KorAP: Find »[drukola/base=chestie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...482 >

12,026 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Doyle - pe care mama îl descrie ca „semănând cu Errol Flynn, și nu numai la înfățișare“ - ce anume băgase, de fapt, în gură. După care, și-a petrecut toată noaptea încovoiată deasupra closetului, vomitând. — Mi-am vărsat și kișkes de la chestia aia! Farsorul dracului! De-aia-ți zic până azi, Alex, să nu te ții de farse - ar putea avea urmări tragice! Mi-a fost atât de rău, Alex - îi făcea o plăcere nebună să-și reamintească sieși, ca și mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
la fel de perplex ca învățătoarea, însă, oricum, destul de răvășit... și iată cât de timpuriu mi-a fost pecetluită soarta, cât de timpuriu mi s-a părut „normal“ să fiu într-o stare vecină cu supliciul - în cazul de față, din cauza unei chestii monumentale cum e o unealtă de bucătărie. Of, ce conflict lăuntric din cauza unei spatule, mămico. Închipuie-ți cam ce simt eu pentru tine! Apropo de-acest mic moment vesel, îmi vin în minte vremurile când încă eram, în mare măsură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de coloana vertebrală, de-ai fi zis că, dacă-l atingi, probabil o să-nceapă să scârțâie... și, bine-nțeles, degetele lui, chestiile alea grotești, lungi și albe, cu cel puțin șapte falange, unghiile roase cu grijă, mâinile alea gen Béla Lugosi, despre care maică-mea îmi spunea - și-mi spunea - și-mi spunea - căci ea niciodată nu-mi spune nimic o singură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe lumea asta sau, cel puțin, așa văd eu lucrurile, dar chestiunea pe care vreau s-o lămuresc este: oare am eu parte de ceva? Oare cât o să-mi continuu experimentele astea cu femei? Oare cât o să-mi mai vâr chestia asta în găurile care-mi vin la îndemână - mai întâi, o gaură ici, pe urmă, când mă plictisesc de ea, o gaură colea... și tot așa. Când o să termine? Numai că de ce ar trebui să se termine? Ca să le fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fac pe plac lui taică-meu și maică-mii? Ca să mă conformez normei? De ce naiba trebuie să mă scuz la tot pasul pentru că sunt ceea ce acum câțiva ani avea onorabila denumire de celibatar? La urma urmei, știi, asta-i toată chestia - celibatul. Și ce-i rău în asta? Libertatea sexuală? În zilele și-n epoca noastră? De ce să fac jocul burgheziei? Ce, eu le cer lor să-mi facă jocul? Poate că m-a atins și pe mine aripa spiritului boem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
se omoară deloc de dragul meu. Nu ți se pare ciudat? Și totuși - încearcă să-nțelegi lumea dacă poți - îi place ca în timp ce-o înșurubez să-mi vâr degetul arătător, să mi-l cuibăresc în anusul ei! E o chestie atât de misterioasă! Fascinația nesfârșită a acestor crăpături și orificii! Știi, pur și simplu nu mă pot abține! Și nici nu mă pot lega de vreuna. Am câte o legătură care ține un an, un an și jumătate, luni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dracu’! Pe fata asta frumoasă, care mi-a răstălmăcit intențiile, o cheamă Maimuța, porecla trăgându-i-se de la o mică perversiune la care s-a dedat cu puțin înainte de a mă cunoaște pe mine și de a se apuca de chestii mai mărețe. Doctore, în viața mea n-am mai avut parte de o femeie ca ea, ea a însemnat împlinirea visurilor celor mai lascive din adolescența mea - dar de aici și până la a mă însura cu ea, hai să fim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
spun „Uite ce, dacă vrei să te-arunci, n-ai decât!“, după care ies - și ultimele cuvinte pe care le aud se referă la faptul că numai din dragoste pentru mine („Dragoste!“ zbiară ea) și-a permis să facă toate chestiile degradante la care am obligat-o, chiar așa, textual. Or, lucrurile nu stau deloc așa, doctore! Dar deloc! Aici e vorba de încercarea acestei târfe viclene de-a mă tortura inoculându-mi un sentiment de vinovăție - ca să pună, astfel, mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
