2,847 matches
-
reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a unei senzualități decente. O deschidere, dar nu prea mare, are spre agape și spre mania erotică, amestecînd miturile Într-un lirism În esență ceremonial. Totul e cum spui, Înainte de orice este mimarea unei mari umilințe În fața obiectului erotic. Dragostea este, repet, văzută ca o teribilă boală, Însă oamenii aceștia văicăreți de la 1820 s-au instalat confortabil În boală și petrec fără gînd să iasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
șoim și, Încă o dată, pe turturică și privighetoare. „Filomela” devine un simbol romantic curent. Din sfera micilor viețuitoare, Conachi dă atenție fluturelui, iar dintre arbori alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are Ioc mistica Întîlnire și se desfășoară marele ceremonial. 18. Dintre instrumentele muzicale, Conachi găsește o afinitate cu scripca: „scripca jalnică, duioasă, răspunde la ahtul meu / Și spune În lume toate cele ce pătimesc eu...”. SÎntem În faza lăutărească a mesajului erotic. Poezia este spusă, simpla lectură nu-i
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
armelor. Erotocrit este, În fond, un trubadur care Într-o mină ține chitara, semnul inspirației, și În alta lancea, semnul curajului viril. Două arme care deschid drumul spre inima Stăpînei. Doamna lui Erotocrit este Însă o copilă care nu cunoaște ceremonialul erotic. Ea se adresează doicii a se lasă sedusă de cîntec. Ce urmează iese din sfera liricii propriu-zise. Intră În cîmpul poeziei eroice și al moralei. CÎteva versuri dezvoltă tema mesagerului: „O, cer! o, soare și lună, O, stele! de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu menzil sufletul meu“... Scrisorile lui Alecu dezvăluie o dramă de renaștere Într-un mediu oriental. Omul este, realmente, Înspăimîntat, umilit, fără mari speranțe de a fi salvat. Scrie prietenului și protectorului său fără să se gândească la eleganța stilului ceremonial, sau cel puțin așa spune: „Nu scriu cu ceremonial [...] deoarece nu mai am nici cap, nici stare trupească, scriu tu durere nemaiauzită către singurul acela pe care Îl știu că ține la mine cu tot sufletul! Boierule vistier, sînt pierdut
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dramă de renaștere Într-un mediu oriental. Omul este, realmente, Înspăimîntat, umilit, fără mari speranțe de a fi salvat. Scrie prietenului și protectorului său fără să se gândească la eleganța stilului ceremonial, sau cel puțin așa spune: „Nu scriu cu ceremonial [...] deoarece nu mai am nici cap, nici stare trupească, scriu tu durere nemaiauzită către singurul acela pe care Îl știu că ține la mine cu tot sufletul! Boierule vistier, sînt pierdut și să faci cum știi.“ Totuși Alecos, sclavul (...) nenorocit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cap, nici stare trupească, scriu tu durere nemaiauzită către singurul acela pe care Îl știu că ține la mine cu tot sufletul! Boierule vistier, sînt pierdut și să faci cum știi.“ Totuși Alecos, sclavul (...) nenorocit și sărman, nu renunță la ceremonialul adresării. În disperarea cea mai neagră, el caută comparații de preț și găsește cu ușurință un stil flatant. Ca lebăda, zice el, care cîntă cu plăcere Înainte de moarte, el, sărmanul, exilatul, cîntă și scrie cu mare poftă despre nenorocirile sale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
întorceau spre cifrele care îi strângeau ființa vie, mai abitir decât între patru scânduri. În secție era cald, polițistul își descheiase vestonul și cravata îi atârna strâmbă. Dar își păstrase chipiul pe cap, de parcă verificarea actelor ar fi fost un ceremonial care impunea o anumită ținută. Și, ca de fiecare dată când era pusă în situații stânjenitoare, Rada se refugie în detalii. Văzu, astfel, că pe calendarul de pe perete timpul rămăsese mult în urmă. În colțul din tavan unde se întâlneau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și tot ce poate face un om de educație este de a-și ascunde satisfacția sub o mască de severă modestie. Față de prințesa Hangerliu, Aurora debută cam așa, adoptând o sfială foarte bine condusă și schițând, ca din ignorare a ceremonialului just, o reverență: - Doamnă prințesă, sunt emoționată și nu știu dacă n-amfost cam îndrăzneață să vă importunez. Numele dumneavoastră istoric îl am întipărit în minte din școală, de când învățam despre marele voievod Hangerliu... Cine dă ființelor mediocre atâta instinct de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în plină bărbăție, care se dovedise a nu fi cunoscut femeia până atunci. Jack avea repulsie de femeie și de dragoste în general, era virgin ca un ascet, un adevărat călugăr devotat unei comunități de apași. Banda avea legislația și ceremonialul său, credea, într-un cuvânt, într-o religie neagră, și scena de debut era impresionantă (în concepția regiei). Scena făcea un corp unic cu sala, care era decorată ca o vastă pivniță cu pereți de piatră și cu răsuflători. Scena
