2,949 matches
-
care susțin existența acesteia deja din secolele IV-V, dar, în mod cert, schola ia naștere din evoluția firească a muzicii de la simplu la complex și din dorința unei culturi de elită de a practica muzica la nivel înalt. Astfel, celebrările tind să se configureze ca un opus perfect, realizat de protagoniștii specializați din schola, ceea ce va duce la amplificarea și perfecționarea repertoriului, dar în defavoarea celorlalte persoane prezente la ceremonie, cărora le revine doar rolul de a asculta. Muzica își îndrepta
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în Italia, la Roma, sau în alte biserici: era normal ca melodiilor romane să li se adauge altele provenind din regiuni diferite, ca cele vechi să fie adaptate și revizuite sau ca repertoriul să fie îmbogățit cu texte noi pentru celebrarea sărbătorilor și a sfinților locali. Trebuie ținut cont, apoi, și de faptul că, între secolele VII și VIII, mulți papi au fost de origine greacă sau sirobizantină: influența lor s-a făcut simțită în anumite părți ale cultului. În această
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fie îndreptată ... Prin urmare, după ce am ascultat părerea fraților noștri, poruncim în mod riguros ca nimeni, de azi înainte, să nu îndrăznească de a încerca lucruri asemănătoare în oficiile despre care am vorbit, în special la Orele canonice și în celebrarea liturghiilor solemne. Dacă cineva va face contrariul, prin autoritatea acestui canon, să fie pedepsit prin suspendarea de la oficiu timp de opt zile ... Spunând acestea, nu interzicem ca, uneori, în special în zilele de sărbătoare sau solemnități, în cadrul liturghiilor și a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
2 Capelele muzicale Când papalitatea era exilată în Franța, au avut loc două evenimente strâns legate între ele. La Avignon, neexistând „bazilicile și numărul de biserici din Roma, și datorită climei aspre și umede ... s-au născut capelele pontificale, adică celebrările funcțiunilor solemne pontificale din capela palatului apostolic. Așa au încetat multe din marile noastre instituții ... astfel a intrat noul obicei de a celebra în capelele restrânse ale palatelor pontificale, față de bazilicile imense ...”. Acestui fapt, i s-a adăugat un al
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a credincioșilor. Cutuma de a celebra în capelă a luat o asemenea amploare, încât, de atunci, au început să fie numite capelle papali toate funcțiunile în care era prezent pontiful, chiar și atunci când Papa Sixt al V-lea a reluat celebrările în bazilicile și bisericile romane. Așadar, sensul originar al sintagmei canto-a-capella indica execuțiile muzicale din liturgiile pontificale. Mai târziu, Papa Sixt al IV-lea (1471-1494) a reconciliat cantorii de origine romană cu cei de origine franco-flamandă, contrastanți între ei, și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
realizau, au devenit și rămas adevărate instituții muzicale. Răspândirea capelelor muzicale a fost favorizată de episcopi, întrucât aceștia considerau că muzica bună putea să dea naștere emoțiilor sănătoase în sufletul credincioșilor, și, astfel, puteau să se roage mai bine în celebrările liturgice, unde se simțeau puțin solicitați din cauza limbii latine pe care nu o înțelegeau și a rolului marginal de simpli spectatori pe care îl aveau în cadrul unor ceremonii somptuoase. Între secolele XV și XVI, școlile muzicale abațiale și ale catedralelor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Roma și Veneția. 4.3 Misa polifonică În secolul al XV-lea, misa se afirmă în mod definitiv, înțeleasă ca o compoziție unitară a celor cinci părți din Ordinarium. Acestea au pierdut aproape complet trăsăturile lor liturgice și funcționale în interiorul celebrărilor. Misa în cantus firmus se naște din alegerea unui motiv melodic, măsurat cu valori lungi, cu rolul de tenor, dispus imediat deasupra basului, și în jurul căruia se desfășoară celelalte voci. Această misă ciclică putea să aibă motivul preluat din repertoriul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
solistic. Prin convergența acestor elemente se realiza o muzică solemnă, grandioasă, foarte expresivă, colorată și ornamentată, spectaculară și fastuoasă. Multor oameni ai bisericii această muzică li se părea, deseori, departe de motivațiile religioase, de exigențele autentice ale rugăciunii și ale celebrării liturgice. Prin urmare, ierarhia privea cu îngrijorare afirmarea acestui tip de muzică, motiv pentru care a solicitat reîntoarcerea la polifonia corală din Cinquecento, consacrând-o în mod definitiv sub expresia stile antico alla Palestrina. Toți marii compozitori din Seicento au
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
