1,518 matches
-
înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca pe deplin de ele și a ajunge la liniștea din adâncuri... Este cumva curios că, pentru astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și convingere! De aceea, ea nu privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum nu se putea mai clar lucrul acesta. „Merită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
De când începuse a se droga, printre altele, lui îi sporiseră, în proporții apreciabile, mai vechile sale probleme cu odihna. Dacă, pentru cei mai mulți dintre oameni, somnul este un lucru atât de dulce și de iubit mereu, pentru Șerban devenise cel mai chinuitor lucru dintre toate și față de care ajunsese chiar să se și teamă! Oricât s-ar fi căznit dânsul să adoarmă noaptea, cu niciun chip nu reușea să-și învingă cumplita insomnie, care-l domina. Puțin câte puțin, el ajunsese să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
asemenea contradicție. Pe de o parte, "materialismul îmbibînd totul", cum zicea Whitman ("Ura! Trăiască știința pozitivă! demonstrația exactă!"). Pe de altă parte, mitinguri mistice uriașe. Poate că isteria pragmatismului american nu e decât o soluție pentru a scăpa de umbra chinuitoare a Judecății de Apoi! Mai precis, nu cumva "reușita" americană e un "remediu", nu un "scop"? în fond, multe s-ar explica prin nevoia de echilibru. Faptul că n-are trecut a determinat America să pună accent pe viitor. Energia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
puțin arogantă, deși ai strâns avere, arzi un fir de papură albă în seara aceasta ca să-nțelegi că focul poate mistui avuția ta într-o clipă, bunurile tale sunt zestrea ta, zestrea prințului tău drag este drumul lui lung și chinuitor către grădina suspendată a dragostei tale purificate. nouă deasupra: cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți, aprinde șapte constelații dintr-odată pentru a te binecuvânta, tu te bucuri, te înalți pe vârfuri, culegi steaua cea mai strălucitoare și o guști
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu care se trece prin poartă, rochia de furnici albe, mănâncă tot ce găsești în centru, bea tot, nu îți va mai scădea tensiunea, nu vei mai ameți, ai aruncat deja din vasul acesta lung toate greutățile trecu tului tău chinuitor, mănâncă fără grijă, este timpul să o faci, pe îndelete. nouă în al treilea loc: mai bine să mergi acum șaiou-șaiou decât să mergi șii-șii, ești îndestulată, ești echilibrată și în minte, și în suflet, și în trup, ia-ți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dus?" Știu că am gândit limpede: Adevărul cel mai crud e mai bun decât nesiguranța". De altfel, Radu, în fața durerii mele, ar mai fi rămas să mă îmbune, fără îndoială. Atunci? Din lașitate, de frică de asprimea veștii, am preferat chinuitoarea existență? După cum, invers, sunt oameni care, în război, se omoară de frica gloanțelor care lovesc la întîmplare primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am întemeiat, sub pretenția adevărului, o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Mihali mărește întunericul și multiplică înfiorările. Câteodată recurg la stratageme ca să aflu tot ce-a făcut Ioana. E ciudată această alegere de a afla anumite detalii și de a înconjura, ca să nu aflu, pe altele, chiar dacă toate sunt la fel de chinuitoare. Poate pentru că nu vreau să-mi scape nimic, totul mă interesează și deci nu schimb subiectul decât după ce-l epuizez. Pornesc a doua zi și mai departe, utilizând materialul strâns, recapitulîndu-l, ca și cum ar fi o serie de lecții grele pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a dat seama ce dezastre produc în noi mărturisirile și, după ce într-un moment de iritare scăpase o aluzie, acum încearcă să o nege. Și neagă stângaci, contrazicîndu-se, ca atunci când susții o minciună. Asistasem la fizioinomia ei când spusese vorba chinuitoare, știam că totul era mai mult decât o simplă întîmplare. Sunt secrete pe care nu le poți niciodată afla cu certitudine, și fiecare om este un sfinx (oricît ar avea mania confidențelor) atunci când te interesezi de el. Ioana mea este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am avut decât un scop: s-o