2,037 matches
-
ingredientelor consacrate. Asemeni tuturor lucrurilor ce compun zilnicul, urâtul e condiția complexității, urâtul e ceea ce înrădăcinează umanul în real și îi confirmă fascinanta axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă organicul teluric de supremul celest. Organicul teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât lumii, cât și omului, poartă în sine esența morbidului, a mortului, a urâtului noroios, prăfos, închis în humus. Mai mult decât atât, solul este începutul care ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
m-ai lăsat baltă, pungașule. Rociíto, tu ești cît mai multe femei laolaltă, iar eu sînt cu monogamia. — Puah, de asta te vindecă Rociíto cu cîteva frecții bune cu penicilină. Am ajuns În strada Moncada după miezul nopții, escortînd trupul celest al lui Rociíto. Am strecurat-o În azilul Santa Lucía pe ușa din dos, care se folosea pentru scoaterea morților pe o străduță care strălucea și mirosea precum esofagul iadului. Odată ajunși În bezna Tenebrarium-ului, Fermín s-a apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Car într-o jumătate de oră. I-a lăsat pe Celeste și pe Stefan acasă să sărbătorească singuri ziua de Anul Nou - știa că soția lui va declanșa un război din cauza asta. Mal ridică receptorul și formă numărul de acasă. Celeste răspunse după ce sună de trei ori - „Da? Cine e cela care sună? - fraza ei încâlcită însemnând în mod sigur că vorbise cu Stefan în cehă. „Sunt eu. Voiam să știi că poate dura câteva ore”. „Blonda ridică pretenții, Herr Lieutenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Celeste. Știi că nu e nici o blondă și știi că întotdeauna sunt mort de obosit la Prefectură după Revelion—” „Cum spui în engleză - rotkopf? Roșcată? Kleine rotkopf sheisser schtupper—” „Vorbește englezește, fir-ar să fie! Nu fă asta cu mine!” Celeste izbucni în râs: chicotele teatrale care se răsfrângeau în actul ei de vorbitoare de limbi străine îl înfuriau de fiecare dată. „Lasă-l pe băiatul meu la telefon, fir-ar să fie!” Tăcere, apoi urmă replica de final emisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Stefan știe asta. Tu ești binefăcătorul și soțul meu, iar băiatul are unsprezece ani și știe că educația lui nu cuprinde texte de poliție amerikanisch sau de baseball și—” „Dă-l pe băiat la telefon, fir-ai tu să fii. Celeste chicoti încet. Mal știa că soția știa când se încheia comedia - când făcea uz de vocea lui de polițist. Linia telefonică era tăcută; pe fundal se putea auzi Celeste drăgălindu-l pe Stefan să se trezească, fredonând în cehă. Apoi băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din salariu. Era o casă mult prea bună pentru Laura - o căsătorie între doi copii, întemeiată pe plăcerile împerecherii, nu merita un asemenea preț. O cumpărase în ’46, la întoarcerea din Europa, știind că Laura pleca, că în locul ei venea Celeste, și simțind că îl iubea pe băiat mai mult decât ar fi putut iubi vreodată o femeie - că încheiase această căsnicie pentru siguranța lui Stefan. În apropiere se găsea un parc cu panouri de baschet și un teren de baseball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
destul de neglijent, iar bâta și mingea lui de softball rămăseseră agățate de gardul viu, pe care uitase să-l tundă. Ajungând la ușă, auzi voci: o ceartă în două limbi, pe care o mai arbitrase înainte de o mie de ori. Celeste stătea pe divanul din camera în care cosea, înșira conjugări verbale în cehă și gesticula înspre Stefan, prizonierul ei, plasat într-un scaun cu speteaza dreaptă. Băiatul se juca cu niște obiecte de pe marginea mesei - degetare și mosoare cu ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îi plăcea spiritul lui rebel. Se bucura că puștiul era brunet și grăsuț, ca tatăl lui adevărat, nu subțirel și blond, ca Celeste - deși Mal era blond, iar oamenii își dădeau seama de la bun început că nu erau rude. Celeste spunea: — ... și e limba poporului tău. Stefan clădea cu mosoarele o casă - culori închise pentru fundație, pastelate pentru etaj. — Dar de-acum înainte eu voi fi american. Malcolm mi-a spus că îmi poate obține ceto... cetățenia. — Malcolm e băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lăsa