2,460 matches
-
cu alcool, devine un „vânzător de ponturi” lipsit de scrupule, până și servitorul familiei Sternwood, Norris, pare să fie depozitarul unor secrete murdare, din care va ști să scoată un câștig consistent („N-ai să mori sărac”, îi profețește cu cinism Marlowe în momentul în care începe să înțeleagă straniile legături din interiorul familiei generalului paralitic). „Oribil” este faptul că nu există nici o geană de lumină pe tot parcursul anchetei și că, în afară de primele și ultimele pagini, California trăiește sub răpăielile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o lume urât mirositoare, un tărâm pustiu, o enclavă respingătoare populată de fantomele unui trecut blestemat. Ploaia care cade aproape necontenit pe parcursul celor cinci zile în care Marlowe este angajatul generalului Sternwood nu reușește să curețe crusta de lăcomie și cinism a acestei lumi demonizate. Faptul că deznodământul romanului se petrece într-un loc abandonat, unde ruina domină totul - o trimitere evidentă la prăbușirea morală a oamenilor - conține o simbolistică a cărei semnificație nu mai trebuie probată: Era un drum strâmt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Iar acum vii aici și-mi sperii sora mai mică de ajunge să aibă o criză.»”). Nu va reuși nu pentru că Marlowe ar fi o brută, ci pentru că adevărul continuă să fie - în lumea lui restrânsă - o valoare. Lucid până la cinism, detectivul nu respinge nici patetismul atunci când descoperă că are un partener de dialog în fața căruia poate lăsa garda jos: Orice i-aș spune unui polițist, are să se îndoiască. Iar acelui polițist nu-i păsa de ce spuneam. Când angajezi pe cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sub propriii săi ochi. Brunette, pe de altă parte, e surprins în universul marin al vasului pe care se desfășoară jocurile de noroc ilegale, controlând și supraveghind bunul mers al fabricilor de bani. Sigur pe forța sa, Brunette are chiar cinismul de a lua în derâdere lucrurile negative care se spun despre el. Expresivitatea autopersiflării e remarcabilă, iar Marlowe nu rămâne insensibil la felul asumării autoironice a păcatului - o artă dusă de Brunette la perfecțiune: - Ia uite câte lucruri fac, zise
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
efort de echilibrare a formei și a fondului. Un caz de dispariție aparent banal conduce la o înlănțuire de crime demnă de orice roman série-noir, cu nota specifică a unui stil pronunțat ironic și cu ample deschideri spre satiră și cinism. Chandler a simțit pericolul alunecării într-o goană sterilă pe urma criminalilor și - ca niciodată - ne demonstrează că poate fi un sensibil pictor liric, capabil să ofere veritabile „pasteluri după natură”, sedus de culoarea locală și de forța unică a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe an, iar în schimb să vezi doar mahmureli și amanți de teapa lui Chris Lavery. Înarmat cu aceste informații, Marlowe decide că următoarea lui escală va fi locuința recentului amant. Imagine clasică a gigoloului, Lavery e un amestec de cinism și bădărănie. Frumusețea fizică e dublată de un desăvârșit egoism și de un înspăimântător dispreț față de morală. Printre minciuni și refuzul de a admite evidențele, Marlowe distinge, totuși, o geană de adevăr: Lavery n-a fost în Mexic cu Crystal
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
era necesar ca Terry să fugă, recunoscând implicit că el era asasinul? Nici primirea scrisorii-confesiune a lui Terry - aflat într-un cătun din Mexic - nu-l convinge pe de-a-ntregul că omul în fața căruia renunțase să poarte platoșa obișnuită de cinism, sarcasm și ironie mușcătoare putuse să-l înșele atât de năprasnic. Un Terry Lennox asasin nu putea fi prietenul cuiva ale cărui păreri despre lume erau afișate cu o directețe aproape brutală. Undeva, pe lista întâmplărilor stranii, ceva rămânea nespus
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
academic și interesul public din anii ’70-’80 au contat mai mult decât decizia scriitorului. Tentația unui aggiornamento într-un moment în care paradigma literară era în curs de schimbare constituia, în sine, un pariu. Cum aveau să reziste singurătatea, cinismul, brutalitatea, romantismul și, de ce nu, neliniștea metafizică a unui personaj produs de cu totul altă lume și civilizație decât isteria postmodernistă a deceniului nouă al veacului trecut? Mai reprezentau acestea repere în tumultul existenței tot mai politizate a planetei amenințate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mult prea spectaculoase pentru o femeie aflată în pragul unei crize de nervi. Aș spune chiar mai mult: limbajul Vivianei seamănă ca două picături de apă cu felul de a vorbi al lui Marlowe - dezabuzat, amar, amestecând discursul moral cu cinismul agresiv: Mi-e greață de tine. Mi-e greață de chipul tău. Mi-e greață să știu că faci parte din viața mea. Mi-e greață de predicile tale, de morala pe care mi-o faci, de comportamentul tău, de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
