2,837 matches
-
a Centrului Eparhial Iași. În anul 2005, schitul a ieșit de sub administrarea directă a Mitropoliei, devenind mănăstire autonomă. Schitul are o obște de călugări, care are scopul să reînvie viața monahală în acea localitate. S-a construit un corp de chilii din lemn alături de atelier, precum și o casă monahală. Mănăstirea are un gater de tăiat bușteni și un atelier de tâmplărie (administrat de către Ocolul Silvic Mănăstirea Neamț a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei) și de ceramică, precum și o cărămidărie. S-a înființat
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
Iași, reședința regiunii Iași. În 1968, ea a revenit la județul Iași, reînființat. În comuna Ciurea se află mănăstirea Hlincea, ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolul al XVI-lea, format din biserica „Sfântul Gheorghe” (1587), ruinele chiliilor (secolul al XVI-lea), turnul-clopotniță și zidul de incintă (ultimele două din secolul al XVII-lea). În rest, alte opt obiective sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri
Comuna Ciurea, Iași () [Corola-website/Science/301266_a_302595]
-
fost înzestrată cu șapte moșii: Șipote (din jud. Iași) de peste 2.000 fălci, Bârzești și Muntenii de Jos (jud. Vaslui), Ivăncăuți (jud. Dorohoi), precum și cu vii de pe dealul Bucium, case și locuri cu bezmăne. În curtea mănăstirii au fost construite chilii, case egumenești, beciuri și alte anexe utile pentru călugări, dar și pentru oaspeții de rang înalt ai mănăstirii. Deoarece se degradaseră în timp, casele egumenești au fost complet refăcute în jurul anului 1786 de către arhimandritul Iacov. Prin anul 1724 exista în
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
fost turnat în 1715 întru pomenirea lui Miron Barnovschi Voievod: "Lăudați pre Dumnezeu în glas de trâmbiță. Acest clopot (s-a turnat) întru pomenirea lui Io Miron Barnovschi Voievod. Leat 7223". Funcționând anterior ca mănăstire, în incintă au fost construite chilii, case egumenești, beciuri și alte anexe utile pentru călugări și pentru oaspeții înalți care vizitau Iașul. Clădirile inițiale din secolul al XVII-lea s-au deteriorat în timp și au fost refăcute în anul 1786 de arhimandritul Iacov. În aceste
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
case egumenești, beciuri și alte anexe utile pentru călugări și pentru oaspeții înalți care vizitau Iașul. Clădirile inițiale din secolul al XVII-lea s-au deteriorat în timp și au fost refăcute în anul 1786 de arhimandritul Iacov. În aceste chilii a funcționat și o școală domnească în limba greacă, pentru copii marilor familii boierești. Nemaifiind întreținute după secularizarea averilor mănăstirești (1863) și plecarea călugărilor greci, casele egumenești, chiliile și celelalte anexe au început să se deterioreze. La începutul secolului al
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
și au fost refăcute în anul 1786 de arhimandritul Iacov. În aceste chilii a funcționat și o școală domnească în limba greacă, pentru copii marilor familii boierești. Nemaifiind întreținute după secularizarea averilor mănăstirești (1863) și plecarea călugărilor greci, casele egumenești, chiliile și celelalte anexe au început să se deterioreze. La începutul secolului al XX-lea, toate construcțiile anexe ale bisericii, cu excepția turnului-clopotniță, erau deja în ruină. Casa egumenească nu mai exista, rămânând acolo doar o pivniță adâncă. Cu timpul, construcțiile din
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
1983. Au scăpat de buldozerele regimului comunist biserica, turnul-clopotniță și un beci lipit de acesta. Pe locul acestora au fost construite blocuri și un parc. În prezent, din construcțiile anexe mai există doar câteva ruine ale nivelului inferior al unor chilii lipite de turnul de la intrare, precum și o pivniță adâncă aflată sub fosta casă egumenească. Aflat lângă intrarea într-un bloc nou-construit, beciul are intrarea închisă.
