42,748 matches
-
University of Saskatchewan Saskatoon, August, 2003, mss., p. 82-83. footnote>. Credinciosul dorește „printr-o intensitate ce crește în măsura transformării interioare, să participe la divin, aceasta fiind o manifestare a tensiunii chipului ce caută să se asemene cu Prototipul. Omul - chip al lui Dumnezeu devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 549AB. footnote>, căci în Hristos ne este dată deschiderea chipului spre asemănare, iar chipul lui Dumnezeu întunecat prin păcat e restaurat pentru întreaga
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
o manifestare a tensiunii chipului ce caută să se asemene cu Prototipul. Omul - chip al lui Dumnezeu devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 549AB. footnote>, căci în Hristos ne este dată deschiderea chipului spre asemănare, iar chipul lui Dumnezeu întunecat prin păcat e restaurat pentru întreaga umanitate, care este îndumnezeită și transfigurată”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 68. footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
chipului ce caută să se asemene cu Prototipul. Omul - chip al lui Dumnezeu devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, P. G. XLV, col. 549AB. footnote>, căci în Hristos ne este dată deschiderea chipului spre asemănare, iar chipul lui Dumnezeu întunecat prin păcat e restaurat pentru întreaga umanitate, care este îndumnezeită și transfigurată”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 68. footnote>. Participarea la bunătatea dumnezeiască îl face pe participant „mai mare și
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
participare este elaborat și în Despre facerea omului. Sfântul Grigorie a realizat această operă pentru a completa Hexameronul Sfântului Vasile, după moartea neașteptată a fratelui său. Astfel, își ia întregul impuls din cuvintele Genezei 1, 26: „Să facem omul după chipul și asemănarea Noastră”. În mod desăvârșit, virtuțile sau însușirile desăvârșirii se găsesc ontologic în Dumnezeu, prin esență (ὄντως), ca un factor propriu Lui (ἴδιον); oamenii însă le posedă (ca tipuri de la arhetip), ca dar prin participare. Sfântul Grigorie avansează implicațiile
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
ca tipuri de la arhetip), ca dar prin participare. Sfântul Grigorie avansează implicațiile ontologice ale acestui dar conferit insistând că nu ar fi corect să spunem că Dumnezeu „a dat” astfel de daruri umanității, ci că le-a împărțit (μετέδοκε) propriului chip, spunând că El a adăugat chipului podoaba corespunzătoare propriei Sale naturi: „Creatorul a dat vrednicie deosebită făpturii noastre prin aceea că, făcând-o după chipul Său, i-a oferit posibilitatea de a se face asemenea cu Sine, dăruindu-i și
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
prin participare. Sfântul Grigorie avansează implicațiile ontologice ale acestui dar conferit insistând că nu ar fi corect să spunem că Dumnezeu „a dat” astfel de daruri umanității, ci că le-a împărțit (μετέδοκε) propriului chip, spunând că El a adăugat chipului podoaba corespunzătoare propriei Sale naturi: „Creatorul a dat vrednicie deosebită făpturii noastre prin aceea că, făcând-o după chipul Său, i-a oferit posibilitatea de a se face asemenea cu Sine, dăruindu-i și alte daruri, însă despre cugetare și
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
că Dumnezeu „a dat” astfel de daruri umanității, ci că le-a împărțit (μετέδοκε) propriului chip, spunând că El a adăugat chipului podoaba corespunzătoare propriei Sale naturi: „Creatorul a dat vrednicie deosebită făpturii noastre prin aceea că, făcând-o după chipul Său, i-a oferit posibilitatea de a se face asemenea cu Sine, dăruindu-i și alte daruri, însă despre cugetare și cunoaștere nu putem spune propriu-zis că ni le-a dat de-a gata, ci ne-a făcut părtași la
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
asemenea cu Sine, dăruindu-i și alte daruri, însă despre cugetare și cunoaștere nu putem spune propriu-zis că ni le-a dat de-a gata, ci ne-a făcut părtași la însăși podoaba firii Sale atunci când a pus în noi chipul Său”<footnote Idem, Despre facerea omului, PSB, vol. 29, p. 30. footnote>. „Natura omului a fost realizată special pentru a putea fi participant (μέτοχον) la Bine”. Pentru Sfântul Grigorie, participarea umanității la Dumnezeu reprezintă întregul scop și sens al creației
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
