2,921 matches
-
număr de data asta, fiindcă, lîngă el, Martin privea Întreaga ceremonie cu un zîmbet puțin batjocoritor și plictisit; dar Victor n-ar fi pierdut prilejul ăsta pentru nimic În lume și acum aprindea toate lumînările cu un singur băț de chibrit, Vilma se temea să nu se ardă la degete, dar nu s-a ars, deși luminarea aia blestemată nu voia să ardă, aprinde-te odată, se aprinse și În sfîrșit Victor putu să facă un lucru pe care și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ardă la degete, dar nu s-a ars, deși luminarea aia blestemată nu voia să ardă, aprinde-te odată, se aprinse și În sfîrșit Victor putu să facă un lucru pe care și-l dorise de mult: să ridice puțin chibritul și să-l vadă toți cum Îl stinge Între degetele de la mîna cealaltă, Vilma simți că s-a ars. Să se Împartă tortul! strigă Martin. Ce-ți spuneam, uite-l cum Își dă În petic. Susana Lastarria comenta tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe masă, cuptorul portativ de argint strălucitor, mica tigaie și toate cele necesare, privindu-l lingușitor și dorind ca el să-i Întrebe ceva, cum se face asta? și acum ce mai urmează? și venea clipa mult așteptată cînd scoteau chibrituri elegante și aprindeau vîlvătăile pentru ca domnișorul, băiatul distinșilor clienți, să rămînă cu gura căscată și mămica lui să fie mulțumită, fiindcă don Juan Lucas era cam acru În seara asta, mai bine să aprindem pur și simplu și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre trambulină, dar străinii nu pricep niciodată nimic și uite că ăsta nici măcar nu-i văzuse. „TÎrfa dracului“, spuse Enrique, frecîndu-și palmele. „Așa-i, tîrfa dracului“, murmură Pepe, sumbru și Manolo, alături de el, Îi oferea cu o mînă tremurătoare un chibrit aprins, deși țigara lui Pepe era aprinsă. Cecilia se agăță de brațul lui Manolo și suflă ca să stingă chibritul, cu un zîmbet cald, minunat, era o femeiușcă grozavă Cecilia asta; o picătură grea se desprinse Îndată din părul ei ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Enrique, frecîndu-și palmele. „Așa-i, tîrfa dracului“, murmură Pepe, sumbru și Manolo, alături de el, Îi oferea cu o mînă tremurătoare un chibrit aprins, deși țigara lui Pepe era aprinsă. Cecilia se agăță de brațul lui Manolo și suflă ca să stingă chibritul, cu un zîmbet cald, minunat, era o femeiușcă grozavă Cecilia asta; o picătură grea se desprinse Îndată din părul ei ud și se opri o clipă pe nas, ca să alunece apoi urmînd curba rebelă care dădea atîta grație profilului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ocazii mari pe care o inaugura acum: „Lăsați-o În pace pe Carmincha“, izbucni nervoasă, nu se putu stăpîni și se repezi asupra lui Pepe, Îl sărută cu stîngăcie pe obraz și fugi glonț și Manolo țuști după ea, cu chibritul Încă În mină. Și Pepe voia s-o șteargă și ei Încercau să-l potolească. „Lăsați-mă singur!“, strigă, deodată, reușind să scape de Luque și de Carlos, care-l țineau de mîini. Era gata-gata să scape și ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin mai lingușitor, vrei să zici...” “De ce nu? Fă-te frate cu dracu’, până treci puntea” “Și, pe urmă? Dacă nu mai scapi de el? Că se poate întâmpla ca puntea să n-o treci singur” “Asta-i acum, teoria chibritului” “Nu-i teoria chibritului, e practica vieții. Se pare că tu n-ai înțeles că, ceea ce îi deranjează pe iubiții mei colegi, nu e faptul că exist, pur și simplu, asta mi ar putea-o ierta repede. Îi supără că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să zici...” “De ce nu? Fă-te frate cu dracu’, până treci puntea” “Și, pe urmă? Dacă nu mai scapi de el? Că se poate întâmpla ca puntea să n-o treci singur” “Asta-i acum, teoria chibritului” “Nu-i teoria chibritului, e practica vieții. Se pare că tu n-ai înțeles că, ceea ce îi deranjează pe iubiții mei colegi, nu e faptul că exist, pur și simplu, asta mi ar putea-o ierta repede. Îi supără că nu mă astâmpăr, că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Fața lui se aprinsese de surescitare: Aș fi un îngrijitor de pui foarte bun. Dar când venea vorba despre oameni, nimeni nu prea știa ce să creadă despre băiat. În copilărie, făcuse unele greșeli: dăduse