilii inamici ai Brâncoveanului manifestă și unele „calități”. G. nu ostenește totuși a-i veșteji, lasă obișnuita sa
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
orice formă de poluare. Deși, în anul 1986, ecologia, mai ales pe continentul euroasiatic, nu căpătase încă amploarea pe care o are astăzi în lume. Primejdia era ca insula întinsă din mijlocul lacului să fi fost modernizată, canalizată, bîntuită de cetele barbare de turiști mondiali sau autohtoni, iar toată puritatea locului să se fi dus de rîpă... Dezvolt ce am mai scris mai demult despre călătoria făcută la Ircuțk. Iar de aici, prin stepa buriată, vreo șase sute și ceva de kilometri
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
inconsistențele, capriciile și extazele ei de o clipă. În partea cealaltă, în oglinda spirituală pe care pictorița o plimbă peste chipul acestei lumi, vulnerabilitățile dispar, contorsionările se duc și ele, iar tensiunile mutilante se resorb. Gloata de trupuri goale devine ceată de sfinți, stereotipia anatomică se preschimbă în hieratism, după cum întreaga expresie a chipurilor se rezumă la privire și, în particular, la ochi. Tușa însăși se diafanizează, substanța cromatică se evaporă și ea, iar în locul lor apar linia, punctul și emulsiile
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
opusul tatălui său. „Și‑a întors inima sa de la Dumnezeu, slujind lui Beliar.” (2, 4) În timpul domniei sale, „s‑au înmulțit magia, vrăjitoriile, prezicerile, ghicitul, desfrânarea, adulterul, prigoana celor drepți” (2, 5). Politica regelui este susținută la curte de o întreagă ceată de profeți lingușitori și mincinoși. Nemaiputând îndura o atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi „în munți” (2, 9) împreună cu o comunitate restrânsă de profeți prieteni. Ei vor rămâne aici timp de doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
câțiva credincioși, răstignit laolaltă cu tâlharii. Această parusie dezolantă, umilitoare a avut loc deja; cea de‑a doua va fi însă complet diferită: același Cristos, odinioară umilit, se va arăta în slavă. El va coborî pe norii cerului, înconjurat de cete de îngeri, va ridica pe cei morți din morminte și îi va judeca după dreptatea sa. Va instaura apoi Împărăția cerurilor pe pământ, reclădind templul din Ierusalim. Nu este momentul să ne oprim asupra credinței milenariste a lui Iustin. Facem
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
noastră. Cu toate acestea, noi să ne întărim!” (15, 26). Post scriptum Ultimul act al scenariului eshatologic este constituit de a doua venire a lui Cristos. Morții cei botezați vor învia, cei drepți vor fi ridicați la cer. Înconjurat de cete de îngeri, Isus va săvârși Judecata cea mare. Semnul prin care adevăratul Mântuitor va putea fi recunoscut va fi crucea de lumină. Capitolele 27‑32 prezintă și combat erezia lui Marcel al Ancirei, potrivit căreia domnia Fiului va înceta în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Legea! Este oare ceva mai limpede?/ Două triburi și jumătate au fost lăsate printre noi: pentru ce/ Această jumătate de trib în plus? Ca să nască martiri/ Atunci când se va porni război împotriva aleșilor săi pe pământ/ Sau, mai curând, când ceata profeților sfinți/ Se va ridica asupra acestui popor și îi va pune zăgaz,/ Ei, cei călcați în picioare de cavalerii hrănite de necuviință./ Să dobândească pacea într‑o zi, ar fi fost mai presus de înțelegerea lor!/ Aceste triburi au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este „simptomatică pentru gradul superficial de religiozitate a societății românești...”) - și să cugete asupra incertitudinii sfârșitului vieții (o codificare a diatelor a apărut la noi abia în 1714, când mitropolitul Antim Ivireanul a publicat cărțulia Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi, deplina și cu cinste, datoriia hotarului său..., în care al doilea capitol se intitulează Mijlocirile cu carele pot să rămâe diețile temeinice și nestrămutate; Violeta Barbu a dovedit că modelul de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