până când, furios, Dl. Dunkelman Îl apucă de gât pe Paul, prietenul din copilărie a lui Marius, Îl trântește pe masă și spune „Na, și pe el!”. Evident, scena la care am luat parte reprezintă o Întruchipare la nivel microuniversal, sub chip uman, a bătăliei dintre bine și rău, dintre Dumnezeu, reprezentat de „Moș Petre” și Însuși Diavolul, ce apere sub forma D-lui. Dunkelman și fundației sale de arte. De ce aceasta ceartă are loc Între Arhanghelul Petru și Diavol și nu
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
o boală sufletească” și, progresiv, atenția i se orientează către alte preocupări. Nevoia violentă a unor certitudini și dorința de cunoaștere absolută precipită ajungerea la credință, așa cum relevă episodul În care protagonistul trăiește o experiență similară morții, În care vede chipul lui Hristos. Finalul cărții se concentrează pe sensul dragostei ca singurul termen care ar putea traduce cuvântul “veșnicie”, despre care se vorbește În incipit, dar care apare aici mai mult ca sinonim pentru identitatea divină. Romanul impresionează și prin utilizarea
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
se află undeva la granița dintre document și textul ficțional. Naratorul Întârzie nu o dată, aparent fără a insista asupra statutului acestui text, În care datele, deși unele precise, sunt menite doar a fixa, Într-un timp al memoriei subiective, Întâmplări, chipuri, legături pentru a ușura depănarea poveștii, nu pentru a uniciza: ”Suntem În 1949. Suntem, În același timp, În noiembrie 1957, când pe câmpiile din lunca Siretului se și pornise crivățul, Într-o iarnă timpurie. Suntem și În 1964, de data
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
modificându-și granițele, ștergându-și contururile ferme și lăsând locul ținuturilor de pe lângă Trabizonda sau Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și același prăpăd. Chipurile lui Anton Merzian și Krikor Minasian, cizmarii, imaginea lui Sahag Seitanian, a bunicii Arșavir, portretul lui Garabet Vosganian sau cel al lui Setrak Melchian, destinul orbului Minas, al clopotarului Arșag, al vânzătorului de halva și al altora ce i-au
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
imaginea lui Sahag Seitanian, a bunicii Arșavir, portretul lui Garabet Vosganian sau cel al lui Setrak Melchian, destinul orbului Minas, al clopotarului Arșag, al vânzătorului de halva și al altora ce i-au vegheat copilăria poartă În ele amintirea altor chipuri, precum cel al lui Harutiun Khântirian deschizând birourile consulatului și neîncetând să pună ștampile care să ateste naționalitatea de armean și să șteargă umilința pașaportului de Nansenian sau cel al lui Onik Tokatlian. Despre acesta din urmă aflăm că a
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
29, p. 124. footnote>. Astfel, dacă Proverbele, „își îndreaptă cuvintele spre cel ce e încă prunc”, este pentru a deștepta dorința, prin descoperirea bunurilor spirituale pe care le poate dobândi credinciosul: „(Învățătura Proverbelor) începe prin a descrie înțelepciunea, tâlcuind în chip felurit Și în multe feluri strălucirea frumuseții negrăite, pentru ca nu de frică Și de nevoie, ci din poftă (πότω) Și din dorință (ἐπιθυμία) să urce spre împărtășirea (μετουσία) de bunuri. Căci descrierea frumuseții atrage oarecum pofta tinerilor spre ceea ce se
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
care l-a rodit oferă, Și umbră sub care se află loc de odihnă. Pe o treaptă Și mai înaltă, sufletul își dă seama, însă, că nici această numire nu este potrivită, întrucât Cel dorit se arată acum în alt chip. El „se aseamănă cu o căprioară Și se compară cu un pui de cerb” (δορχάδι γάρ ὁμοιοῦται χαι νευρῶ παρειχάζεται). Și apărând nu stă nici la vederea noastră, nici pe locul lui, ci sare pe munți, aruncându-se de pe vârfuri
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
că nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu vreodată ... Cel ce este nevăzut prin fire, se făcu văzut prin lucrările Sale”. Întrucât fericirea nu constă în cunoaștere, trebuie „să-L avem pe Dumnezeu în noi înșine” Și să contemplăm în chipul Său (sufletul) curățit energiile îndumnezeitoare. „Sufletul recunoaște ceea ce caută (pe Logodnicul său) numai în ceea ce rămâne de neînțeles pentru el”. Dincolo de vederea inteligibilă se deschide calea tainică unde „cunoașterea devine iubire-agape”<footnote Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, Traducerea, prefața Și
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