recapăt. Îmi făceam iluzia că despărțind-o de celălalt, în același timp distrugeam și tot ce fusese între ei. Sau poate mă hotărâsem să accept orice, căci starea mea tulbure fusese și mai chinuitoare. Dragoste pentru Ioana, spaimă de singurătatea în care trăisem, amorul propriu ce pretindea să aibă din nou ceea ce pierduse, gelozia cătând o răzbunare împotriva celuilalt, toate la un loc - și e imposibil de a face o discernere pentru a vedea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin orânduite cute. Irina e agasant de plată și jenant de umană; Dania, strălucitor de insesizabilă și chinuitor de suavă. Remarcabil la Anton Holban este faptul că, placentar întotdeauna realității trăite, ceea ce dă literaturii sale o foarte delicată autenticitate, el știe, în artist superior, să și-o plăsmuiască. Nu prin evocare magic visătoare, ca Marcel Proust, ci prin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Domnia Sa. — Am înțeles. Shojumaru încuviință din cap, privind calm torța care fusese înfiptă în pământ, în fața lui. Era o situație firească pe câmpul de luptă, dar tatăl lui nu-l întrebă nici un moment dacă sarcina i se părea dificilă sau chinuitoare, nici nu încercă să-l consoleze pe băiat. Însă Shojumaru înțelegea foarte bine, că tatăl său îi dezvolta simțul științei militare, în funcție de eveniment sau de moment. O căldură lăuntrică simțea până și în gravitatea tatălui său și se considera extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dominat de propriile sentimente, clanul său probabil ar fi dispărut odată cu Akechi. Avea senzația că ținea ouă în echilibru, unul peste altul. Faptul de a acționa cu prudență pe dinafară și a evita pericolul dinăuntru fusese, neîndoielnic, peste măsură de chinuitor. O salvase pe soția lui Tadaoki, dar acest lucru iscase tensiuni în sânul clanului. De-acum, Hideyoshi îl absolvise de orice vină și recunoscuse loialitatea dovedită de clanul Hosokawa. Prin urmare, se bucurau de ospitalitatea lui. Privindu-l pe Fujitaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puțin înțesat de elevi, Viviana se întorcea spre el, toată numai zâmbet. Dar sâmbătă seară? îl întreba. Sâmbătă seară ești liber? Vrei să ne faci o vizită? Dacă n-am să-ți spun cu ce ocazie, te superi? Un nod chinuitor în gât aproape că îl sufoca. Nu vrei să vorbești cu mine? Deja în zona asta unde se termina coridorul, la numai câțiva pași de cancelarie, elevii aproape că n-aveau ce să caute. Sub tavanul boltit al holului ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
extraordinare de a fi din nou omul care eram cândva, nu voi mai putea trăi, pentru că nimeni decât Acela, singur, nu S-a întors de-aici de unde nici lumina nu iese vie și pe unde, blestemat și supus celor mai chinuitoare cazne, îmi târăsc și eu pașii, plin de durere. Mai mult decât nebun am fost, o știu și o repet, să mă aventurez în această călătorie teribilă, de unde, iată, nici cea mai înverșunată credință nu mă poate scoate teafăr... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
căci totdeauna partea este în tot și totul în parte). Dacă nu izbutiți să păstrați toate aceste legi divine, dacă vă veți face rău, fie chiar numai unuia dintre mădularele trupului vostru, vă veți pierde cu totul în boala voastră chinuitoare și acolo, va fi doar plânsetul și scrâșnirea dinților. Vă spun, până când nu veți urma legile Mamei voastre divine, nu veți putea scăpa în nici un fel de moarte. Cel care se atașează strâns de legile Mamei sale divine, de el
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
putem avea noi, muritorii de rând? Își ridică spre mine ochii în care se aprinseseră luminițe timide, după care fața i se însenină ca unui copil. — John, spuse el, expirând pe nas, hai să mergem și să facem filme. După chinuitoarele manevre din Central Park South, Autocratul s-a trezit blocat pe o stradă laterală, adevărată patrie a teatrelor. În timp ce Lorne îmi vorbea despre succesele lui de pe Broadway, de pasiunea lui pentru scenă și câte și mai câte, am sesizat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai înaltă decorație militară, Ordinul “Mihai Viteazu” de care, în noile condiții de țară cotropită de “eliberatorii” uralieni, nu m-am mai bucurat, propunerea fiind anulată și, ulterior fostul ofițer în Armata Regală Română fiind arestat pentru o lungă și chinuitoare perioadă de timp. Vae victis! Sovieticii, pe lângă Basarabia și Bucovina au mai înșfăcat și ținutul Herței, Insula Șerpilor, mai făcându-și de cap și prin ostrovurile brațului dunărean Chilia. Vae victis! Și mai mult decât atât, unitățile românești de după rușinosul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