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei categorii de notabili comercianți este izbitoare: ei se află în interior și produc o diferențiere endogenă. Activitatea comercială nu este terenul unei separări de universul local: aceștia coabitează acolo cu țărănii și cu citadinii, care au legături intense, îndeosebi ceremoniale, cu văile de origine. Această diferențiere socială, generată de îmbogățirea prin activitățile comerciale, se poate citi în case, târguri, morminte, toate acestea fiind semne ale acestei scări ierarhice interne. Să revenim la regiunile orientale; pentru a înțelege particularitatea situației acestora
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
care alcătuiesc o înmormântare: de aceea, în articularea dintre relațiile cu strămoșii și divinitățile, participanții își joacă în cadrul ritualului condiția de dominați, împărtășită în fața străinilor prin intermediul schimbului monetar la care se adaugă hainele, limbajul, prezența funcționarilor. De asemenea, schimburile monetare ceremoniale intervin în cadrul căsătoriilor în care urmează să fie instaurat un spațiu de comunicare între două grupuri familiale, închis fiecare cu strămoșii lui într-un câmp singular. Rolul cultural atribuit banilor dezvăluie această particularitate: preotul satului îi stropește pe participanți folosindu
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în situația unei duble puteri. Piața astfel pusă în scenă devine un element esențial într-o inversiune care cuprinde totodată angajamentul polițistului comunal, care, în uniformă, se postează ostentativ în fața personajului ce figurează ca rege pentru câteva ore. Aceste inversiuni ceremoniale care aparent plasează puterea de stat străină în poziție de inferioritate pentru a o reproduce cu atât mai eficient dau naștere altor scene: astfel, la inaugurarea unui mormânt, în cadrul căreia funcționarii aliniați ierarhic își prezintă obolul regilor disprețuitori, care, drept
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
alcătuiesc nu sunt în ele însele autonome: acestea sunt produse în dezvoltarea unui mod de comunicare în care dependența față de centrul politic este cadrul de elaborare a colectivelor teritoriale și a celor fondate pe originea comună (genealogică). Tocmai în practicile ceremoniale de o extraordinară intensitate trebuie căutată cheia înțelegerii. În cultul de posesiune de pe coline se construiește relația cu puterea centrală, producerea ei ca mediator simbolic și individualizarea în dependență prin posesie. Ceea ce se joacă aici este mai ales reproducerea puterii
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
relației comerciale este prezentă și în diferențierea ierarhică la baza căreia se află; așa stau lucrurile cu acea categorie de notabili care se formează în cadrul activităților comerciale și al bogăției, care este de altfel ostentativă, manifestată în special prin cheltuieli ceremoniale sau construirea de case cel căror stil contrastează puternic cu stilul caselor țărănești. Această diferențiere ierarhică astfel constituită nu își află legitimitatea în ea însăși, iar toți cei ce ocupă această poziție superioară vor căuta să o legitimeze în spațiul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de alteritate. Într-un fel, abordarea etnologică pe care o realizează ajunge să producă printr-un artificiu intelectual, în cadrul societății franceze, configurația colonială, deja evocată, întâlnită de etnologii britanici ai schimbării sociale. Iată unul din derapajele curente ale disciplinei. Evenimentele ceremoniale, festive, multiplele ocazii de teatralizare a raporturilor sociale constituie desigur locuri-cheie pentru observație. Totuși, atât în întreprinderi, cât și în cartiere sau orașe, a vorbi despre manifestări "muncitorești" sau populare conduce fără nicio îndoială la contrasensuri. De asemenea, faptul de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dublu caracter: ei sunt într-un anumit fel topiți în grupul familial; circulația lor este legată de raporturile dintre două persoane. O sărbătoare este o luptă de prestigiu între familii: cheltuielile familiei care primește afirmă acest lucru în fața invitaților. În ceremonial, banii joacă un rol important: ei trebuie să se arate, sunt expuși, sunt elementul central al paradei. Sărbătoarea pune accentul pe natura colectivă a banilor. În cazul dotelor sau amenzilor, situația e mult mai ambiguă: dota înseamnă stabilirea unei legături
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
