6,376 matches
-
încercând zadarnic să ajungă până la butonul soneriei familiei Fischer. Dudu dorea s-o vadă pe Nina. Încercase de mai multe ori fără succes, dar se încăpățânase, așteptând mereu un miracol. Și iată, se pot întâmpla chiar minuni în această lume cenușie a nordului! Prin geamul aburit al porții, Dudu o zări chiar pe Nina coborând scările sprintenă, poate pentru că nu-i plăcea liftul vechi. Era puțin cam palidă și între sprâncene îi apăruse acea cută plină de farmec, dezvăluind o neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
roate. Stătea în fața mea ca un domn elegant, cinstit - fără barbișon de țap și coarne sau dinți ascuțiți și coadă, cum îl pictaseră oamenii. Nu! Era un bărbat cu stil, purta ochelari cam mari, ca fundurile de sifoane, avea cravată cenușie și un profil de vultur. Îmi amintea în mod curios de unul din profesorii lui Zaharel, de la școala primară. Când l-am auzit vorbind așa mi-a venit să-i sar în brațe de bucurie. Dar el m-a respins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plângă în fața oglinzii: - Numai iubirea m-a făcut nebun! Totul de dragul Porumbiței. Deși știam că dragostea poate să și omoare. Dar nici măcar mort nu pot trăi fără ea, peste tot o văd, în siluetele femeilor, ochii ei lucesc în sclipirea cenușie a pietrelor de pe stradă. - O să-ți treacă, i-am șoptit eu. Zaharel plângea cu fața în palme. - Ce-ai primit de la iubire? Numai dezamăgire! - Mă voi arunca în aer de pe cea mai înaltă clădire din acest oraș! - Vei începe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
singur și ar fi vrut să țopăie de fericire, ascultând cuvintele rabinului. - Dragii mei, nu fiți îngreunați de neliniște, ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi sunt sentimente adevărate în inima noastră! Deodată veni un gând peste Rudi - ca un nor mic cenușiu, capabil să-i strice bucuria copilărească. Își amintise într-o străfulgerare cât de severă fusese soția lui, Zina, cum îi corecta ea toate greșelile de gramatică și pronunție, de fiecare dată când deschidea gura să spună și el un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai mult de două minute, timp în care l-am putut observa cu multă atenție pe cel ce părea să prezideze această întrunire și care trona în partea centrală a unei mese lungi și dreptunghiulare. Un domn gras și bătrân, cenușiu, înalt, masiv și butucănos, cu o figură de inventator neizbutit. Pieptănătura sa cu nici o formă venea să întărească prima mea impresie, și anume că astfel de oameni nu au cum să existe. Costumul vechi și gri, cu un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o lumină egală și liniștită. Mă uitam la picioarele lui Burkeviț încălțate în bocanci vechi și murdari, la pantalonii lui lustruiți și cu genunchii ieșiți dizgrațios în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el înspăimântătoarea forță a rusului care nu cunoaște opreliști, nici graniți, în avântul ei dur și întunecat. 6 Lupta dintre Burkeviț, Stein și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care le-am auzit aici sunt nedemne și incompatibile cu un creștin! A spus ultimele cuvinte dur, așezându-și crucea pe rasa violetă cu mâna lui bătrână, tremurând ușor. Privindu-l pe Burkeviț, mi s-a părut că fața lui cenușie și tremurândă s-a tras brusc, că ochii lui îl privesc pe preot cu o ură aprinsă și deschisă. „Acum îl lovește“ gândii eu. Dar Burkeviț își duse la spate mâinile care-i zvâcneau, de parcă ar fi prins pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
începu să caute un ascunziș prin pădure, pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
familiei, special pregătit pentru el și își privi comesenii. Pop era un tip masiv, înalt cam de un metru și optzeci de centimetri și cu niște mâini mari, ca niște lopeți. De sub sprâncenele stufoase te priveau o poreche de ochi cenușii, sinceri. Avea o mustață groasă, pe oală sub nasul subțire și ușor coroiat. Hai noroc! spuse el, ridicând păhărelul din fața lui și întinzându-l spre Cristi. Ciocniră cu toții după care doamna Maria începu să pună fiecăruia în farfurie ciorba fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la masă și ieși din sufragerie. Și acum vă simțiți mai bine? întrebă sfioasă Ileana, fără să ridice privirea din farfurie. Vocea ei, destul de puternică dar plăcută totodată, îl făcu pe Cristi să o privească cu interes. Avea aceiași ochi cenușii ca și taică-său dar asemănarea se oprea aici. Era zveltă și nu prea înaltă, iar mâinile îi erau subțiri cu degete lungi și delicate. Bineînțeles! o asigură Cristi. M-am refăcut complet. Dacă nu m-ar mai ține puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în capul mesei. Avea fața adânc brăzdată de riduri și niște ochi negri, alunecoși. Pe cap purta o pălărie verde țuguiată, cu o pană de păun înfiptă în funda de la panglică. Peste cămașa albă cu mâneci largi, avea un pieptar cenușiu brodat pe margini. Liniște! țipă Maricel, cu o voce tunătoare pe care n-ai fi bănuit că o are. Tăceți din gură, că deranjați ceilalți clienți! adăugă el, cu glas mai molcom de astă dată. Deși stătea cu spatele la el, Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu patimă și se cunoștea că este convinsă până în adâncul sufle tului de adevărul vorbelor ei. Era o femeie subțire, nu prea înaltă, cu părul cânepiu tuns până la nivelul umerilor. Înfățișarea ei era foarte plăcută, poate din cauza ochilor mari și cenușii și a gurii bine conturate, iar nasul subțire și ușor acvilin îi dădea un aer preocupat. În colțul gurii lui Cristi înflori un zâmbet slab, imaginându-și-o privind pe deasupra ochelarilor ușor lăsați pe