film. Cu toate astea, toți căutam să-i fim cât mai aproape. Avea talentul unor anumite dame din lumea mare de-a aduna oame nii-n jurul lor. O laudă a lui ne făcea fericiți toată ziua. O încruntare ne producea chinuitoare procese de conștiință. Acum, privind în urmă, nu-nțeleg de ce țineam cu toții atât de mult la el. Firește, între noi îl ironizam cât cuprindea, dar mereu cu îngăduința pe care-o merită faptele unui copil mare. Imediat după masa de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
își simțea gura uscată și nu reușea să înghită. Mâinile îi erau înghețate. Însă avea dreptate poetul antic: „Nu există plăcere comparabilă cu cea a răzbunării“. Callistus citi până la capăt, fără ca glasul să i se altereze. După acea lungă lectură chinuitoare, populares priviră spre Împărat, așteptând un indiciu cu privire la hotărârea pe care o luase: jocul era definitiv și teribil, mai presus chiar decât ura lor. Dintre optimates, nici unul nu îndrăzni să vorbească primul. Împăratul lăsă tăcerea să se consume, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Poate reușești să vorbești tu cu el, Cluvius. Spune-i că ești îngrijorat, că ai auzit zvonuri... Puternicul Callistus îl ascultă pe modestul scriitor Cluvius Rufus și simți că se dărâmă cerul peste el. După o noapte plină de gânduri chinuitoare, înțelese că nu din prietenie îi fusese transmis mesajul. Își dădu seama că trebuia să caute alți protectori, dispuși să nu ia în considerare trecutul său dacă el avea să le ofere în schimb ceea ce-i cereau. Între timp, Asiaticus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vraja dorinței, de care dansatorul nu reușea să se elibereze, și aveau un efect hipnotic asupra publicului. Ritmul muzicii devenea tot mai alert, zbaterile erau din ce în ce mai dese și mai explicite, iar trupul lui Mnester se contorsiona cu o plăcere solitară, chinuitoare. În cele din urmă, pe când frumoasele lui mâini se agățau nervoase de perizom, mimul căzu cu fața în jos, tresărind. Cortina subțire de mătase, pe care erau pictate figuri de nimfe, se ridică în fața lui, după obiceiul vremii, și păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ce ne mai spun cuvintele? Ce spun? Când împrejur e-o lâncedă tăcere, Când cresc speranțele și-n răsărit apun, Când gratuită-i orișice părere... Dezlănțuit, un vânt de nebunie Tot mai chinuitor ne bântuiește, Ne bate, ne omoară, ne învie Și rațiunea lumi-o umilește... Un singur țel, al nebuniei, crește Tot mai tiranic și în orice oră, Să urce sus, de mult se chinuiește Zadarnic, peste-a vieții auroră... Ce ne
CE NE MAI SPUN CUVINTELE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83760_a_85085]
-
Plastică nouă de Prohazka, Toyen și I. Styrsky”. Numărul 75 conține o nouă notiță elogioasă de prezentare, în aceeași linie puristă: „Horizont, marea revistă de artă nouă din Cehoslovacia (Brezen) ne aduce de această dată o realizare în marmură a chinuitoarelor experiențe de simplificare pînă la gradul Artă. O statue a lui Smetana — Studii, eseuri, comentarii — Oglindă fidelă a reformei arhitecturale din Cehoslovacia, Horizont este o sfidare în plus adusă gustului pentru banalitatea înzorzonată, care mai stăpînește încă planșele inginerești”. Rubrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ceva, totuși, nu putea dezlega. Era ca un fel de enigmă. Dacă, în fine, am intrat și eu în rândul sfinților, oare, cine o să mai vină, din când în când, să mai stea de vorbă, cu noi? Cine? Acestei întrebări chinuitoare nu-i putea găsi răspuns. Și nici nu i l-a mai putut găsi, nici atunci și nici de atunci. Iată din care motiv. Cum se tot chinuia, el, cu întrebarea-încuietoare, numai ce a auzit, de-odată, la ușă: miauuu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]