6,513 matches
-
o luăm prin centrul orașului și ai să vezi orașul în nocturnă. Să știi că este destul de frumoasă noaptea la Mangalia! Bine, atunci facem așa: servim aici ceva de băut și masa în restaurant, acum este prea devreme totuși pentru cină și eu nu sunt obișnuită cu acest program. Sper că nu te superi dacă îmi voi achita singură consumația. Bine, este în regulă, mai vedem ce va fi mai târziu... Atunci, ce dorești să consumi? Un concentrat de fructe, poate
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
te superi dacă îmi voi achita singură consumația. Bine, este în regulă, mai vedem ce va fi mai târziu... Atunci, ce dorești să consumi? Un concentrat de fructe, poate ananas. Eu voi lua un triplu sec și apă minerală înainte de cină. Stabilind cu ce ne vom delecta, privind marea și trecătorii de pe faleză, am dat comanda ospătarului, indicându-i băutura mea preferată și băutura răcoritoare dorită de invitata mea, rugându-l să ne rezerve o masă în salon, când își va
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
din jurul ringului. Masa noastră era amplasată, de asemenea, în apropierea ringului, dar mai departe de orchestră, să nu ne deranjeze zgomotul, așa cum îl rugasem pe ospătar. După consultarea listei cu preparatele oferite, am ales fiecare ce dorea să servească la cină și vinul preferat pentru prima noastră seară petrecută împreună. În timp ce mâncam, am întrebat-o dacă este vreo problemă că va ajunge la hotel noaptea târziu și își va deranja colega din somn. Mi-a răspuns negativ și ne-am continuat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
și vinul preferat pentru prima noastră seară petrecută împreună. În timp ce mâncam, am întrebat-o dacă este vreo problemă că va ajunge la hotel noaptea târziu și își va deranja colega din somn. Mi-a răspuns negativ și ne-am continuat cina, schimbând replici scurte și banalități. Mâncarea era gustoasă, ospătarul serviabil și vinul deosebit. Eu îmi comandasem un vin local, din renumita podgorie Murfatlar, un Chardonnay alb, vechi și demidulce, iar Miruna a servit la început un cocktail. Simțeam o deosebită
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
După plecarea Mirunei, care și-a terminat concediul pe litoral petrecut mai mult cu mine, mi-am reluat și eu programul de muncă, terminându-se și vacanța mea. Când ajungeam acasă, după ce îmi făceam piața și mai luam câte ceva pentru cină, mă delectam cu cititul, sau chiar scriam povestiri, a căror tematică predominantă era dragostea. Nu mai reușeam să-l termin pe Dostoievski, așa că mă prindea somnul cu cartea în mână. Așteptam să primesc un telefon de la Miruna, care își reluase
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Nimeni nu mai stă la masa tăcerii, bunicii sunt plecați după piatră până în miezul munților înalți unde vor să cioplească porți prin care să treacă nepoții viitorului. Până la sosirea lor la cină râul se pregătește de învierea sculptorului, din sub brazda numelui său ideile devin păsări în zbor deasupra de coloane nesfârșite. Ele luminează-n măduva cerului de unde duhul sfânt coboară se întrupează în suflete de piatră ce nu mai mor. Referință
ÎNTRUPAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382383_a_383712]
-
Nedea Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă trezește tropotul de zimbru. Mă aleargă vulturu-n Carpați. Simt mirosul verii lingușind un timbru printre arealuri de puieți fanați. Lupii albi de stepă, mai dezbin-o cină între frați de cruce, printre brazi. Din falanga lunii mai cerșesc lumină pentru vindecarea unor ieri și-un azi. Îmi hrănesc speranța cu amfibii. Piatra se transformă în oțel. Îmi răstoarnă marea amfiteatre-n tibii. Știuci de alabastru-mi ronțăie
VERDICT de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382474_a_383803]
-
timpul pierdut, care de-acum o să te dezmierde. OMUL CRESCUT DIN LEMN Omul care a crescut la întuneric, în lemn, urlă ieșind pentru prima oară-n lumină, și șocat ne face un disperat semn că a pierdut din păcate Ultima Cină. Omul în lemn crescut culmea e obsedat de iubire, cu ochii holbați, femeia-lemn privește abătut din ce în ce mai perplex, mai ieșit din fire. Omul din lemn ca piatra tace, e mut și surd de iubire, nu mai știe ce gândește, nici ce
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