nas, spre clasa plină de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șanț adânc ce se bifurca în două brațe. Cursul de apă se despărțea în două șuvoaie ce se scurgeau năvalnic la vale. Zgomotul apei se auzea înfundat, atenuat de pereții ravenelor. Malurile verticale păreau formate din coloane butucănoase din calcar cenușiu. Deasupra, deoarece lumina soarelui pătrundea nestingherită de frunziș, de sub covorul de frunze veștede ieșeau firișoare de iarbă și ferigi ce se aplecau peste adânc. Privi în jos la apa ce se năpustea înspumată printre bolovanii de pe fund. Îi era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că aflase cum să-și învingă angoasa, porni mai departe spre vârf. Știa că panica putea lovi oricând fără nici un avertisment, așa că o păstra pe Ileana în gând. Panta era acum aproape imposibil de urcat. Se afla foarte aproape de stânca cenușie care se ridica drept în fața lui. Nu putea merge mai departe. Se opri și, cu mâna streașină la ochi privi în sus. Nici caprele de munte nu s-ar fi putut cățăra acolo. Pereții urcau vertical cam cincisprezece metri. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îngust, ca o poliță circulară peste care se înălța vârful propriu-zis de formă piramidală. Până acolo, piatra era netedă, fără striații ori alte rugozități care să ajute pe cineva să cuteze o ascensiune. Nici o scobitură nu se vedea în granitul cenușiu. Porni să dea ocol stâncii ca să verifice și partea cealaltă. Masivul era ca o fortăreață inexpugnabilă. Aceiași pereți verticali peste care se sprijinea polița îi găsi și acolo. Ușor jenat de soarele care îi bătea acum în față, studia totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte băiete, locul ăsta! îi atrase atenția Calistrat, arătându-i un copac gros prăbușit peste râpă. S-ar putea să însemne diferența între viață și moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care și-o amintea. De data asta lucrurile stăteau cu totul altfel. Se făcuse cald, aici, pe platou, soarele bătea puternic, făcându-l să transpire. Își dezbrăcă din mers hanoracul, în timp ce își continua drumul. Pe măsură ce mergea, privea țintă spre stânca cenușie din fața lui. Ceva în sunetele din jur se schimbase. Vântul continua să sufle destul de slab, numai cât să facă ierburile să unduiască ușor. Se auzea un fâșâit continuu care nu știa dacă se datorează milioanelor de fire de iarbă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de drepți, strângându-și în mâini boneta. După câteva momente de tăcere, care lui Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond spălăcit și cu niște ochi cenușii, reci și total inexpresivi. Era îmbrăcat în uniforma de campanie și purta cizme negre. Boris nici nu îndrăznea să-l privească, își rememora faptele din ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu cumva comisese vreo abatere de la regulamentele militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fusese înspăimântat, dimpotrivă, fuseseră destule împrejurări în care teama îl copleșise. Însă niciodată nu se simțise atât de înfricoșat ca acum. Ceea ce vedea, era de-a dreptul imposibil și tocmai din acest motiv părul i se zbârlise pe ceafă. Lumina cenușie a zorilor era destul de puternică acum, pentru ca Godunov să poată vedea bine ce se petrece în fața sa. Nu era acolo nici o frânghie pe care bătrânul să se poată cățăra, ori care să-l tragă în sus. Boris își descleștă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi răspunse și, în curând un adevărat concert nocturn răsuna în noapte. Îi simțea pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucît nu-i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb mijind ochii, vrînd parcă să se lepede de vedenia care amăgise gloata. Căci dacă Într-adevăr silueta cenușie care urca spre nori, În cer, era Simon, atunci minunea Lui, deci adevărul credinței creștine, era doar unul dintre adevărurile aceste lumi, nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era amăgire, atunci viața lui nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într-o seară tîrzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar felinarele străzii clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr-o parolă prestabilită), iar pînă atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Pentru Podișul Moldovei se cunosc două zone (etaje) de sol: zona solurilor argiloiluviale în partea înaltă, centrală și nordvestică și zona solurilor cernoziomice în est și sud-est. Pentru zona solurilor argiloiluviale, principalele tipuri sunt solurile podzolice, solurile brune și solurile cenușii, iar pentru zona solurilor cernoziomice, tipurile de bază sunt reprezentate prin cernoziomuri levigate și cernoziomuri. Poziția comunei Filipeni, aflată la intersecția dintre silvostepă și pădure, determină existența solurilor cenușii, brune-podzolice și mai puțin cernoziomuri levigate, lutoase, apropiat de argilă. Pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
solurilor argiloiluviale, principalele tipuri sunt solurile podzolice, solurile brune și solurile cenușii, iar pentru zona solurilor cernoziomice, tipurile de bază sunt reprezentate prin cernoziomuri levigate și cernoziomuri. Poziția comunei Filipeni, aflată la intersecția dintre silvostepă și pădure, determină existența solurilor cenușii, brune-podzolice și mai puțin cernoziomuri levigate, lutoase, apropiat de argilă. Pe platourile cu înclinație mai slabă (Dobreana, La Velniță, Pe Cal, Sub Margine) aceste soluri au o fertilitate peste medie, locurile cu cernoziom degradat au o fertilitate este mai slabă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]