13,837 matches
-
o umbla prin cap? Sună mai mult a concluzie de aia, pe care o trag vecinii după înmormântare, având perspectiva parastasului dinainte. Parastas care nu știu încă prea bine cât de bogat va fi. Ei, dacă masa de după întoarcerea de la cimitir e bogată și bine stropită, atunci, ehe!, răposatul era, cu siguranță: "un băiat nemaipomenit". Mda... Ia uite, domnule, cum cade omul pe drojdia cleioasă a depresiei din nimic! "Păi, da. Astăzi, vorba aia, știi cân' pleci d-acasă, da' nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cât muncește, he, he!", se amuză Tăsică plin de candoare. "Pin' la urmă l-a luat cu salvarea. Să tot fie cinci, ba nu, stai așa că azi s-a făcut șase zile d-atunci..." "D-acia?" Nu, nu d-acia. Dă la cimitir, unde să dusese el cu popa Gică, ăla dân Militari, să nu rateze un parastas d-un an. Că s-a și mirat ăia dă la ambulanță. Zicea doctorița: "Bre, da' drumu-i invers. Întâi trece pă la noi și după
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
parchet, ar exista o ușă blocată și sigilată pe care, deschizând-o, s-ar putea coborî în pivniță și că, la rândul ei, pivnița clădirii cu pricina, fostă mănăstire franciscană și mai apoi cazino, ar comunica pe undeva cu un cimitir subteran. Tot bibliotecara putea da detalii însușite probabil tot de la antecesoarea ei, cu privire la nebunul care, în urmă cu ceva timp, ar fi transformat mănăstirea în cazino și care, întradevăr, fusese ucis de unul din fii, prin decapitare, cu propriul lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
indigestie și ardeam de nerăbdare să le văd lipite gata. Ori de câte ori, deschizând sertarele mobilei de rumeguș presat, mascat în furnir de nuc, și asistând la masacrul care îmi apărea în față, nu mai erau sertare, domnule, erau de-a dreptul cimitire (!), mă păștea o dezolare fără seamăn. Da. Știam că nu am în fața mea Panteonul divinităților grecești în nuce, dar aveam sentimentul că, indirect, memoria aceasta a lor era parcă știrbită, ca atunci când (printr-o comparație cam trasă de păr) statuile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu-i crease poetului măcar iluzia că ar fi văzut chipul zeiței?” 5. 11 noiembrie ’80. Nemaipomenitul Eliot: “Time present and time past? Are both perhaps present în time future/And time future contained în time past...” Din nou la cimitir. În greaca veche, dormitor. Noi, cei vii, simpli vizitatori ai dormitorului. “Cred și acuma că, pentru fiecare dintre noi, vine o clipă când ne vedem obligați să ne descotorosim nu tocmai de amintirile comode, ca cele legate de Iozefina, ci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vorbeam putea fi înregistrat, mă neliniștea tot mai mult. Cu siguranță că nu era greu ca obsesiile să pună, toate, stăpânire și pe mine. Un simplu joc searbăd, la urma urmei, al iluziilor.” 9. 12 Noiembrie ’80. Din nou la cimitir. Iov: „Omul născut din femeie, în timpul scurt cât trăiește, este plin de necazuri care, ca și floarea, răsare și se trece și dispare ca umbra.” În altă ordine de idei, clipitul des al ochilor s-ar putea datora nu tocmai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încăpere se află sub toată scena. Ia uite ce încăpere imensă. Mai este o ușă surpată care deschidea cândva, un tunel până sub biblioteca orășenească, a cărei pivniță, la rândul ei ar comunica, zice-se, printr-un tunel, cu un cimitir subteran din vremuri imemoriale. Deja simțeam cum ar fi trebuit să urmeze în relatarea lui Valy, un pasaj de basm, de poveste sau de film de groază. Oricum, ceva de un fantastic-straniu. Aveam senzația că acea atmosferă apăsătoare a fosei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
peste alta, nezidite și cealaltă jumătate mascată la repezeală cu un panou de scânduri putrede. Fără să-l întrebe, Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o zi pătrunsese acolo în tunelul care, zice-se ar conduce spre cimitirul subteran și se izbise de o movilă de pământ, mai mult moloz decât pământ curat, de pe care, gata cocoțat, putuse să vadă o încăpere amenajată cu nișe suprapuse și fiecare nișă cu câte un sicriu. - Ca să ajungi în acea încăpere