convins. Zâmbi când Stefan demolă casa de mosoare, cu ochii săi negri înflăcărându-se. — Malcolm a zis că Cehoslovacia e o...o...o... — O ce, dragă? — O Bohunk de ruine! Un mare căcat! Scheiss! Scheiss! În germană pentru mutti! Celeste ridică o mână, se opri, apoi își lovi genunchii. — În engleză pentru tine - ingrat mic, o rușine pentru tatăl tău bun, un om cult, un doctor, nu un prieten al curvelor și golanilor... Stefan răsturnă măsuța de lângă el și fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înaltul său tată vitreg, de peste un metru optzeci și cinci. Apoi îl strânse de mijloc și își îngropă capul în vesta lui. Mal îl adăposti acolo, ținându-l cu o mână de umăr, iar cu cealaltă ciufulindu-i părul. Când Celeste se ridică în picioare și îi văzu, el îi spuse: — Nu vrei să renunți niciodată, așa-i? Celeste bombăni ceva. Mal știa că rostea obscenități în limba ei maternă și nu dorea ca Stefan să le audă. Băiatul îl strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
capul în vesta lui. Mal îl adăposti acolo, ținându-l cu o mână de umăr, iar cu cealaltă ciufulindu-i părul. Când Celeste se ridică în picioare și îi văzu, el îi spuse: — Nu vrei să renunți niciodată, așa-i? Celeste bombăni ceva. Mal știa că rostea obscenități în limba ei maternă și nu dorea ca Stefan să le audă. Băiatul îl strânse și mai tare, apoi îi dădu drumul și fugi în camera lui de la etaj. Mal auzi ting-ting-ting - soldățeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Tocmai se pregătea să-l sune pe comandantul secției, pentru a iniția unele discuții preliminare, când auzi pași pe hol. Se răsuci pe scaun și își lăsă brațele moi, ca să-i dea voie fiului lui să sară pe el. Era Celeste. Femeia se uită la brațele lui până ce bărbatul le lăsă să-i cadă de tot. Apoi spuse: — I-am zis lui Stefan să rămână la școală până mai târziu, ca să am o discuție cu tine. — Da? — Expresia feței tale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
absolut calmă. Știe ce efect are. Spuse: — N-o să te las. Nu-i face rău băiatului meu sau o să-ți fac eu ție rău. — Nu poți. Copilul îi aparține mamei. Stâlcește-o! Arată-i că tu faci legea! — E bogat, Celeste? Dacă trebuie să te fuți ca să supraviețuiești, ar trebui să te fuți cu bărbați bogați. Corect, Fräulein? Sau cu bărbați puternici, ca Kempflerr. Întotdeauna revii la povestea aia, pentru că e ceva foarte urât și te excită foarte tare. Lovitură fatală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de vlagă. — Am ucis pe cineva care merita să moară. Celeste se juca cu poșeta. Degetele ei frământau broderia de perle. Mal interpretă gestul ca pe un truc de operetă, ce pregătea replica finală. — N-ai nici un comentariu de făcut? Celeste afișă cel mai profund zâmbet de aisberg. — Herr Klempflerr era foarte drăguț cu mine și am inventat toate porcăriile alea sexuale doar ca să te excit. Era un amant atent și când războiul s-a apropiat de sfârșit, a sabotat cuptoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zece zmei în timp ce i se extrăgeau fragmentele de dinți din degete și i se dezinfecta rana, ce i-a fost apoi cusută și bandajată. Sună acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
între bărbați: nu trebuie să crezi toate lucrurile rele pe care le auzi despre mine, iar când avocatul meu va fi rău cu mama ta, încearcă să nu asculți ce zice. S-a făcut târziu și nici urmă de Stefan, Celeste sau avocat. Mal auzi o izbucnire de conversație animată în spatele lui. — Îl știi pe Charlie Hartshorn? — Sigur. Un tip minunat, deși un pic prea sentimental. I-a apărat pe gratis pe cei de la Sleepy Lagoon. — Ei bine, a murit. Sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz. — Și tu ești căpitan. Ține minte. Ține minte asta dacă avocatul mamei tale începe să vorbească urât despre mine. Stefan strânse în pumni tresele de argint. Mal văzu că avea chipul acela confuz, buhăit, ca de fiecare dată când Celeste îl îndopa cu mâncare cehească, plină de amidon. — Cum îți merge? Cum se poartă maică-ta cu tine? Stefan vorbi anevoie, de parcă de când se despărțiseră ar fi fost îndopat doar cu graiul din vechea lor țară. — Mutti... vrea ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sunt