timp, existența și numele de neamul boieresc Gheuca din Moldova au avut de-a face cu astfel de potrivnici abuzivi, dispuși să câștige (chiar dacă uneori nu reușesc să-i convingă pe judecători, cum i s-a întâmplat lui „Stoica cu ceata lui”, care, neizbutind să aducă 12 jurători „la zi și la soroc”, n-a reușit să-l convingă pe Mihnea Turcitul în privința ocinei solicitate; Vodă îi întărește jupâniței Caplea și fiicelor ei ocină în Cocorăști; peste o lună însă, la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
A. Stoide într-un studiu din 1937 la care voi mai apela - ori scutindu-i satele de dări) erau tulburi în Moldova. țara era bântuită de tâlhari, de oști regulate (ca „pedeapsă” pentru participarea, alături de turci, la asediul Vienei), de cete de briganzi de frontieră, mereu active și destul de compozite din punct de vedere etnic, de militarii demobilizați dintr-o armată poloneză care despresurase capitala Austriei. „Poghiiazurile” - fie de leși, fie de cazaci - și cetele tătărești atacau în valuri. Polonezii par
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alături de turci, la asediul Vienei), de cete de briganzi de frontieră, mereu active și destul de compozite din punct de vedere etnic, de militarii demobilizați dintr-o armată poloneză care despresurase capitala Austriei. „Poghiiazurile” - fie de leși, fie de cazaci - și cetele tătărești atacau în valuri. Polonezii par să fi fost preponderenți. Ei „umblau de strica în țară”, nu se sfiau să atace chiar ceairul domnesc și să fure caii. Nobilii leși de margine sau boierii moldoveni se aflau uneori în fruntea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tătărești atacau în valuri. Polonezii par să fi fost preponderenți. Ei „umblau de strica în țară”, nu se sfiau să atace chiar ceairul domnesc și să fure caii. Nobilii leși de margine sau boierii moldoveni se aflau uneori în fruntea cetelor de bandiți. Cronica Bălenilor vorbește despre un anume Camenețchi. Un altul, Crupenschi, boier cu ceva sânge leșesc, era chiar căpitan de „poghiiaz”. Neculce - autor al unei „liste a dezastrelor” cuprinzând proprietăți incendiate „în țară și la Iași”- auzise de el
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se refugieze în Cetatea Neamțului, transformată de tatăl ei în mănăstire. Luase cu ea câți bani și avere cât îi mai rămăseseră. „Acolo” - spune Ion Neculce (de fapt, citatul este din „Pseudo-Nicolae Costin”), citat de Constantin Gane573 - „o găsi o ceată răzleață de cazaci și cu multe munci au muncit-o pentru avuție, iar pe urmă i-au tăiat capul pe prag cu toporul. Spun să fi găsit la dânsa 19.000 de galbeni.” Cazacii (ucraineni) erau comandați de Vasile Crupenschi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la bucurie, din stricăciune în nestricăciune, din orașul lacrămilor la locul veseliei, din turburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Eghipetului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robiia lumii la mântuirea cerului, din petrecaniia omenescă la ceata fericiților îngeri”. Se naște un nou „gen” literar Prima orație funebră din literatura română a fost prilejuită de înmormântarea rămășițelor pământești (de fapt era vorba de o reînhumare, căci, între timp, în 1517, Mănăstirea de la Argeș fusese terminată) ale Neagăi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Zalmoxis la Genghis Han, București, 1980), Emil Turdeanu (Apocriphes slaves et roumains de l’Ancien Testament, Leiden, 1981). 516. Cuvente den bătrâni, ed. cit., vol. II, p. 254; în ediția Gheorghe Chivu, p. 255. 517. Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieșticarele din preoți și din diaconi, deplin și cu cinste, datoriia hotarului său..., Târgoviște, 1714; vezi Antim Ivireanul, Opere, ed. cit., p. 392 (în continuare voi folosi acest text). 518. Storea Ludescu, scriitor al diatei, completează „peisajul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]