la maximum, putem spune că în furtuna culturală romantică, experiența muzicală și opera de artă sunt considerate ca fiind formele supreme ale religiei. În ceea ce privește creația muzicală, există o viziune totalizantă și autonomă. Opera muzicală autentică este considerată ea însăși o „celebrare”, dincolo de locul și momentul în care trebuie să ființeze. Estetica sentimentului religios al muzicienilor din perioada romantică se îndrepta într-o direcție opusă creștinismului tradițional: în locul Dumnezeului lui Isus Cristos se făcea referință la divinitatea Naturii sau a Infinitului; sentimentul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spre grandios, celebrativ, eroic sau angoasă. Textul sacru, deseori, constituie exterioritatea prin care compozitorul, sub forma materialului sonor, își exprimă propria interioritate și subiectivitate. Compozițiile romantice sunt monumente poetice-literare-muzicale fascinante, dar nu se pretează la momentele rituale ale unei adevărate celebrări liturgice. Acest lucru nu a însemnat că epoca romantică a rămas străină de căutarea unui ideal și a unei reforme a muzicii sacre. Ea s-a manifestat în două direcții: prima și-a îndreptat privirea spre viitor, stimulând compozitorii să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
este acela de a adăuga o mai mare eficacitate textului însuși, în așa fel încât credincioșii, prin intermediul ei, să fie mai ușor ajutați la devoțiune și să fie mai bine dispuși să primească în ei roadele harului, care sunt proprii celebrării sfintelor mistere”. Prin urmare, muzica sacră trebuie să fie sfântă, artă adevărată și universală. Muzica sacră trebuie să fie sfântă și să excludă orice element profan, fie în text, fie în realizarea armoniei muzicale; „sfințenia” muzicii depinde și de modul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
credincioșii să participe din nou în mod mai activ la cultul divin, așa cum se obișnuia în vechime”. În continuare, este considerată sacră și polifonia clasică, cea care se apropie de cântul gregorian, motiv pentru care poate să fie folosită în celebrări, în special în catedrale, în seminarii sau în alte institute ecleziastice: „Calitățile expuse mai înainte sunt de asemenea prezente într-un grad optim și în polifonia clasică, în special a Școlii Romane, care, în secolul al XVI-lea, a obținut
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
trebui, deci, să fie restituită și ea în cadrul ceremoniilor de cult, în special în bazilicile cele mai semnificative, în bisericile-catedrale, în seminarii și celelalte institute ecleziastice, unde mijloacele necesare, de obicei, nu lipsesc”. Documentul ia în considerație orice moment al celebrării: „Nu este permis, din cauza cântecului sau a sunetului, ca preotul să aștepte la altar mai mult decât necesită ceremonia liturgică (...). În general, este de condamnat, ca un abuz grav, dacă în funcțiunile religioase liturgia apare ca secundară și în serviciul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
altor expresii ale artei, mai ales pentru faptul că, unit cu cuvintele, cântul sacru constituie o parte integrantă a liturgiei solemne. Biserica recunoaște în continuare cântul gregorian ca fiind propriu liturgiei romane, însă fără a exclude câtuși de puțin din celebrarea slujbelor divine celelalte genuri de muzică sacră, cu condiția să fie conforme cu spiritul acțiunii liturgice și să corespundă formelor de artă adevărată.
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și pentru aceasta se amintește o frază din Către Diognet, care nu vorbește de ceremonia nupțială, dar afirmă că creștinii au, ca și ceilalți bărbați, soție și copii. Faptul că liturgia căsătoriei, după mărturii posterioare, a păstrat caracteristicile derivate din celebrările antice, ca de exemplu încoronarea sau dextrarum iunctio, conferă totuși un anumit adevăr afirmației reproduse mai înainte. Dar unii își imaginează că nunțile anticilor romani ar fi fost un tip de căsătorie civilă și laică, asemănătoare celei instituite de Revoluția
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
fi avut ideea de a înlocui aceste rugăciuni și sacrificii cu rugăciunea creștină? Chiar dacă nu am avea mărturia lui Tertulian, sau dacă nu ar trebui să-i dăm crezare, numai afirmația că creștinii se căsătoreau ca și păgânii presupune că celebrarea căsătoriei ar fi comportat o ceremonie religioasă și, deoarece nu putem gândi că creștinii ar fi oferit rugăciuni și sacrificii zeilor păgâni, suntem constrânși să vedem aici începutul unei liturgii creștine. Aceasta nu presupune în mod necesar prezența unui cleric
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
și cei morți. De fapt, Isus Cristos a dărâmat zidurile morții. Din comunitatea celor care sunt încă pe drum, fac parte și cei care deja au ajuns la sosire: sfinții. Inima Bisericii este însuși Isus Cristos. El este prezent în celebrările liturgice, prin puterea Duhului Sfânt în mod miraculos. De aceea, putem traduce cuvintele profesiunii de credință în acest fel: împărtășirea sfinților. Biserica este comunitatea celor care trăiesc pornind de la celebrarea sfântului sacrament. Prin urmare, Biserica este opera Fiului. Duhul Sfânt