meu. Onoarea. Dreptul. Mândria. Își scutură capul și râse din nou. Un râs mai dureros decât orice țipăt. - Pentru numele lui Dumnezeu, te pomenești c-ai ajuns să crezi în dragoste! Rostite de o femeie, astfel de propoziții denotă fie cinismul, fie disperarea. Vivian este un amestec de ambele, dar spaima e cu siguranță mai puternică decât toate. „Vei provoca mai multe necazuri decât poți să-ți imaginezi”, avertizează ea - și e una dintre cele mai adevărate replici ale cărții. Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tuturor celor torturați (sigur, unii refuzau să vorbească și erau schingiuiți în continuare), victimele erau obligate să treacă în scris informațiile, la început, în fața directorului, iar mai târziu, direct în camera de baie, organizată de administrație pentru Țurcanu. În plus, cinismul organizatorilor a forțat deținuții să își înceapă notele informative cu următoarea formulare: „Subsemnatul... deținut, în urma unui proces de gândire pe care mi l-am făcut singur, am ajuns la concluzia că am fost necinstit în declarațiile mele date la anchetă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
răspuns la trei săptămâni distanță față de momentul în care i-a fost adresată întrebarea de către anchetator, motivând că nu și-ar fi amintit, ceea ce pare puțin probabil. În schimb, a încercat să se sinucidă pe 31 ianuarie 1954. Cu un cinism extrem, anchetatorul i-a reproșat că nu a așteptat terminarea anchetei pentru a-și lua viața: C.J.: Prin încercarea mea de a mă sinucide eu nu am căutat să ascund faptele mele și nici pe ale altor elemente împreună cu care
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
șefii „instigatorilor”, mai puțin pe Vișovan, care era, probabil, prea desfigurat. Amintește că, în momentul în care Țurcanu i-a dus în camera de baie pentru a-și scrie declarațiile, Marina i-a întâmpinat și le-a spus, plin de cinism, că a auzit că ei s-au hotărât să o rupă cu trecutul, dar că nimeni nu îi forțează să-și scrie declarațiile. La începutul lui ianuarie 1950, Vișovan a fost mutat la o cameră de la parter, unde bătăile au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
refularea, mărturisește că, pe când era mai tânără, vorbea cu nepăsare despre moartea părinților, utilizând următoarele argumente pentru a-și justifica lipsa de emoție: „Iar dacă cineva se mira de această reacție dură de indiferență, puteam susține sus și tare, cu cinism și aroganță, că la urma urmei, pierderea lor îmi permisese să fiu autonomă de tânără, total stăpână pe actele mele - cine știe dacă nu mi-ar fi pus piedici în gusturi și dorințe? - și că e foarte bine așa. Oare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
metode anarhice - își dă singur certificatul de popularitate și încrederea de care se bucură în masele poporului!... Organizația Feminină a Partidului Național-Țărănesc protestează cu energie și dezgust împotriva acestor metode de intimidare josnice și periculoase și felicită femeile fenedelei pentru cinismul cu care convoacă mitinguri de protest împotriva regimurilor dictatoriale din alte țări, dar care patronează și vor să-și asigure victoria electorală în țară prin aceste metode odioase și samavolnice care batjocoresc orice lege a civilizației și umanității. Oare, sub
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
VIII-a a Securității, Gheorghe Enoiu, Își savurează În liniște pensia grasă Într-o casă din București. Torționarul macabru Își Întâmpina victimele Îmbrăcat Într-un cearșaf pentru a nu se murdări de sângele lor. Nu mai devreme de anul 2005, cinismul său era evident În documentarul lui Alexandru Solomon, „Marele jaf comunist”. Valoarea memoriilor unor astfel de indivizi este de necontestat atâta timp cât multe dintre documentele mașinăriei totalitare rămân astăzi sub cheia arhivelor. Fie că vorbim de incompetența unor gestionari de arhivă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
