2,007 matches
-
cele mai dulci și suave că serviciul meu urma să fie la înălțimea plății. La auzul acestor lucruri plăcute urechii, Chelul s-a relaxat și mi-a oferit un pahar de coniac, iar eu, dezbrăcându-mă, am pus banii și chiloții în poșetă și, sub pretextul că trebuie să mă spăl și să mă aranjez, m-am retras la baie, rugându-l să pună niște muzică. În timp ce el era astfel ocupat să facă atmosferă, am deschis cu grijă ușa de la intrare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
minut m-am trezit în bulevard. Exista un singur inconvenient : eram goală pușcă. „Iată“, mi-am spus, „chiar dacă am fugit din rol, tot nu pot scăpa de el. Rolul nu s-a terminat, abia începe“. Norocul meu era că aveam chiloții salvatori, precum și un șal în poșetă, destul de lat pentru a-mi acoperi părțile sensibile până când am reușit să prind un taxi. Taximetristul a rămas probabil convins până în ziua de azi că în acea noapte a transportat o exhibiționistă. Exercițiul nr.
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pentru că nu aveam stare, m-am hotărât să iau autobuzul din Dorobanți. Am traversat în fugă Piața romană și am luat-o spre Dorobanți fără să scap nici o clipă de sentimentul că eram urmărită. Mi-l închipuiam pe Sjork cu chiloții în vine, furios, punându-și dulăii să mă urmărească și să-mi dea o lecție pe care fără îndoială că o meritam, pentru că fusesem atât de tâmpită încât să nu-mi dau seama de riscurile pe care le implica un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lunecară spre spate, tot pe sub fina bluză, cuprizându-i umerii. Apăsându-i, mângâindu-i. Apăsându-i, ca și cum ar fi vrut să dispară absolut orice distanță dintre trup și trup. De acolo Îi lunecară, În jos, către fese. Apăsat, pe piele, pe sub chiloți. Ajunseră la fese. I le dezmierdă. I le apăsă, segment cu segment, În Întregime. Și le trecu, apoi, În partea din față. Pe picioare, de la genunchi, În sus, până la despicătura acestora. Chiloții căzură ca ceva fără nici o trebuință. Fusta, largă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În jos, către fese. Apăsat, pe piele, pe sub chiloți. Ajunseră la fese. I le dezmierdă. I le apăsă, segment cu segment, În Întregime. Și le trecu, apoi, În partea din față. Pe picioare, de la genunchi, În sus, până la despicătura acestora. Chiloții căzură ca ceva fără nici o trebuință. Fusta, largă, nu conta. Parcă nici nu mai era pe trupul acela, care, acum, se zbătea Într-un tremur mărunt. Molipsitor. O așeză, dacă nu cumva, se așeză, ea Însăși, iar picioarele i se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și cuibărirea ei, sub el, și Îndepărtarea pantalonilor lui, scurți, și a chiloților ei, din mătase, de culoare roz. Scurtul și Înfriguratul act sexual, care se consumă În acel segment de timp, va rămâne Încrustat, pentru totdeauna, În istoria nescrisă și nemărturisită a iubirii ce guvernează și va guverna, În continuare, fără Întrerupere
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dansează și de către ei, se ridicaseră În picioare și hălălăiau, năuci, de la rând de mese la rând de mese. Și, unde nu-cepură ei a-și desface portofelele, și andesa, la bani, cu ghiotura, pe după sutienele și pe sub țâțele și prin chiloții dansatoarelor - toate arătând a fi niște mult prea simpatice țigănușe, deși, În realitate, erau, cu toatele, eleve ale aceleiași școli: Școala tehnică de agricultură din Strehara. Ba, mai pe la mijlocul cioporului de dansatoare, una și una de Înalte, era, o alta, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trup. Era, hai să v-o spun și pe asta, elita cadrelor didactice, În cap cu Însăși doamna directoare a școlii. Trecu, Întreaga elită, de la bărbat la bărbat,punându-le și jucându-le poalele-n cap, și umplânduși sânurile și chiloții cu sute și mii de lei noi, până când, În fine, sfinția sa doamna directoare, ajunse, acolo unde voia, cu atâta ardoare: În spatele propriului bărbat. Îi puse poalele În cap și i le jucă În draci. Acesta, surescitat, se ridică, se Întoarse