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
componență și cu actualul nume. Mănăstirea Nucet a fost ctitorită de Gherghina Pârcălab și soția sa Neaga la sfârșitul secolului al XV-lea. I-au fost aduse transformări în 1746 și în secolul al XIX-lea. Se păstrează ruinele incintei, chiliilor, paraclisului, caselor egumenești și turnului clopotniță. Biserica a fost refăcută în anul 1840; grav avariată de seisme. Grupul Școlar Agricol Nucet, una dintre cele mai vechi școli de agricultură din România, a fost înființat în 1901. Fondatorul școlii a fost
Comuna Nucet, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301181_a_302510]
-
istorice de arhitectură de interes național: (secolul al XIX-lea), strămutată din satul Olari și aflată acum în cimitirul din Bordenii Mici; (1730, reconstruită în 1820) din Scorțeni; și (secolul al XVI-lea), ansamblu alcătuit din beciurile casei domnești, ruinele chiliilor de pe latura de est a incintei și din zidurile celor două incinte.
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
și al Cărții Vechi Românești, găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde odinioară se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaș de cult. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
raport climatic - climă continentală: veri călduroase; ierni geroase cu vânturi puternice; temperatura medie anuală 11 °C cantitatea medie de precipitații 440mm/mp anual. Comuna Pardina este situată pe o lungime de pe malul drept al Dunării, pe Brațul Chilia, între localitățile Chilia Veche și Lascăr Catargiu (actualmente Plaur) care administrativ aparține de comuna Ceatalchioi. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pardina se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784 () O a doua biserică tot din lemn () a fost construită în perioada 1810-1812 prin strădania starețului Teodosie al II-lea. După un nou incendiu în februarie 1879 (stăreția, trapeza și rândul chiliilor de langă arhondărie), schitul și-a mai prelungit viața până în 1893 când a fost desființat, fiind reînființat în 1938 ca mănăstire de maici. În 1935 sub episcopul Ghenadie Niculescu se construiește la intrare o clopotniță din lemn prin care se
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
prin gangul clopotniței, care se afla la 40 m în dreapta bisericii mari. Paraclisul este clădit tot din lemn și a fost pictat de catre arhidiaconul Gabriel Sibiescu. In incintă mai sunt trei cladiri, una de lemn și două din zid pentru chilii, precum și alte clădiri cu rol de anexe gospodărești. Schitul Muntioru cu hramul Schimbarea la față, care se află la 64 km de Râmnicu Sărat trecând prin Jitia, la aproximativ 7 km de Vintileasca pe un platou înalt din zona rezervației
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise la mănăstirile Agapia, Văratec și Slatina, iar cele tinere au fost scoase din monahism. Cu toate acestea, patru maici au rămas la Războieni, părăsind numai de formă veșmântul monahal. Cele mai multe chilii mănăstirești au fost demolate. Între anii 1975-1977 au fost efectuate lucrări de restaurare a bisericii. Cu acest prilej au fost îndepărtate cele două turle adăugate în secolul al XIX-lea, pridvorul de la intrare și celelalte adaosuri, biserica fiind readusă la
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
pe măsură. În primăvara lui 1462, sultanul, în fruntea unei armate uriașe, circa 100-120.000 de oameni (a doua ca mărime după aceea care cucerise Constantinopolul) plus 175 de nave de război al căror scop era acela de a cuceri Chilia, se va îndrepta spre Dunăre. Efectivele domnului valah nu depășeau, după estimările cele mai generoase, 30.000 de oșteni. Deși Vlad încearcă să-i oprească pe turci la Dunăre, în dreptul cetății Turnu, aceștia, la adăpostul nopții, reușesc să treacă fluviul
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
1892, cu extinderi între 1918-1939); , format din gară regală (1870) și gară de călători (1930-1940); (1918); (sfârșitul secolului al XIX-lea); (1911-1912); (începutul secolului al XX-lea); (1923-1926); mănăstirea Sinaia (1690-1695), ansamblu alcătuit din biserică „Adormirea Maicii Domnului”, paraclis, stăreție, chilii și zidul incintei vechi; nu în ultimul rând, ansamblul castelului Peleș (1873-1883), format din castelul propriu-zis, castelul Pelișor, castelul Foișor, vila Economat, uzina electrică (fosta moară a mănăstirii Sinaia), Casa Ceramicii, vila Cavalerilor, vila Șipot, vila Casă Veche, vila Casă
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