toți să fie salvați, dorește ca nimeni dintre cei salvați să nu fie exclus de la participarea la această sărutare. Acela este Curățitorul (καθαρσιον) a toată întinăciunea”<footnote Ibidem, 777D; cf. Ierom. Magistr. Nestor Vornicescu, „Învățătura Sfântului Grigorie de Nissa despre chip Și asemănare”, în Studii Teologice, Anul VIII (1956), Nr. 9-10, p. 601. footnote>. Un alt aspect important este sugerat de Sfântul Grigorie atunci când spune că sânul Mirelui este mai bun decât vinul, iar mireasma parfumurilor tale este mai bună decât
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
dumnezei prin natură. Dar noi suntem ființe create, chemate de Dumnezeu să devenim prin har ceea ce este El prin natură. Dacă am participa la esență, Dumnezeu nu ar mai fi Trinitate, ci o multitudine de persoane<footnote Vladimir Lossky, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, traducere din franceză de Anca Manolache, Edit. Humanitas, București, 1998, p. 48. footnote>. Există în Dumnezeu o întreită distincție, dar nu separație, între Persoană, ființă și energie sau lucrări, însă pe primul plan este Persoana ca
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
traducerea, prefața și notele Pr.Lect.univ.Dr. Vasile Răducă, Asociația filantropică medicală creștină Christiana, București, 1995, p. 77. footnote>, și Sfântul Grigorie Palama: Pe când Varlaam închidea mintea în vederea ei proprie, Palama vedea în minte strălucirea lui Dumnezeu care a luat chip în ea; se vedea și pe ea sau ea însăși se vedea și pe sine, dar tot prin Duhul, nu prin simpla putere naturală a ei; vedea în ea și strălucirea lui Dumnezeu întregind-o, și desăvârșind unirea ei cu
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
dat de natura Sa incognoscibilă, de aceea El este prezent în lumea pe care a creat-o. Putem spune că energiile necreate sunt ieșiri naturale ale lui Dumnezeu însuși, un mod de existență care-i este propriu<footnote Idem, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Humanitas, București, 1998, p. 46. footnote>. Distincția dintre ființă sau esență și energii sau lucrări, așa cum este afirmată de sinoadele din secolul al XIV-lea este expresia dogmatică a tradiției privind atributele cognoscibile ale lui Dumnezeu
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
în mintea sfinților: (...) este o lumină ce se arată sfinților, a l t a decât cunoștința din toate cele create; cu atât mai sfântă, cu cât este s lava firii lui Dumnezeu și e văzută numai de cei ajunși în chipul lui Dumnezeu; și că este departe de a fi o strălucire sau ceva apropiat luminilor sensibile, sau o plăsmuire simbolică după chipul lor; că este departe, întrucât este ipostas și frumusețea veacului viitor, și singura lumină adevărată, veșnică, neschimbăcioasă, neînserată
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
mai sfântă, cu cât este s lava firii lui Dumnezeu și e văzută numai de cei ajunși în chipul lui Dumnezeu; și că este departe de a fi o strălucire sau ceva apropiat luminilor sensibile, sau o plăsmuire simbolică după chipul lor; că este departe, întrucât este ipostas și frumusețea veacului viitor, și singura lumină adevărată, veșnică, neschimbăcioasă, neînserată, netrecătoare, lumină prin care ne facem și noi lumină, și fii ai luminii desăvârșite<footnote Ibidem, p. 314. footnote>. Lumina divină e
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
neschimbăcioasă, neînserată, netrecătoare, lumină prin care ne facem și noi lumină, și fii ai luminii desăvârșite<footnote Ibidem, p. 314. footnote>. Lumina divină e văzută, dar nu e sensibilă. Contradicția se împacă prin faptul că e vizibilă celor ajunși în chipul lui Hristos. Căci Hristos ca Dumnezeu întrupat vede cele mai presus de simțire, experiindule în Sine. Vederea acestei lumini înseamnă deci experiența ei duhovnicească<footnote Ibidem, p. 296. footnote>. 4. întunericul în care a intrat Moise era lumina cea mai
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
și nu întunericul teologiei negative raționale: Căci precum este scris, Moise ajuns singur în acel întuneric nu se mai vedea. Iar ceea ce e și mai mult, e că, ridicându-l pe el mai presus de sine și desfăcându-l în chip tainic de sine și așezându-l mai presus de toată lucrarea simțurilor și a minții, l-a ascuns pe el de sine însuși o minune? ca și pe dumnezeiescul Pavel. Astfel văzând, ei nu știau cine vede, ci întrebau cine
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]