manifeste, dar camuflat, În societățile moderne. Reactualizând istoria sacră, imitând comportamentul divin, omul-consideră M. Eliade se așează și se păstrează lângă zei, adică În real și semnificativ. Actele devin reale pentru că repetă, reactualizează arhetipul, depășindu-se semnificațiile individuale la desăvârșirea ceremonialului. Repetarea actelor inițiale se motivează prin faptul că, mitul dezvăluie elemente originare ale condiției umane. Posibilitatea se Întemeiază pe tranziția de la timpul sacru la timpul profan. Timpul mitic sau sacru este calitativ diferit de timpul profan, de durata continuă și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
care le vărsase din oală în pat.’’ De asemenea o schiță de moravuri, Olga și spiriduș, și calificată de autorul însuși drept ,,basm’’, debutează prin aceleași fraze stereotip enunțiative întâlnite, invariabil, în întreaga structură a genului. De această dată, însă, ceremonialul grav și naiv imprimat ,,zicerii’’ este în mod direct și fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu erudită și comică plăcere fel de fel de nume recrutate din tezaurul mitic-folcloric autohton, înmagazinat cu știuta abundență în cărțile populare, autorul adoptă din capul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
întreaga Biserică. Chipurile bunilo r și biruitorilor mucenici, învrednicite de nimbul martiric, sunt și pentru noi, cei de astăzi, lumină călăuzitoare. În calendarul Bisericii Ortodoxe, există două ocazii anume în care este subliniată importanța centrală a martiriului. Prima o constituie ceremonialul „Biruinței Ortodoxiei”, în prima Duminică din Postul Paștelui. Acesta comemorează încetarea totală a controversei iconoclaste în 842-843. Icoanele sfinte sunt purtate în procesiune, etericii sunt anatemizați, iar „amintirea veșnică” este cântată în cinstea celor care au apărat credința. Este o
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pesemne cel mai vesel om trist pe care l-am cunoscut vreodată. Viața alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă groasă, opusul absolut al imaginilor îndelung vernisate, misterioase și melancolice. Numai că bucuria taclalei, aparența dăruirii integrale în ceremonialul petrecerii, indiscreția trăită și justificată ca refuz al ipocriziei, în sfârșit, senzația pe care o lasă neavizaților că trăiește ca o mănușă întoarsă, maschează de fapt un eu distant, enorm de pudic și lesne de rănit. De aceea, când scrie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o solidă cultură antică și bizantină, iar nu în ultimul rând tradițiile religioase. Personajul feminin are, pentru prima dată, puterea de a-și afirma clar, direct și sincer părerile vis-à-vis de problemele morale sau sociale. Rostirea povestirilor presupune respectarea unui ceremonial, care este urmat fără ezitare de toți. Trebuie să existe o atmosferă specifică, un climat de liniște, după o masă copioasă și după o odihnă binemeritată. Povestirile se spun după-amiaza, când membrii grupului poziționați în cerc în jurul regelui sau reginei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
remarcabil și cu o voință pe măsură. Este cea mai vârstnică și cea mai înțeleaptă, plină de vioiciune și de dinamism, așa după cum sugerează și numele conferit de către autor. Ia inițiativa în legătură cu întregul proiect de evadare, devine un protos al ceremonialului spunerii poveștilor, dar credem că rămâne, prin democratica ei atitudine, o prima inter pares. Educația personajului se trădează la început prin felul în care își structurează discursul, iar mai apoi prin ideile nobile, umaniste, pe care le dezbate: „acela care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de reminiscențe medievale într o operă cu o viziune predominant înnoitoare, renascentistă. Lauretta, al cărei nume se dorește o prefigurare a recunoașterii și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și curtoazia, noblețea sufletească, onoarea, spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar aproape comune satelor puse în discuție. În societatea tradițională (mai ales în satele răzășești), pentru ca pământurile să nu se înstrăineze și averea agonisită cu multă trudă să nu se risipească, tinerii se căsătoreau în cadrul aceluiași sat. Nunta constituia un ceremonial complex de trecere, cu ritualuri ce se respectă și astăzi, cu anumite minusuri față de cele tradiționale și cu elemente noi datorate atât procesului de culturalizare, cât și schimbărilor social- economice petrecute în satul românesc. De obicei, tinerii se cunoșteau la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în bani sau câteva vedre de vin drept despăgubire. Obiceiul este vechi și ne amintește de căsătoriile endogame 1 care aveau loc între membrii aceluiași comunități. De-a lungul timpului se observă că au început să dispară unele obiceiuri din ceremonialul nunții. O nuntă țărănească era un spectacol complex, cu datini păstrate și practicate nu numai ca evenimente de petrecere, ci ca fapt permanent de viață. Acum nunțile sunt influențate de reguli cerute de viața de oraș. Jocul miresei nu mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]