dintru' început ca un personaj monstruos, avar, în care generozitatea e rară, precum fildeșii de mamut. 78. Reperajul vizibilului-invizibil care se eschivează: "Lumină, domnilor, cât mai multă lumină!" strigă văzduhul care pentru noi vibrează în treisprezece frecvențe, doar la Ultima Cină. 79. Reperaj: duhul regelui defunct, al omului credinței ce vede dincolo de cele văzute, este un învingător punct, o surprindere, dar și un "vincolo". 80. Reperaj: pietrele sfinte-ale dacilor, sunt din lemn-esență tare, dispuse în concentrice cercuri, formând un altar, e
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Mira, trezită la realitatea a bună, cum își zicea uneori cu o nuanță autopersiflantă, de impactul cu răceala ploii, se precipită spre stația de tramvai, având norocul să și sosească imediat unul. Ajunsă acasă, intrase în pâinea de gospodină, preparase cina, nepomenind nimic de jenanta întâmplare, nici atunci, nici mai târziu. Despre cele petrecute, verișoară-sa nu făcuse vorbire, nici la telefon, nici când se întâlniseră ocazional. Ce se întâmplase? Se răzgândise? Nu primise acordul mamei? Dar avea atâta orgoliu, că
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
era obișnuit, i se adresă cu bunătate: -Hai omule că eu acum trebuie să plec! Uite, ți-am lăsat aici demâncare pregătită pentru la prânz, doar să o încălzești tu. Și sper că nu ești supărat pe mine. Până la ora cinei sunt deja acasă. Trebuie să fac treaba asta pentru că eu cred că e spre binele nostru. - Bine femeie, mergi cu Dumnezeu dacă tu gândești că e bine ce faci și nu te mai gândi la prostii. Fermecele harpiei ăleia nu
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
parte. — Delia am niște probleme administrative, imaginează-ți dragă, să mă ocup eu, medic, de hârtii când am clientelă pe care nu reușesc să o mulțumesc. De aceea sunt cu gândul în altă parte. Cred că nu voi veni la cină prea devreme. Am de lucru. Medicul rezident, care se ocupă și de hârtii, lipsește o săptămână. Nemulțumită Delia îi aruncă soțului o privire acuzatoare. Desigur, nu era cazul să comenteze, probabil așa era. Delia avusese o zi încărcată, două procese
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
mei, îi întâmpină preotul cu blândețe. - Părinte, de câteva nopți mă chinuiește un vis... - Dacă situația este serioasă, să mergem în sfânta biserică. Preotul îi ascultă cu atenție, le dădu câteva sfaturi, le citi câteva rugăciuni și-i binecuvântă. La cină schimbară doar câteva cuvinte. Înainte de culcare rostiră câteva rugăciuni, aprinseră tămâie și stropiră cu agheasmă ușile, ferestrele și pereții încăperilor, apoi cu mir făcură semnul sfintei cruci pe geamuri, uși, pereți și tavan. De fiecare dată bărbatul era pus pe
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
ei, duceau mereu la același gând care o obseda și în seara asta: despărțire. Eforturile ei rămâneau simple încercări de continuitate, la fiecare discuție în contradictoriu. Și viața nu aștepta lămuriri. Curgeau anii, ca apele line, spre valea tăcerii. La cină se întâmplase. Atunci când ar fi trebuit să fie fericiți, să petreacă o seară de concediu în armonie, într-un ambient plăcut. Ca de obicei, soțul ei perora pe teme diverse, nemulțumit de toate și condamnând totul. Și tot ca de
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
trebuia să alunge din sufletul lui „ Jenny ” toată tristețea pricinuită de infidelitățile și activitățile necurate ale „soțului” . Dar este un cuceritor și știe cum să capteze atenția unei femei. Plimbările din timpul zilei pe serpentinele mirifice ale Coastei de Azur, cinele servite seara în restaurantele luxoase din Nisa, Cannes sau Saint Tropez, replicile siropoase scrise intenționat de scenarist ,aduc până la urmă dragostea în inimile celor doi. Numai că el ascunde un secret pe care nu vrea să-l dezvăluie. Aflase cu
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
vineri seara când sosi de la serviciu îi zise Elenei: - Draga mea, sunt obosit și doresc să ne culcăm mai devreme. Și tu ești extenuată de povara muncii din gospodărie și a sarcinii din pântece. - Așa-i. Abia aștept ca după cină să ne băgăm în culcuș. Ești obosit după o săptămână de trudă, dar nu-i bai că mâine-i sâmbătă și dormi cât dorești! - zâmbi înțelegătoare tânăra nevastă. - Scumpa mea, am hotărât, împreună cu șeful, să lucrăm și mâine. Trebuie să
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