proletariatului își pierd, sub sarcasmul marelui învățător al omenirii muncitoare, morga, și-și dezvăluie odată cu josnicia caracterului, mizeria morală. Nici Victor Hugo în al său Napoleon le Petit n-a știut să prindă ca Marx amestecul de murdărie, fanfaronadă și cinism care definea cariera și personalitatea lui Ludovic Bonaparte-Crâpulinschi, «paiața gravă», «vrăjitorul precupeței din Hale», golanul princiar cum îl denumea Marx. Chiar masca gravă de fier a lui Bismark se năruie sub apostrofa lui Marx care dezvăluie aplicațiile intime ale junkerului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mi se pare excelentă. Restul se poate discuta În diverse feluri. Când lipsește, Însă, viziunea comună despre binele public, există riscul dispersării. Mircea Mihăieș: Sau alte riscuri reale, precum haosul și anarhia. Vladimir Tismăneanu: Contrapartea esențială și Îngrijorătoare o constituie cinismul. La Începutul anilor ’90, profesorul Ken Jowitt vorbea despre apariția „mișcărilor furioase”. Există exemplul a ceea ce s-a Întâmplat În Bolivia la căderea guvernului: o movement of rage. Aceasta era sintagma folosită, „mișcări de furie”; o combinație Între elitele incompetente
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că elitele politice au reușit Într-adevăr să le Îndiguiască și să le țină În frâu. Pe de altă parte, a apărut un fenomen În care el a văzut și vede principalul pericol și care merge mână În mână cu cinismul: corupția. Într-o lume cinică, nimic nu mai contează: că legile sunt călcate În picioare sau că se batjocoresc principiile afișate public. Cineva spunea că lumea postmodernă În general este una cinică, Întrucât „when everything goes, nothing matters” - când totul
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
picioare sau că se batjocoresc principiile afișate public. Cineva spunea că lumea postmodernă În general este una cinică, Întrucât „when everything goes, nothing matters” - când totul este acceptabil, nu mai contează nimic. Nu știu cât e de postmodernă situația din România, dar cinismul este cu siguranță prezent. Mircea Mihăieș: Din acest punct de vedere, am ilustrat foarte bine teoriile postmoderniste În materie de politică. Sunt mari probleme, pentru că pe de o parte există aspirația spre o identitate ferm conturată - să știm unde Începem
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
agasantă, mai ales că este clar că se pot face. Dacă ne uităm la ce s-a petrecut În alte țări din Europa de Răsărit și Centrală, s-au obținut lucruri formidabile, ceea ce nu Înseamnă că nu există corupție sau cinism. Am menționat cazul Poloniei, Îl putem menționa și pe cel al Ungariei. Nu mai departe de ieri ne uitam pe discursul ținut de ambasadorul Michael Guest la Universitatea din Arad, În luna martie 2004. Calitatea conducerii politice, spunea el, este
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
clar, de o Împărțire: nu În bine și rău, ci În ai noștri și ai voștri. Este acel gen de gândire care vine din leninism, de perpetuare a suspiciunii și conspirativității. În ultimă instanță, leninismul este o formă supremă a cinismului. Unul dintre marii sociologi ai comunismului În secolul XX, Întâi german, apoi american, este Franz Borkenau, din care am tot citat și l-am folosit chiar ca moto Într-un capitol din Stalinism pentru eternitate. Acesta opera distincția, subliniind ca
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
elitei stă sub privirea Vicăi Delcă, omul de rând și fără cruțare, când resentimentar, când înțelegător și compătimitor, iar în final supus aceleiași legi a degradării fizice, singurătății și morții. Seducător (dar și iritant) amestec de vitalitate mercantilă, scepticism arțăgos, cinism bârfitor și sentimentalism comprehensiv, Vica Delcă transfigurează în derizoriul bătrâneții ei servile și, totuși, stăpânitoare, „grandoarea și decăderea” elitei înzestrate cu virtuți categoriale. Virtuozitatea scriiturii alternează monologul interior al Vicăi (din acest punct de vedere, romanul pretinde cititorului o complicitate
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
a pus față-n față, în mintea mea, ingeniozitatea armelor pe care le lăuda instructorul (toate acele rezervoare auto-obturante și alte sisteme de derutare) și rudimentarul mecanism al acelor iubiri. Nu aveam încă treizeci de ani la vremea respectivă, iar cinismul meu se aprindea uneori ușor. „Am luat de la ele ceea ce am avut chef să iau“, îmi spuneam, fără s-o cred. „Ceea ce ele aveau chef să-mi dăruiască... Tot ceea ce o astfel de legătură putea să ne ofere...“ Întorceam pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
creându-și o amintire asemănătoare celei a unei țări exotice, care lipsește experienței ochilor noștri. Nu venise în ultima noapte de dinaintea plecării, avea „prea multe valize de umplut“. Avusesem vaga impresie că-mi lipsea deja. Fără prea mare efort de cinism, izbutisem să reduc această absență la senzația cărnii sânilor ei, la unghiul genunchilor ei desfăcuți, la cadența respiratorie a plăcerii... „Caracteristici tehnice, cum ar spune instructorul“, îmi ziceam acum, amintindu-mi că femeile care o precedaseră pe aceasta (una lucrând
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]