foc hambarului cu porumb, aprinzând chibrituri învelite în staniol. Fusese prins în timp ce se masturba în spatele cotețului putred de păsări. Omorâse un vițel de două sute douăzeci de kile, proaspăt înțărcat, turnându-i în mâncare un castron de medicamente de tot felul, pentru că era convins că animalul suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bani în pădure, noaptea. Unde sunt eu? Weber ar fi putut spune povești. Cei afectați de automatism, cu trupurile mișcându-se inconștient. Cei cu metamorfopsie, chinuiți de portocale de mărimea unei mingi de plajă și de creioane de mărimea unor chibrituri. Amnezicii. Stăpânii unor amintiri vii, detaliate, care nu se întâmplaseră niciodată. Eu e o schiță grăbită, încropită la comun, care încearcă să găsească un editor mai naiv care s-o publice. — Nu știu, spune Weber. —Acuma să-mi spui tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
abis. Pătimașele imbolduri nu mai poți să le oprești; nu vrei să te vezi cum ești, tu, negustoraș de bolduri. Trece lumea negreșit, fiecare-n treaba lui, tu n-ai ce și cui să-i spui, că vinzi bețe de chibrit. Și sfârșitul este-aproape, s-afirme și să confirme, că trăirile infirme intră vrând-nevrând, sub ape. 2012 De Florii Creionări Se lărgesc zările-argintii ale sfintei Românii la Florii!.. intră Iisus în Ierusalim și-n casele noastre curate; ne spovedim, ne-mpărtășim
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
În mînă, să facă o pauză și să vorbească cu cineva de pe altă schelă. Între timp, cel care prindea niturile, bucuros de momentul de răgaz, lăsase găleata jos și stătea drept cu țigara În gură, iar flacăra mică a unui chibrit licări În căușul palmelor sale cafenii. Atunci cel care arunca niturile, cu gîtlejul Încă plin de hohotul stîrnit de vreo glumă ce nu-i spunea nimic oțelului, prinse În clește un nit Încins și, pe cînd hohotul Încă-i vibra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spre marea de mașini perfecte și corecte din strada de sub el mesajul cumplit al greșelii omenești. Țipătul său fusese „Doamne!“ și, auzind acest cuvînt atît de rar folosit În numele iubirii și al milostivirii, celălalt bărbat Își ridică ochii speriați de la chibrit spre moartea care se apropia de el șuierînd. Chiar și În cele cîteva clipe de viață care-i mai rămăseseră, trupul său avu timp să mai schițeze cîteva mișcări. Se Întoarse pe jumătate, cu genunchii Îndoiți, pregătiți parcă pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul uriaș ca pe un băț de chibrit. În acest moment fratele meu izbucnea În hohote exuberante, „ha, ha, ha“ și mă Împungea cu degetul În coaste. Ceva mai Încolo, doi negri, care urmăriseră mișcările elefantului cu ochii holbați, se priveau zîmbind tîmp, se Îndoiau chicotind și plesnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sclipeau pe pereți. Chiar arăta de milioane. Domnul Coulter schiță un zîmbet. Coulter intră și zise: — Salut, Duncan. Salut, Forbes. Forbes, ți s-a stins țigara. Vrei să ți-o aprind? Poți s-o aprinzi dacă vrei. Coulter luă un chibrit și aprinse țigara, apoi se duse la chiuvetă, o luă pe maică-sa de mijloc, și-i spuse: — Mămicuța mea mică, ce-ai zice de-o pipă? I-ai dat lu’ tata o pipă, dă-mi și mie una. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că ea îndrăgea și-și amintea lucruri pe care și el le îndrăgea. La un moment dat, își îndoi din nou piciorul pe canapea și-i zise lui Macbeth: — Jimmy, dă-mi o țigară. Macbeth răsuci o țigară și ținu chibritul în timp ce ea inhala. — Jimmy, vrei să-mi faci un serviciu? Te rog, Jimmy, unul cu totul special? — Ce? Vocea ei căpăta cînd accente copilărești, cînd de curvă. — Jimmy, e vorba de tema de la arhitectură. Macheta asta de catedrală pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu sînt acri, plutocratul meu șiret! — Stru... acri? Ah, socialist trențăros! Apoi rîseră unul de celălalt. A doua zi dimineață, își pregăti planșeta, aduse o sticlă de vin și pregăti lemnele pentru foc, astfel încît să se aprindă la atingerea chibritului, dar era neliniștit și se duse la școală în pauza de cafea. în sala de mese o întîlni pe Janet Weir și o întrebă dacă o văzuse pe