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adică de o vizită în fosă, mai ales că sub toate clădirile astea, zicea ea, au fost săpate în urmă cu sute de ani, tuneluri care ar înspăimânta-o numai când s-ar gândi la ele, și care conduc în cimitirul de altădată al orașului. Iozefina povestea că visase (și asta i-o spusese numai lui) cum ajunsese cumva între nișe singură, și ar fi văzut cum, deschizându-se un sicriu, o mână de cadavru se-ntinsese s-o tragă înăuntru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu?), de pe cerul acela proaspăt, gata deschis tuturor aspirațiilor și, privind-o necontenit, fără să clipească, avea senzația că el se află undeva, deasupra ei, că întreagă fosa, cu culoarele, cu obiectele ei și cu ușile secrete, cu tunelul, cu cimitirul subteran, se află undeva, deasupra acelui cer, deasupra geamlâcului prin care pătrundea lumina zilei. Un cântec de cocoș spintecă subit liniștea (ca și cum în momentul acela s-ar fi creat lumea din nou sau s-ar fi dărâmat subit), parcă anunțându
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi creat lumea din nou sau s-ar fi dărâmat subit), parcă anunțându-l pe Gerard că dincolo de geamlâcul-stea, ar fi o cu totul altă viață, cu fosa ei, cu labirinturile ei, cu culoarele ei, cu tunelurile ei și cu cimitirele ei...” 8. 15 noiembrie ’80. Epigrame surde cu un președinte și un brigadier CAP. Unul născut în șaretă și altul ca omul din Whoroscop, al lui Samuel Beckett, înger pe bicicletă. Toate lucrurile sunt umede de ploaie. Când plouă parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin tot orășelul, de cele mai multe ori confundând străzile, casele, stâlpii de telegraf și rătăcinduse. Vizita mai ales locuri de care l legau cele mai multe amintiri (și peste care cădea deodată Cortina). Aproape zilnic, de când ieșise, printre altele, în pensie, trecea pe la cimitirul vechi al orășelului, ca și cum ar fi vrut să-l păzească de hoți. De fapt, se pare că vizitele frecvente ale acestui obiectiv fuseseră și primele simptome ale îmbolnăvirii generalului. Doamna General nu-și explica pe atunci, de ce Epa era mereu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
orășelului, ca și cum ar fi vrut să-l păzească de hoți. De fapt, se pare că vizitele frecvente ale acestui obiectiv fuseseră și primele simptome ale îmbolnăvirii generalului. Doamna General nu-și explica pe atunci, de ce Epa era mereu văzut în cimitir lecturând la nesfârșit date de pe cruci și uneori notându-le cu migală pe bilețele de hârtie. Nota necontenit și, când epuiza bilețelele, le arunca pe străzile pe unde circula, ca Henzel și Grete, din basm, când presărau firmituri de pâine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
hârtie. Nota necontenit și, când epuiza bilețelele, le arunca pe străzile pe unde circula, ca Henzel și Grete, din basm, când presărau firmituri de pâine ca să găsească drumul de întoarcere. Ca și cum drumul lui Epa, de întoarcere era de acasă la cimitir și nu invers. Dacă cel puțin fiul lor mort în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, în vârstă de trei zile, ar fi fost înmormântat acolo, și nu departe, într-o altă zonă a țării, era explicabil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
colț de lume, cu aer rural, cuibărit, în ciuda modernizării prost înțelese, mai ales în comportamentul locatarilor, nenorocirile lumii n-ar ajunge așa de repede. De multe ori dacă ajungea odată în această zonă, trăgea mai repede o raită și prin cimitirul lui preferat - un adevărat paradis al localității, grație întregii lui flore, de la tufele de tuia, buxus și ienupăr până la brazi argintii masivi; de la simple și modeste monumente funerare, proletare chiar, de pe mormintele construite în timpurile noi, la monumentele și chiar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
revenise acasă din spital, îi povestise lui Karin despre sirenele întâlnite acolo. Că erau care mai de care mai frumoase, dar noroc că Ulise nu-i lăsa pe oamenii lui săi să le admire, ca să nu înnebunească. Ajuns, așadar, în cimitirul lui preferat, se așeză repede pe o bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile deschise ocrotind la piept o tânără fată, statuie de statura unui om, cea mai frumoasă de altfel din întreg cimitirul (o așa statuie și-ar fi comandat și el pe eventualul mormânt dacă timpurile erau timpuri și lumea lume). Pe plăcuța de marmură neagră se mai zăreau încă numele cu litere aurite: Emerik Soukal 18121890; Erika Soukal 18301910; Alberta Soukal