tocmai de-aia, tu ești vinovată, nu eu, pentru speranțele și visurile pe care ți le-ai făurit! E clar? Tu! — O să te spun la toată lumea, mătărângă nesimțitoare ce ești! O să spun la toată lumea ce pervers împuțit ești și ce chestii murdare m-ai pus să fac! A dracului pizdă! Se cheamă baftă curată c-am scăpat cu zile din povestea asta. Norocul prostului. Dar să ne întoarcem la părinții mei și la durerea pe care le-o pricinuiesc prin prelungirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să mă ia acasă! Covorul ăsta n-are nimic. Și nici genunchiul meu n-are nimic. — Dar a avut, se grăbește maică-mea să-mi împrospăteze memoria, când ai avut piciorul în ghips până-n șold, dragule. Cât a șlepuit pe chestia aia! Cât s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să-mi împrospăteze memoria, când ai avut piciorul în ghips până-n șold, dragule. Cât a șlepuit pe chestia aia! Cât s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam „Îndoaie-l! Îndoaie-l!“ Ajunsesem să-l implor dimineața, la prânz și seara, „Vrei să rămâi olog pe viață? Îndoaie genunchiul!“ — Ne-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de ani eram deja consilier special la una dintre subcomisiile Congresului Statelor Unite, mamă! Ale Americii! Dacă voiam s-ajung pe Wall Street, mamă, acum eram pe Wall Street! Sunt un profesionist respectat în branșă, ar trebui să vă fie limpede chestia asta! Chiar în clipa de față, mamă, conduc o anchetă în legătură cu practicile discriminatorii ilicite ale sindicatelor new-yorkeze din construcții - cu discriminarea rasială! Încerc să ajung la Sindicatul Metalurgiștilor, mamă, să-mi spună și mie câteva din micile lor secrete! De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-și mai vadă propriul băiat? Își văd fiica și-i văd pe copilașii fiicei lor, și nu din an în paște, dar nici de ei nu-s cine știe ce mulțumiți. — Și gineri-miu ăsta, zice bătrânu’, dacă fetițelor nu le spui chestia cea mai nimerită din punct de vedere psihologic, dacă nu fac psihologie curată cu propriile mele nepoțele, vrea să mă bage la pârnaie! Nu-mi pasă cum își zice el, mie îmi pare că tot ca un comunist gândește. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
el. Niciodată nu deschid o telegramă, niciodată nu răspund la telefon după miezul nopții fără să-mi simt stomacul golinduse ca o chiuvetă și fără să zic - cu glas tare! - „A murit“. Fiindcă se pare că și eu cred în chestia asta, și eu cred în faptul că, într-un fel, îl pot salva de la anihilare - pot, și trebuie! Dar de unde ne-a venit tuturor ideea asta ridicolă și absurdă că aș fi așa de... puternic, așa de prețios, așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
am tras una la țurloaie, fie am mușcat-o. Nu vreau să aducă a lăudăroșenie, dar cred c-au fost și una, și alta. De ce, vrea ea să afle lăsându-se în genunchi ca să mă orbească cu lanterna, de ce faci chestii din astea? Vai, proasto, de ce și-a făcut Ronald Nimkin felul și de ce a dat dracului pianul? FIINDCĂ NU MAI SUPORTĂM! FIINDCĂ, ALE DRACULUI DE MAME OVREICE CE SUNTEȚI, AȚI DEVENIT DE-A DREPTUL INSUPORTABILE! Am citit ce-a scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
tovarăș de suferință cu vreo cincizeci de ani mai bătrân ca mine își varsă lapții-n plărie. În pălărie, doctore. Oi, mă ia cu greață. Îmi vine să plâng. Nu în pălărie, măi, șvanț, că pe urmă o să-ți pui chestia aia pe cap. Acuș’, trebuie să ți-o pui pe cap și să te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe robinetul de la baie (de unde curge un firicel de apă pe care eu, pasămite, ar trebui să-l imit) și cu cealaltă mă gâdilă sub puțulică. Repet: mă gâdilă sub puțulică! Crede, zic eu, că așa o să-i dea cep chestiei ăleia și, dă-mi voie să-ți spun, cucoana are dreptate! — Hai, fă frumușel pișulică, bubale, fă un pișulică mumos pentru mămica - îmi cântă ea în timp ce, de fapt, ceea ce fac eu acolo, în picioare, cu mâna ei pe