1,778 matches
-
un mod imprevizibil și original! Acest mod profund personal de a gândi i-a intrigat și deranjat pe aproape toți colegii săi. Intrigi și deranjamente ce creșteau în intensitate pe măsura succesului internațional și de casă al unui autor extrem de chinuit. Trebuie să lucrăm tot timpul la sinucidere, spunea Foucault, referindu-se la studiul cărților, al arhivelor și la modurile creative de a face cercetare istoriografică... Foucault, sinucigașul prin cunoaștere, contrastează puternic cu intelectualii contemporani lui, ce nu aveau cum să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
român, de a nu se simți egalul celui occidental, ci ori inferior, ori superior, dar niciodată egal. Cele peste 1 500 de pagini ale "Jurnalului" zacian (1979 - 1989) i se par lui Gelu Ionescu un repertoriu de confesiuni ale unui chinuit, potențial exilat, în ciuda ostilității surde a autorului vs. emigrația română, și care, spre norocul lui, n-a făcut pasul definitiv. Dincolo de istoria interzicerii faimosului "Dicționar al scriitorilor români", dincolo de mizeriile și presiunile la care a fost supusă cultura noastră, e
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
scandale - / Astea toate te apropie de dânșii ... Nu lumina / Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina / Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; / Toate micile mizerii unui suflet chinuit / Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit". Deasemeni, iscusitului om de radio nu putea să-i scape diversiunea (înscenarea) numită raportul Tismăneanu de condamnare, nu a comuniștilor din rândul cărora au făcut parte chiar inițiatorii, autorii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
298) ș.a. Am crezut că-n trei volume Ion Focșa va epuiza ceea ce are de rememorat și de spus. De atitudinat, care vra' zică... M-am înșelat: ergo, mai aștept un volum. Ce, Șeherazada nu trecuse de 1000?!... Un actor chinuit Deceniul opt. L-am cunoscut bine pe un actor fără nume sonor Titorel Pătrașcu. Nu a auzit multă lume de el; deși era un interpret excelent. Dar, n-avea noroc. Cred că nici studii. Cu toate acestea, trăia un vis
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
calibru. Mi-a propus să discutăm pe îndelete la o cîrciumioară plăcută, situată între boschete înalte, peste care adia o briză ușoară dinspre lacul Herestrău: restaurantul Bordei. Ne-am așezat la masă toți trei: Goangă, eu și șoferul său cel chinuit (căci artistul îl boscorodea întruna, acuzîndu-l că nu are grijă de... pofta sa de mîncare). Atunci am realizat că ipoteticul meu interlocutor suferea de bulimie! Cumplită boală! Maestrul a comandat, spre stupefacția mea, numai pentru el, următoarele: 30 de mici
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Deocamdată); avea o tolbă de amintiri delectabilă; era un om cu farmec, inteligent, spiritual, și cumpătat: nu l-am văzut bînd al treilea șpriț, niciodată (calitatea aceasta am mai sesizat-o, în lumea teatrului, la Valentin Silvestru!). Dar era un chinuit: de la naștere, a avut un destin rocambolesc, intersectat cu ulterioare mici onoruri partinice. Nu și-a cunoscut părinții: ca-n melodrame, a fost găsit într-un tren, în gara din Mărășești. A crescut în Hîrlău, unde a avut ocazia să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ascunde), Dumnezeu nu poate fi cunoscut de către om, Dumnezeu este numai un gând, o concepție, poetul îndoindu-se de existența Lui, De la credință la tăgadă, de la resemnare la cutezanță. Ipostazele psalmistului 1. Un protejat al divinității; 2. Poetul se simte chinuit și confuz, singur; 3. Poetul se răzvrătește și-l acuză pe Dumnezeu de inconsecvență, de înstrăinare față de om; 4. Însetat de absolut, poetul îl caută pe Dumnezeu; 5. Poetul este dezamăgit spiritual de Divinitate, se simte părăsit. III Poezia iubirii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
producând mare suferință eroului. Ca să scape de chinuri, urma ca Hercule să urce pe rug, dar miracolul face ca acesta să ajungă nemuritor, în Olimp (Strofa a III-a). Durerea este exprimată printr-un câmp semantic al martirajului: jalnic, ard, chinuit, rug, mistuit, mă topesc, flăcări. Atingând momentul culminant al suferinței, începe agonia: "De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet/ Pe-al meu propriu rug,/ mă topesc în flăcări..." Prin ardere (prin iubire) se poate ajunge la o viață purificatoare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ion ea este "slăbuță" și "urâțică", în timp ce Florica are "obraji fragezi ca piersica" și "ochi albaștri ca cerul de primăvară". Ana era o fire slabă, ușor de manevrat în mâinile flăcăului interesat numai de zestre. Ea este răbdătoare, suportă viața chinuită, refuzând căsătoria plănuită de părinți. Vasile Baciu l-ar fi vrut ginere pe George Bulbuc, flăcău bogat. Umilită, lovită și atunci când era însărcinată, Ana nu iese din cuvântul lui Ion, este lipsită de dragostea părintească și "sufletul ei trist căuta