căpitan, Stefan, așa că du-te cu domnul și ne vedem înăuntru. Stefan îl strânse și el - tare de tot. *** Curtea se întruni zece minute mai târziu. Mal stătea la o masă împreună cu Jake Kellerman, față în față cu judecătorul. Celeste, avocatul ei și Stefan stăteau cumva oblic, cu fața spre boxa martorilor. Aprodul intonă: — Atențiune, atențiune, curtea e în ședință! Prezidează onorabilul Arthur F. Hardesty! Mal se ridică în picioare. Jake Kellerman spuse: — În clipa următoare bășinosul ăsta bătrân o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unii, partizani ai lui Mika-Le, trag și ei beneficii și alții înjură pe Greg de "prismă". Mini râse, învinsă de verva lui Nory. - Eu, care cunoșteam parola, i-am făcut-o lui Bonifaciu, deși mi-e simpatic, cu ochii lui celești și peisagiile lui nobile. Dar când poți necăji un bărbat!. . . Elena auzise că Mika-Le a desenat-o și, Rum tot ce face lăcusta e opera diavolului, se speriase. M-am dus de-a dreptul la curs. Pictorul era urcat pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
chemări scânteietoare. Pornim la drum să mângâiem lanurile, livezile și luncile, ne jucăm ascunselea printre nori, iar când ploaia binefăcătoare încetează, Soarele sărută pământul răcorit și holdele vesele. Îl însoțesc pe tovarășul meu de hârjoană de-a lungul drumului său celest, până ce culoarea tot mai sângerie, apărută la orizont, ne înghite. Îmbrățișarea de noapte bună îmi liniștește sufletul răvășit de tristețea despărțirii. Mă abandonez, apoi, nopții și somnului odihnitor... Până mâine în zori. Plimbare în eter După ce mi-am oglindit chipul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și morale? În timp ce-i preda, își studia elevul. Băiatul era uluitor de interesat și isteț, disperat să învețe. Spre uimirea sa, Andrew se trezi lăudându-l, nu doar admonestându-l. Și desigur, băiatul îndeplinea și funcția de mesager, un intermediar celest între lumea lui și cea a soției sale. Un înger. Pagină separată După ploi, a urmat vremea rea. După răcoare, căldura. În decursul anului, după vizita la doamna Pereira și sosirea echipamentului științific al pastorului MacFarlane, corpul lui Bobby se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
notează adresa. Se gândește că poate-l și cunoaște pe individ. Nu cumva l-a văzut odată discutând cu doamna Macfarlane? Înainte să plece, doamna Pereira îi arată ultima ei invenție, un buton ascuns sub covor, care declanșează o muzică celestă de la un gramofon aflat în dormitor. Încă nu funcționează perfect. Acul are tedința să alunece, dar va avea mare succes cu el. Bobby îi spune că va fi foarte bine, apoi că se va întoarce în câteva zile. Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Animalule! Năluca dispare. Un tip gras, cu barbă stufoasă se uită în jur, vădit deranjat. Zdrențele dispar după colț, însoțite de râsul unui student. Traversează St. Giles zâmbind. Apoi, dintr-odată, se întâmplă ceva rar și semnificativ. Ca acele corpuri celeste ale căror traiectorie necesită riglă de calcul și tabele de conversie pentru a o calcula, Jonathan, o particulă fără casă, intră într-o coliziune. Un eveniment care schimbă totul, pentru totdeauna. Începe cu un clopoțel și scrâșnetul unui lanț neuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
printre gene se scurg Spălând durerea din vechiul amurg, Cioburi de vise iau formă de stele Spălând tristețea din gânduri rebele... Răsari curcubeu peste fruntea boltită Alungând lacrima din vorba șoptită, Și umple-mă soare cu dor și speranță, Iubirea celestă spre tine mă-nalță... Dragobete Fecior ce umblă agale zâmbind Și-n urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Albul de zăpadă iscă-n jur scântei, Străluciri curate mă pătrund divine; Mari iubiri din ceruri nasc în ochii mei Limpezimi duioase, pure și senine. Inima-mi vibrează și fierbând de dor Se scufundă-n neaua rece făr' zăbavă; Armonii celeste-n simfonii, sonor, îmi preling în sânge râuri vii de lavă. Contopite magic, inimă și nea, Generează-n spațiu sfere de lumină Ce se-nmănunchează într-o caldă stea Și mi strecoară-n simțuri stropi de rouă fină. Buchet de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]