mai târziu și apoi să aștepte un alt tren sau autobuz, n-am înțeles ce, până în localitatea lor. Un tip mai slăbuț de puteai să așezi doi ca el pe un singur loc, a adormit cum a terminat de servit cina frugală, compusă din pâine și ceva mezeluri, care din când în când erau acompaniate cu o gură de bere dintr-un PET de doi litri, însă celălalt, mai înalt și mai robust, cum îi stă bine unui țăran învățat cu
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
două, trei lemnușe, o hârtie și puțin petrol. Chibritul , după ce aprinse hârtia, îl aruncă în foc, închise ușa de jos a sobei și dădu în lături căriga de pe plită, lăsând să se vadă focul arzând. Ea își pregătește ingredientele pentru cină, un păhăruț de orez, îl spălă și îl puse la scurs. Curăță și spălă un morcov, un ardei și o ceapă , le tocă , morcovul îl dădu pe răzătoare și le puse la călit cu două creste de slănină afumată , adăugă
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
singurătatea unei vacanțe pe litoral. Și-a făcut curajul cu un pahar dublu cu vin, ca să invite această tânără, pe care o studiase discret de când a intrat în local. I se părea o persoană deosebită, venită cu părinții să servească cina în restaurant. Când a văzut-o dansând cu bărbatul de la masă, la încântat eleganța mișcărilor sale, cum este îmbrăcată și mai ales cum arăta fizic. Se vedea că provine dintr-o familie înstărită. Cei doi însoțitori erau eleganți și distinși
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
În vacanță, Jănel făcu o excursie în Malaezia, dar nu pentru a vedea fantasticele tărâmuri malaeziene, ci pentru afacerile ilegale ale unchiului său. Natura nu l-a impresionat niciodată pe Jenică, dar banii l-au fascinat totdeauna. Spre seară, luă cina pe terasa unui restaurant luxos de pe plajă, un adevărat paradis tropical cu ape turcoaz de cleștar, cu nisip fin și peisaje mirifice, care te vrăjesc. Comandă cele mai scumpe mâncăruri și băuturi selecte, așa cum proceda de obicei, când, deodată simți
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
Bacăului, ca-ntr-un tablou bacovian nici o stea nu se zărește, oare unde s-au ascuns?... prevestesc o nouă etapă a vieții Magdalenei?... sau e doar o seară obișnuită de toamnă... și natura dorește răspuns la aceste întrebări. Magdalena gătește cina, un os afumat, câteva legume și trântește o gustoasă ciorbă moldovenească acrită cu borș, acel bors acrit cu frunze din vișinul crescut în curte și nelipsita bătaie cu făcălețul peste fundul fetelor... așa, ca să se acrească mai repede. Ce bunătate
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
seduși de propriul joc erotic, s-au lăsat în voia plăcerii și a dorințelor neîncercate până atunci... Târziu în seară când a sunat telefonul au realizat că le este foame. La aparat era Marian Pleșoianu care îi invita la o cină în oraș. -Pe la ce oră? Mihai nu ar fi vrut să se despartă, nici pentru o clipă măcar, de trupul gol și cald al femeii de lângă el. -Pe la 8 e bine?- -Da, e bine!-După ce a închis
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
au de făcut. Doi oameni inteligenți găsesc rezolvare la probleme dacă se și iubesc. Delia venise de la serviciu destul de obosită, două procese trebuiau pregătite, își luase de lucru și acasă. Pregăti mai întâi cina, azi vom mânca probabil prânzul și cina la ora care o fi. Cristi o sună: — Delia, mai am de lucru, mi-a venit o urgență, mănâncă singură. Încep să mă obișnuiesc cu singurătatea, ăsta este sacrificiul cerut unei soții de medic. Mâncă singură, fără prea multă poftă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383113_a_384442]
-
și ale adevărului, au ca bază de plecare și depind în ultimă instanță de axiome, premize, ipoteze, postulate, pe care aprioric trebuie să le asumăm că ar fi adevărate, să le acceptăm ca pe orice alte dogme, inclusiv cele ... XXIII. CINA CEA DE PE URMẰ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017. Pe tâmplele tatei ninsese cenușă. El fiindcặ nu s-a vândut nimănui In inimă avea o cătușă Și-n palme o urmă de cui. In
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
o udă când plânge. Dușmanii aș vrea să-i ii iert M-am rugat cu sfinții la schit Și orb am trecut prin deșert De duhul cel rău ispitit. Dar tata se roagă în rai Și-și chiamă dușmanii la cină. Vai, ninge cu îngeri pe plai Și-n lume se face lumină. Citește mai mult Pe tâmplele tatei ninsese cenușă.El fiindcặ nu s-a vândut nimănuiIn inimă avea o cătușăși-n palme o urmă de cui.In vremuri cu zgură
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]