Marjory. — Nu, Duncan. Azi nu a venit la școală. — Ieri... vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Bineînțeles că nu. Vezi, Dumnezeu e un cuvînt. Este cuvîntul pentru orice nu are glas atunci cînd cineva spune „părerea mea este“. Și conform legii lui Propper a excluderii contrariului îcare îi permite unui purice aflat într-o cutie cu chibrituri să se proclame temnicerul universului), fiecare propoziție de tipul „părerea mea este“ cunoaște îndeaproape suprafața a ceea ce ea nu este. Dar, așa cum fiecare gînditor reflectă o suprafață diferită a ceea ce el nu este, iar Dumnezeu este cuvîntul acoperitor, rezultă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cap. 28, par. 7. Afirmația lui McAlpin despre legea lui Propper este un Plagin distorsionat din The Fable of the Final Hour: „în al 34-lea minut al ultimei ore Legea închiderii Inverse a fost redescoperită și o cutie de chibrituri a fost declarată închisoarea universului, cu doi purici drept paznici“. QUINTILIANUS, MARCUS FABRICIUS Cap. 45, par. 5. Expresia lui Grant „formă a exprimării de sine secundară doar strănutului“ este un Plagincl din Cartea 11 a Institutio Oratoria tradusă de John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțit impulsul acela și i-am spus Zenobiei că trebuie să plec, nu știam unde; era spre miezul nopții, ea mi-a pus într-un sac de sport al Mariei ceva de mâncare, un pumn de tutun, o cutie de chibrituri și un șpaclu mic, pătat de vopsele. La gară, primul tren pleca spre Bărăgan. Am luat bilet dus-întors până unde îmi permiteau puținii bani pe care îi aveam în buzunar, nu mai știu până la ce stație, și m-am urcat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o cheamă, dar nu știam pe unde stă, porneam la drum, coteam la dreapta sau la stânga, mă conducea un fel de luminozitate, când o întâlneam, nu-i spuneam o vorbă, abia dacă o salutam. Totul pornise de la niște bețe de chibrituri stinse aruncate într-o sobă fără foc, n-am să insist; apoi dădeam întâlnire celor pe care i-aș numi „prinții balcanici“ și ei treceau convinși că se duc la parade, mișcându-se ca niște particule epileptice; tot pe atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ultrajerpelită, cu poale lungi, decolorate de soare. Folosea o trestie strâmbă și o strună din fire de coadă de cal împletite. Pescuia niște pești mici, albi, pe care îi vâra în buzunarul redingotei cum ai vârî creionul sau cutia de chibrituri. Ca să nu scape râma de pe ac, o plesnea mai întâi între palme, o amețea. M-am așezat în spatele Lui, pe o rădăcină. Deasupra, printre crengile sălciilor, sclipea cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
au nimic comun cu pohezia, se strigă între ei : „Maestre“... Începusem să văd, lângă mine se afla căruciorul rulant al unei infirme a cărei față se pierdea în umbră. „Maestre !“, s-a simțit ea obligată să repete pe când eu căutam chibriturile. Am aprins un băț și l-am întins spre locul unde bănuiam că se afla țigara. Atunci am văzut-o clar pe Jeni Pop. ședea nemișcată în cărucior și mă privea. Chibritul mi-a fript degetele. I-am aruncat cutia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
simțit ea obligată să repete pe când eu căutam chibriturile. Am aprins un băț și l-am întins spre locul unde bănuiam că se afla țigara. Atunci am văzut-o clar pe Jeni Pop. ședea nemișcată în cărucior și mă privea. Chibritul mi-a fript degetele. I-am aruncat cutia în poală. Ea și-a aprins țigara, a fumat-o până la capăt. Încremenisem pe capac, vedeam vârful aprins al țigării tot mai aproape de ochii mei. Apoi au izbucnit din toate părțile lumini
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dragoș“, am spus (acum nu mai boceam, îmi revenise vocea normală), „există undeva, nu mai știu unde, o balenă gigantică, umblă pe mări și pe oceane, poate că ea decide... Lipit de pântecul ei se ține masculul, micuț, cât un chibrit. El stă acolo nemișcat, cum stai tu acum, și nu funcționează decât atunci când ea simte nevoia să germineze. Pe urmă intră iar în nemișcarea lui. Iar tu, Dragoș, degeaba taci și te prefaci că dormi. Mă uit la tine, semeni
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]