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Îi Îndesă miile de lei Între sutien și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas, cumva, Într-o parte, iar privirile lui căzură pe gleznele ei, văzu, cu uimire și nespusă bucurie, că, de fapt, țiganca aia, nici măcar nu avea chiloți pe ea. Duse repede mâna În portofel, șio umplu cu bilete de câte jumătate de milion, și prinse a i le Îndesa Între buzele de jos. Ea Îi apucă teancul. Dă-l Încoa! Nu te mai obosi și necăji! Că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nemaicunoscute, ei, până atunci. La câteva minute după asta, festivitatea luase sfârșit. Ea, Nana, a fugit, de Îndată, În cămăruța ei, de peste drum de școală, și, după ce a Încuiat cu grijă ușa, a trecut În fața oglinzii, și și-a tras chiloții, În jos, Întorcându-și-i, pe dos, și studiindu-și-i cu atenție. Apoi, rosti, Înroșindu-se, toată, ca un bujor dat, instantaneu, În floare: deci, este adevărat. Am ejaculat! Cât de puternic a putut să fie acest moment emotiv
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sini, m-a strîns în brațe, <victor37>: să vezi că era ‘ceva’ între voi... <maya32>: probabil Pe drum mi-a pus mină între picioare <maya32>: m-am ferit. A oprit mașina pe margine <maya32>: și și-a forțat mină în chiloți <maya32>: am inceput sa pling și l-am rugat să mă lase în pace <maya32>: mă bilbiiam groaznic. I-am spus că sunt fecioara <victor37>: nu o fi crezut... <maya32>: nu m-a crezut. O zis “ok, nu te siluiesc
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
conștient s-ar fi gîndit la asta, poate o și făcuse, În cîteva rînduri, În vreme ce se ștergea, după duș, c-un prosop aspru, numai aspru, reactiva circulația. Dar mintea nu zăbovea prea mult la amănunte colaterale; o pereche curată de chiloți readucea starea de confort, proteja plăcut vintrele În care alte miliarde de microscopici se Înfiripau fără șansă. Cei vînduți ar fi trebuit chiar să fie Îndatorați tatălui salvator. Thomas le dăduse posibilitatea să ajungă ființă; fuseseră, printre altele, congelați, nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
defectase aparatul de aer condiționat, zăpușeala li se păruse prea mare. Doi bărbați tineri puteau să o suporte mai ușor, chiar dacă le era dat să doarmă În același pat. După duș, au mai vorbit puțin, apoi au adormit, doar În chiloți, vreo două ore. S-au trezit, fusese cea mai călduroasă zi din ultimii ani, noaptea era pe măsură, nu degeaba plecaseră bătrînii. Thomas a mai făcut un duș, apoi s-a culcat la loc. Bert adormise iar. Au fost treziți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las-o dracului de proastă că ai cu cine te... distra. Ne reclamă asta la decan, boule! - Așa este, bă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
le scosese complet pe alea vechile și, te-ai bunghit, o ridicase și pe-a mea, pe a de-a patra, eu, fiind singur, și bănuind-o și pe Netuța a fi singurea... sunam la ușa ei, echipat doar în chiloți. Șpreiat... C-o sticlă de vin și c-o sticlă de țuică, poreclită "Pensionarii dă să fugă!" Atîta-i de dăunătoare la etică și echitate... - Cum te cheamă, prietene? întrebă Amăgitorul, înfrînîndu- se să fredoneze. - Genel. Dacă nu deranjează clientul... Genel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la urnit, interesîndu-se expert și scurt, printre dinți. - Îl știi pe ăla cu: Aoleu, îmi pierd controlul Când și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu mi-l dili. - N-o să-mi zici că l-ai geandi și p-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei dintre clienți care c-o mână încercau să le șterpelească bonierele, iar cu cealaltă le împingeau bacșișuri împăturite, de 25 sau de 50 de lei direct în chiloți. - Primul dintre cei șapte depozitari n-o fi cumva el o Zodie de Apă? Ho diábolos nu zise nici da, nici ba. 126 DANIEL BĂNULESCU Asupra mobilei ușoare, amuzantă, de bun gust, aliniată pe lângă pereți. Asupra covorului vioriu, reflectând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cooperatorul se evaporă. Mușuroiul era răsturnat, ca un ceaun de mămăligă, pe-o folie de plastic desfășurată pe blatul măsuței, printre hărți, grunji de tămâie, pendule și poze de vacă. - Dic la ciordoaică! Brava temperament! După cât văd, tovărășica poartă, în loc de chiloți, jar sub cur! îi descărcă, Genel, clientului o scuturătură de curent electric sub coaste. Și-apoi în gura mare: - Stimată doamnă, posedați o nobilă educație și un temperament, că v-ați putea deschide, în centru, un supermagazin din el! Fără