ciucălăul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zice? Ei bine, unde mi-or fi fost mințile în după-amiaza când, venind acasă de la școală, am găsit-o pe maică-mea plecată și frigiderul aprovizionat cu o bucată zdravănă, purpurie, de ficat crud? Cred că ți-am mărturisit deja chestia cu ficatul pe care l-am cumpărat de la măcelărie și pe care l-am cordit în spatele în spatele unui panou publicitar în drum spre bar-mițva. Ei bine, vreau să mărturisesc totul până la capăt, Sfinția Ta. Că aia - ăla - nu era primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană unsuroasă și un cearșaf absolut împuțit. Pe urmă m-am dat jos din pat, m-am dus la baie și, o să te bucuri să auzi chestia asta, mi-am regurgitat cina. Kișkes, mamă - mi le-am vărsat drept în WC. Nu că-s băiat cuminte? Când am ieșit din baie, Maimuța și cu Lina dormeau una în brațele celeilalte. Bocetele patetice, învinuirile și acuzațiile Maimuței au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ai vrut decât s-o fuți pe ea! Nici nu m-ai așteptat măcar să ies de la budă! Și pe urmă i-ai dat pilulele mele! — Și ia zi, asta ce vrea să-nsemne? Ce vrei să insinuezi? Știi, una din chestiile care nu prea te caracterizează, Maimuțo, e talentul de-a fi rațională. Ai talentul de-a fi sinceră, da - însă rațională, ioc! — Atunci, lasă-mă-n pace! Ai căpătat ce-ai vrut! Pleacă! — Poate că asta am să și fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
catifea și piele lăcuită. Lina are părul lăsat pe spate și în ochii ei întunecați, proaspăt ieșiți din biserică, se citește o expresie de tristețe tipic italiană. E cu adevărat o fată drăguță. O dulcică (nu-mi iese din cap chestia asta!). Și a venit să ni-l prezinte pe bambino al ei. Sau, cel puțin, așa se pare. Arătând spre băiețel, îi șoptește Maimuței: — Molto elegante, no? Pe urmă însă ne însoțește până la mașină și, în timp ce copilașul se zgâiește la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cu nume ca Northwestern, Texas Christian și UCLA. Tații lor sunt bărbați cu păr cărunt și glasuri profunde, care nu fac niciodată greșeli gramaticale, iar mamele lor sunt cucoane cu zâmbete pline de amabilitate și cu maniere minunate, care zic chestii cum ar fi „Cred c-am vândut treizeci și cinci de torturi, Mary, de Ziua Cofeturilor“. „Vezi să nu întârzii prea mult, draga mea“, le intonează ele cu drăgălășenie micuțelor odrasle care pleacă gângurind în rochițele lor înfoiate de tafta la balul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
care în cărucior eram atât de superb! Vârful a început să țintească spre ceruri, în timp ce la jumătatea pantei, acolo unde se termină cartilajul, a început să se încovoaie îndărăt, către gură. Peste câțiva ani n-o să mai pot nici mânca, chestia asta o să atârne drept în calea mâncării! Nu! Nu! Nu se poate una ca asta! Intru în baie și mă opresc în fața oglinzii, îmi împing nările în sus cu două degete. Din lateral încă nici nu-i așa de rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
câteva sute de mii de dolari sub formă de bijuterii și, zice Maimuța, asta a făcut-o în cea mai marte parte a timpului să-i rămână fidelă. După cum zicea ea (înainte de a-i fi interzis eu să mai spună chestie și băi și bagabont și dilimandros și marfă): „Era o chestie de etică“. Ceea ce a făcut-o să-și ia, până la urmă, tălpășița, au fost micile orgii pe care începuse să le organizeze el după ce amândoi se plictisiseră de-acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zice Maimuța, asta a făcut-o în cea mai marte parte a timpului să-i rămână fidelă. După cum zicea ea (înainte de a-i fi interzis eu să mai spună chestie și băi și bagabont și dilimandros și marfă): „Era o chestie de etică“. Ceea ce a făcut-o să-și ia, până la urmă, tălpășița, au fost micile orgii pe care începuse să le organizeze el după ce amândoi se plictisiseră de-acum de ejaculatul între paginile lui Garter Belt (sau să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]