-le că este ultima dată când face acest lucru și a doua zi și-a început noviciatul. Era un frate model, își împlinea ascultările cele mai grele cu o mare umilință; recita rugăciunile cu o tonalitate hipnotizantă, îngheța într-o chilie fără căldură, se autoflagela, în speranța exorcizării, îndepărtării demonilor din corpul său. „Eram un călugăr pios, și observam atât de strict regulile ordinului meu, căci...dacă vreodată un călugăr mergea către cer prin spiritul monastic, eu aș fi avut dreptul
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
merg aici. Dacă ceva ar fi durat prea mult timp, aș fi fost torturat până la moarte prin ascultări, rugăciuni, lecturi și alte munci” . La câtva timp, după câteva zile, în care Luther nu s-a arătat, prietenii au intrat în chilia sa și l-au găsit întins, inconștient, pe jos. Au adus o lăută și unul dintre ei a început să cânte. Luther și-a revenit și a mulțumit prietenilor. În septembrie 1506, el a pronunțat votul irevocabil al sărăciei, fecioriei
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Radu și Alexandra Jitaru Concomitent au mai fost construite o serie de clădiri anexă, clădirea stăreției compusă din patru încăperi, o clădire cu parter și un etaj și coridor, unde au fost amenajate la fiecare nivel un numar de opt chilii. Au fost executate de asemenea două construcții în formă de trapez, una de dimensiuni mai mari, iar cea de-a doua de dimensiuni mai reduse, unde a fost amenajată și o bucătărie, precum și o alta clădire cu încă două chilii
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
chilii. Au fost executate de asemenea două construcții în formă de trapez, una de dimensiuni mai mari, iar cea de-a doua de dimensiuni mai reduse, unde a fost amenajată și o bucătărie, precum și o alta clădire cu încă două chilii. Drumul de acces spre mănăstire, în urcuș susținut, este relativ anevoios și obositor. În anul 1992 pe valea urmată de drumul de acces, la o distanță de cca. 2 km. de mănăstire s-a construit un sectorul administrativ - gospodăresc, metocul
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
mănăstire a fost predată parohiei din Botuș, al cărei paroh era preotul Batariuc Gheorghe. După transferarea întregului inventar parohiei din Botuș, la ordinul organelor superioare ale Partidului Comunist Român, călugării și călugărițele de la mănăstire au fost împrăștiați prin țară, iar chiliile și celelalte dependințe au fost demolate, iar o parte din materialul rezultat a fost folosit la construirea școlii cu 2 săli de clasă din satul Deluț. La 6 iulie 1977, s-a început pictura interioară a mănăstirii. Pictura este efectuată
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
fiind stareț preotul călugăr Grigore, în total fiind 2-3 călugări. Ctitorul Traian Pomohaci a fost călugărit și după o lungă și grea suferință moare în 1993. Sub conducerea starețului Grigore se începe construirea unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor. Beciul de sub chilii a fost săpat de către un echipaj Scout din Epinal - Franța, care a ajutat mult mănăstirea cât a fost stareț părintele Grigore. În 1994, este transformată în mănăstire de călugărițe.
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
Grigore, în total fiind 2-3 călugări. Ctitorul Traian Pomohaci a fost călugărit și după o lungă și grea suferință moare în 1993. Sub conducerea starețului Grigore se începe construirea unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor. Beciul de sub chilii a fost săpat de către un echipaj Scout din Epinal - Franța, care a ajutat mult mănăstirea cât a fost stareț părintele Grigore. În 1994, este transformată în mănăstire de călugărițe.
Mănăstirea Orata () [Corola-website/Science/312493_a_313822]
-
Mănăstirea lui Hariton”. Astfel, el a făcut nu mai puțin de șapte drumuri în Țara Românească, obținând ajutoarele promise de Vlaicu vodă, care se angajase spunând: „Voi înconjura cu ziduri și cu turn de întărire mănăstirea, voi înălța biserica, trapeza, chilii, voi răscumpăra moșii și voi da animale, ca prin aceasta să fie pomeniți părinții Domniei Mele și eu...” În contextul relației speciale dintre starețul Hariton și Țara Românească, este cunoscută corespondența sa cu voievodul român, care cerea, în schimbul ajutoarelor pe
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
Laiotă Basarab, Basarab cel Tânăr, Vlad al IV-lea Călugărul, Vlad al VI-lea Înecatul, Vlad al VII-lea Vintilă și nu în ultimul rând Radu cel Mare și Neagoe Basarab. Acesta din urmă a ridicat aici Biserica Sf. Nicolae, chilii, trapeza (sala de mese), pivnița, brutăria, bucătăria, hambarul, bolnița, arhondaricul (pentru primirea oaspeților) și alte construcții, a acoperit biserica cu plumb și i-a pus geamuri, a construit port întărit cu zid și a numit Cutlumușul „Lavra cea Mare” a
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]