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă, lovită de-o erupție de ceșcuțe, scrumiere, pantofi și farfurioare cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță, se prăbuși, în șezut, pe covor. "Adracului! Alaltăieri, sportivă și-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de șampanie și, catapultîndu- i cu un bobârnac dopul, își răsturnă jumătate de conținut de sus, pe gâtlej. Năzărindu-i-se că licoarea îi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de a rămâne, tot timpul, în umbră... 220 DANIEL BĂNULESCU E, dacă nu e gata, atunci mai așteptăm! hotărî, brusc temperat de eventualitatea, ca, prematur, ușa să se deschidă și cele două bătrâne să-i apară înainte, înveșmîntate doar în chiloți. Țigară. Chibrit. Fosfor mov, gata fosfor. Geantă proiectată de pe umăr pe mozaic. Așteptăm. Fum. Alt fum. Tot e bine. Se spală. O să cânt la lumina unor lumânări făcute din ceara urechilor lor. Ușa se întredeschide, el se așteaptă să apară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pe ea. Ceasul e scos. Mărunțișul îl țin pe magnet. E în torpedou. Tijă metalică, slavă Domnului, ioc... Ia stai așa! Nu mi-a făcut cadou Măriuca, bănuțul de la Matei Basarab, ce e prins, cu agrafe, de elasticul de la chiloți?! Fermecătoarea, într-adevăr, îi dăruise o splendidă piesă de lenjerie, de atlaz, cu găitane de mătase, prinse în față printr-o pafta de aur, lăcuită în nestemate, ce aparținuse, pe vremuri, rafinatului domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul își degajă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
piept curbat de tuse... cu sânge în batistă. Pe după colț se duse." Dădură un colț. - Ce-i aici? se miră el. 351 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Scormonea, pe sub niște velințe, după icoana făcătoare de minuni. Și, doar în chiloți, cu icoana făcătoare de minuni pe genunchi și cu pachetul de Snagov după ea, se instala în vârful patului și se asmuțea singură să ghicească, plină de cochetărie, în icoană. - Bună dimineața, cameră! Bună dimineața, icoană! Bună dimineața și vibrațiile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sună destul de neconvingător. Până te liniștești... — E târziu. Nu-ți face griji, sunt liniștită... Tataia mă așteaptă. El o să știe ce e de făcut... Îi dădu capul deoparte și-și trase picioarele de dedesubt. Bâjbâi pe podea, până își găsi chiloții, care arătau ca un petic nefolositor. S-au rupt, șopti, făcându-i ghem la piept. Nu spusese „i-ai rupt“, era un fel de a refuza să vorbească despre cele întâmplate. Cum între timp ochii i se obișnuiseră cu întunericul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceafa ca într-o menghină. Și, ca să înțeleagă ce vrea, îi trase un ghiont, încât femeia se încovoie, căzând în genunchi. O îmbrânci până pe marginea patului și o lipi cu fața de așternut. Îi ridică rochia peste coapse, îi smulse chiloții și îi aruncă într-un colț. — Ce faci ? strigă ea, privind fața îngrozită a fratelui ei. Ne vede, oprește-te ! — Ne vede ? scrâșni el. Acu’ ți-o fi și rușine. Să ne vadă ! Să știe toți a cui ești... să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mișcările pe dos. Aveam o gagică, îmi făcea ea nodul o dată pe lună. Pe urmă, băgam cravata și o scoteam peste cap, ca pe un juvăț. Se făcea scurtă de-o palmă și coada se lungea de-o băgam în chiloți. Dacă voiai să mă omori, îmi desfăceai nodul de la cravată. Nu mai știu pe unde o mai fi cravata aia. Nici de gagică nu mai știu nimic... Nu eram făcuți din cârpă... spuse Maca. Numără cu voce tare, arătând cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]