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu nefaste urmări în plan etic și social. Eliminarea ei, anevoioasă, plină de riscuri la nivelul individului, era imposibilă în ansamblul comunității. A fost nevoie de o spectaculoasă răsturnare de regim pentru ca adevărul să reintre în drepturile sale. Reintrare progresivă, chinuită, adesea dramatică, deoarece adevărul presupune înainte de toate o confruntare cu sine. Numai așa el poate deveni fecund. Vom ști să-i asigurăm țarina indispensabilă rodirii? Aici e mai ales de lucru, pe această țarină, care e propriul nostru suflet, apăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
indiferență. Nu e singura "lectură" a faptelor. Unii exegeți au tras dimpotrivă concluzia că ceea ce părea a fi impasibilitate era de fapt o reacție defensivă, un mod de a fi în istorie. V. Pârvan sesiza odată că la popoarele prea chinuite "se formează un fel de carapace spirituală, în care sufletul se refugiază spre a se păstra intact. Observatorul superficial vede numai carapacea pietroasă și inertă: în specie, fatalismul, insensibilitatea la nevoile unei vieți mai omenești, tradiționalismul, neîncrederea față de orice om
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un destin analog. Kogălniceanu, ca să mai dăm un exemplu, se credea un "Prometeu manqué", capabil de performanțe la nivel european, însă constrâns de împrejurări să se ocupe de calendare. V. Pârvan a definit poate cel mai bine "tragedia de precursori, chinuiți, batjocoriți, neînțeleși, trădați" care îi pândește, într-o societate ca a noastră, pe cei care se devotează binelui social. Putând lucra, egoist solitar, ca cei mai buni din țările luminate ale Apusului, se tânguia marele istoric, noi nu vom fi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
-și smulgă un vânat sau o femeie". Târziu, dimineața, simte gustul amar al victoriei, dar nu îl poate savură nici macar după plecarea unui Ordeanu copleșit de pierderea ultimelor resurse ale uriașei sale averi. Îngrozit de singurătate, obosit de un somn "chinuit de vedenii" (între care cea mai intensă rămâne, și după trezire, cea a sinuciderii lângă Agață), Theodorescu decide să îl mai vadă o dată pe Ordeanu. Află că acesta s-a sinucis, prelungind într-un act viu, real actul similar consumat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Seneca scrie că nu există animal mai morocănos decât omul. Seneca-fiul, primul-ministru al împăratului Nero, a fost întruchiparea urii pentru tot ce era viu. Ură plăcerea, ura mâncarea, băutură. Adoră banii și teama de suferință. "Seneca reprezintă uscăciunea arzătoare, depresiva, chinuita a limbajului și a puterii. Este cel dintâi care s-a botezat "pedagogul neamului omenesc". Moartea te da la o parte de lângă un pântece dezgustător și rău-mirositor."6 Românii erau obsedați de ajunul morții, de acel taedium, care, desi îmbracă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu publicarea volumului său de poezii, în același an, Blecher va scrie numeroase eseuri și recenzii. Remarcabile sunt cele despre André Gide, apărut în Adevărul literar și artisitic, despre William Blake, din Vremea, intitulat William Blake un vizionar genial și chinuit și despre Kierkegaard Conceptul repetiției la Kierkegaard, publicat tot în Vremea. Tot în această perioadă, Blecher va începe să lucreze la primul său roman, pe care inițial l-a intitulat Exerciții din irealitatea imediată: Irealitatea și ilogismul vieții cotidiene nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
că oamenii sunt situați în contexte inexplicabile. Scenariile onirice ale personajului blecherian, percepțiile acestuia asupra spațiilor dar și asupra personajelor, se plasează la granița dintre fantastic și real, în contextul în care ele izvorăsc din interiorul unui suflet angoasat și chinuit. O situație oarecum similară o întâlnim în literatura universală la E. A. Poe. Alt punct de vedere, reper pentru receptarea lui Blecher, tot înainte de momentul publicării Istoriei... lui G. Călinescu, este cel al scriitorului Mihail Sebastian: Sunt unele cărți foarte puține
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Camil Petrescu și Mircea Eliade, care înțeleg să comunice "autentic" experiențe interioare ale unor spirite ieșite din comun, să dezvăluie procese în care sunt angrenate mai ales straturile superioare ale conștiinței, este total diferit. Oamenii lui Camil Petrescu sunt doar "chinuiți ai revelațiilor în conștiință". Pentru Camil Petrescu, autenticitatea înseamnă substanță, iar substanța viață. Astfel, un scriitor este autentic în momentul în care reușește să surprindă viața. Autentice sunt acele ,,momente apogetice", unice, acele situații limită prin care trece personajul, situații