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Inima Bisericii este însuși Isus Cristos. El este prezent în celebrările liturgice, prin puterea Duhului Sfânt în mod miraculos. De aceea, putem traduce cuvintele profesiunii de credință în acest fel: împărtășirea sfinților. Biserica este comunitatea celor care trăiesc pornind de la celebrarea sfântului sacrament. Prin urmare, Biserica este opera Fiului. Duhul Sfânt o desăvârșește pe pământ, completând sfințirea ei. Sfințirea înseamnă: împăcarea cu Dumnezeu și cu oamenii. Contrariul acesteia este păcatul, care desparte oamenii de Dumnezeu și pe unii de alții. De
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
creștini. Credem în Isus Cristos care a trăit pe pământ acum 2000 de ani, care a murit și a înviat. Cunoaștem acestea mai ales din mărturiile Sfintei Scripturi. Am vrea să-l întâlnim personal. Este posibil? Da, este posibil în celebrările Bisericii, care se numesc sacramente. Cuvântul vine din latină sacer și are legătură cu sacrul, adică ceea ce este propriu lui Dumnezeu. Prin urmare, sacramentele sunt acte sacre, prin care îl întâlnim pe Isus Cristos în mod misterios și totodată real
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ne dăruiește începutul unei vieți veșnice, pe care însuși Dumnezeu ne-o promite. Botezul și credința Botezul și credința sunt legate între ele, la fel ca întrebarea și răspunsul. A accepta darul botezului înseamnă a crede. De aceea, la fiecare celebrare a botezului este mărturisită credința. Întrucât un copilaș nu-și poate mărturisi încă singur credința, în locul lui o vor face părinții și nașii. În cazul celor adulți, aceștia vor fi mai întâi instruiți în ceea ce privește credința, iar mai apoi botezați. Când
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
trebuie să recuperăm ulterior această instruire. Un copil poate fi botezat numai atunci, când părinții și nașii sunt dispuși să-l educe în spiritul credinței. De aceea, astăzi, botezul copilului este precedat de una, sau mai multe întâlniri cu părinții. Celebrarea botezului Botezul unește în mod profund pe credincios cu moartea și învierea Domnului. De aceea, de obicei, botezul este administrat în acele zile în care Biserica amintește în mod special aceste evenimente, mai ales la Paști dar și în celelalte
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Sfânt». El este cel care ni-l dăruiește pe Duhul Tatălui. Prezența episcopului ne amintește faptul că Biserica este mai mare decât parohia noastră. Prin episcop, suntem uniți și cu alte parohii ale diecezei, și cu alte dieceze din lume. Celebrarea Mirului De obicei, Mirul este administrat în timpul celebrării liturghiei. Episcopul se roagă cu toți credincioșii, ca Duhul Sfânt să coboare cu toate darurile sale. Așa cum ziua logodnei și a căsătoriei este un moment important, fundamental, în istoria iubirii a două
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
pe Duhul Tatălui. Prezența episcopului ne amintește faptul că Biserica este mai mare decât parohia noastră. Prin episcop, suntem uniți și cu alte parohii ale diecezei, și cu alte dieceze din lume. Celebrarea Mirului De obicei, Mirul este administrat în timpul celebrării liturghiei. Episcopul se roagă cu toți credincioșii, ca Duhul Sfânt să coboare cu toate darurile sale. Așa cum ziua logodnei și a căsătoriei este un moment important, fundamental, în istoria iubirii a două persoane, la fel și ziua Mirului este un
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
l-a înviat din moarte. Aici, prin euharistie, se înțelege întreaga liturghie, cu toate că, în sens propriu, numai partea a doua a ei poartă acest nume. Ca în toate sacramentele, Isus Cristos ne vine în întâmpinare și în sfânta liturghie, în celebrarea euharistică; dar aici, însă, într-un mod mult mai profund. Prin el, Dumnezeu ne vorbește, prin el, Dumnezeu acționează spre întărirea noastră. Iar noi, ce trebuie să facem noi? Dăm răspunsul nostru prin rugăciune și prin viața noastră. De la celebrarea
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
celebrarea euharistică; dar aici, însă, într-un mod mult mai profund. Prin el, Dumnezeu ne vorbește, prin el, Dumnezeu acționează spre întărirea noastră. Iar noi, ce trebuie să facem noi? Dăm răspunsul nostru prin rugăciune și prin viața noastră. De la celebrarea în Cenacol a Cinei cea de Taină la celebrarea sfintei liturghii Misterul Euharistiei a fost instituit de Isus în Cenacol la Ultima Cină. Primii creștini au fost evrei. Ei participau la adunări în locuri de rugăciune numite sinagogi. Citeau Sfintele
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]