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cortina de pe ochii minții. Parcă era un făcut. Când să se ridice, își simți labele picioarelor umede și reci. Se ridică totuși, și făcu câțiva pași timizi, ca și cum n-ar fi fost sigur care din alei duce spre ieșirea din cimitir. În seara aceea Karin-tante își aminti amănunțit ce visase noaptea precedentă. Parcă în locul ferestrei dinspre grădină, era o ușă mare, care dădea spre o râpă imensă cu pământ galben. Acolo, pe balcon, musafiri, toți prea înalți, cu fețe albe, pătrate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rugăciuni și făcu noapte albă. De ieșit n-avea cum să iasă din casă, telefonul i se deranjase, etc. Către ziuă, după șapte dimineața, soțul verișoarei și bețivul veniră și-i comunicară vestea cea rea: Epa fusese găsit lângă gardul cimitirului vechi, sub tufa unui boschet, înghețat de promoroacă. Îi spuseră că l-au dus la spital cu salvarea chemată de miliție și că n-or să-i dea drumul acasă până nu i-or face autopsia. Karin-tante nu-și mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
motorină, curent sau hidrogen, că mergeți pe roți, șenile ori pernă magnetică, ridicate În aer de suflul mângâietor de aripă sau de rotația elicei, filtre de cafea exploatate până la ultima unghie de zaț, automobile care umpleți cu carcasele voastre ruginite cimitirele de mașini din lumea Întreagă, eroi nevăzuți numiți tranzistoare, diode, alternatoare sau jicloare, frați care trudiți pe Întinsele câmpii, batoze, semănătoare, combine, săpătoare, tractoare, pluguri mecanice, sau care asudați pe șantiere, buldozere, excavatoare, betoniere, basculante, utilaje de compactare, de forat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jucat și a împărtășit timp de aproape un sfert de veac atât greutățile cât și bucuriile. / În urma noastră pionerii, împreună cu preotul regimentului, au identificat pe cei căzuți, au făcut înregistrările și comunicările legale, înmormântându-i omenește cu onorurile cuvenite, în cimitirul din orașul Zvol-Slatina. / Drept recunoștință autoritățile cehoslovace au conferit decorații la toți cei care am luptat pentru eliberare, iar armata română a decorat post mortem pe sergentul major Arhire Ștefan cu cea mai înaltă distincție pentru subofițeri și trupă „Virtutea
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
53 vorbă cu Comandanții săi și cu doi ostași din pluton care luaseră și ei parte la asaltul spre localitatea Lescovec, unde fratele meu a căzut eroic cu alți șapte ostași din pluton. / A fost înmormântat cu onorurile cuvenite în Cimitirul Eroilor Români din Zvol-Slatina-Slovacia. Am aprins un pai de lumânare pe mormântul său și un buchet de viorele și m-am întors cu lacrimi în ochi la unitate. / În plină tinerețe șia dat viața pentru patrie și orașul pe care
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
cartea sa ,,Condamnați la tăcere” care are pensie normală de serviciu în structura de siguranță a statului din acea vreme. În cheamă col. (r) ing. Dumitru Prichici. Ce au lăsat comuniștii pe unde au trecut doar în decursul sec. XX? Cimitire pline, gropi comune, oameni sărăciți, învrăjbiți, îndoctrinați, cu un singur cult al personalității al conducătorului iubit. Dacă România nu a rămas pe veci pașalâc turcesc (vasala Turciei n.n.) sau sub dominația austro-ungară, ea a fost în schimb la un pas
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
mulți militari, în special ofițeri NBC au primit doze de radiații între 80 - 130 remi, la o singură expunere. Mulți s-au dus în lumea umbrelor; - strângerea tuturor frunzelor căzute în toamna anului 1986 în Kiev și transportarea lor în cimitirele radioactive;imposibilitatea folosirii legumelor, fructelor, cerealelor, altor bunuri agricole sau produse alimentare, pentru mai mulți zeci de ani, în zona părăsită și ca urmare, necesitatea decontaminării pământului prin îndepărtarea unui strat de 20 - 30 cm, iar reactorul nr.4 a
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
contrazicea niciodată, chiar dacă din cînd În cînd mai făcea cîte o mică boroboață. Probabil că, din același motiv, compania unui animal este dintotdeauna preferabilă companiei oamenilor, situație din care au rezultat pînă la urmă nenumărate magazine, farmacii, clinici, hoteluri și cimitire specializate, mai ales În țările și locurile unde oamenii sunt dezamăgiți de ceilalți oameni. Boule-de neige Îi alina singurătatea orelor petrecute acasă, așa cum Pablo i-o alina, cu poveștile lui despre Ceaușescu, În orele petrecute la spital. Comentau Împreună diferite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]