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Baudelaire definea, analizând povestirile lui Poe ,,un mijloc mnemonic", o ,,metoda de lucru" pentru crearea ,,viziunilor fantomatice". Astfel, rezultatul obținut de cei doi autori scenarii fantastice/ onirice care transcend realitatea dată, este același. Sursa acestei noi realități interiorul unor suflete chinuite este, de asemena, identică. Diferă natura suferinței de nedescris a celor doi creatori de lumi și uneori, motivația pe care fiecare o are pentru a crea astfel de spații. Și în cazul lui Blecher, ca de altfel și în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Mihai Isbășescu, București, Editura Polirom, 2012, p. 6. 218 Dominique Maingueneau, ,,Tipuri de paratopii" în op. cit., p. 106. 219 Ada Brăvescu, ,,Întâmplări în irealitatea imediată sau modelul narativ al identității", în Tribuna, nr. 146 / 1-15 octombrie 2008. 220Adrian Majuru, ,,Eul chinuit din irealitatea imediată", în Ziarul Financiar, 4 iunie 2010. 221 Søren Kierkegaard, Jurnalul seducătorului, traducere din daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Scripta, 1992, p. 126. 222 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 50
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acest lucru extraordinar în ființa mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cu împrejurările și să prinză din zbor puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă și pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtașă urei cu care oamenii mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
va face parte din suita sultanului și apoi a fiului acestuia, Mehmet. Odată ajuns la Constantinopol, Jean Ange, senzor al dezastrului anunțat, narează la persoana întâi tensiunea sfârșitului (escatologie) când timpul și viața omului își pierd orice valoare. Este un chinuit al dilemelor religioase și al cunoașterii de sine: nu mai deosebește imaginarul de real, orgoliul de rugăciune, insurgența de căință. Este un spirit renascentist, sfâșiat între Occident și Orient, simte sângele Bizanțului grec curgându-i prin trupul de apusean, este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gesturile lui, era aproape imposibil. Primejdia era că gândurile puteau degenera într-un jargon. Învățăturile oamenilor mari posedă adesea o simplitate și o naturalețe care fac ca ceea ce este dificil să pară ușor de prins.“115 „Se simțea dezgustat și chinuit când observa la studenții săi o semiînțelegere a ideilor sale și o tendință spre superficialitate bombastică. Ca profesor, găsea că este un ratat. Cred că aceasta a fost pentru el o sursă de permanentă suferință.“116 Wittgenstein mai credea că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
numeroase corelații și legături poate fi ea satisfăcută, ci prin îndepărtarea contradicțiilor între cele existente, eventual prin reducerea corelațiilor existente. Dacă aceste contradicții dureroase sunt înlăturate, atunci întrebarea cu privire la esență nu va fi satisfăcută, dar mintea, care nu mai este chinuită, încetează să-și pună întrebarea care nu este îndreptățită.“62 Explicațiilor ipotetice ale legilor confirmate de experiență, Hertz le-a opus simpla descriere de cel mai înalt nivel de generalitate a faptelor printr-un sistem de ecuații diferențiale. Sistemul propus
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
relații și conexiuni noi și mai numeroase, ci prin înlăturarea contradicțiilor dintre cele existente, eventual prin reducerea numărului relațiilor. Dacă aceste contradicții dureroase sunt înlăturate, atunci întrebarea cu privire la esență nu primește, de fapt, răspuns, dar mintea, care nu mai este chinuită, încetează să pună întrebarea neîndreptățită pentru ea.“57 Wittgenstein spunea că acest pasaj din Hertz i se pare că rezumă situația în care ne găsim în filozofie.58 Reluând o temă a lecțiilor sale, Wittgenstein explica cum înțelege el sugestia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
decât începutul din Galeriile amare). Din perspectiva confesiunilor din ultimele cărți însă, aceste antecedente ale suferinței de sine nu făceau altceva decât să prefațeze drama majoră a poetului, resuscitată de o sensibilitate creatoare racordată la memoria generică a modernismului: zbaterile chinuite, aproape agonice ale poiesis-ului. Suferința cuvintelor incapabile a corporaliza altceva decât căderea și înfrângerea era anunțată încă din volumul Pasărea amintirilor: "capul/ se lovește/ de pereții disperării (...)/ când scrierile/ despre nemurire/ încep să semene/ cu o scriere despre înfrângere/ hai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]