3,709 matches
-
cu un sirian), îmi clăteam gâtul cu un Cico de la un centru de umplut sifoane. Am văzut acolo, odată, cum marea roată albastră a compresorului scapă din osie, izbește un sifon din acelea cu țeava de cositor ieșind dintr-un cioc de vultur, îl face țăndări și desfigurează o fetiță care aștepta la rând, cu sifoanele ei în plasă. M-am întors atunci acasă pătat de sânge. La ceas întorceau și tramvaiele pe atunci, ocolind colosala statuie a lui Neculai Colentina
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fără nici un fel de efecte secundare dăunătoare. Această metodă este irigarea colonică. Repararea colonului cu ajutorul apei Dacă stați suficient de mult nemișcat pe marginea unui râu, lac sau iaz, acolo unde pescuiesc și se hrănesc bâtlanii și alte păsări cu ciocul lung asemănătoare, veți observa un obicei ciudat. Din când în când, bâtlanul ia un cioc de apă, își întoarce gâtul și își introduce ciocul în propriul anus, scuipând apa cu forță spre intestine, pentru a elimina resturile putrezite și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
apei Dacă stați suficient de mult nemișcat pe marginea unui râu, lac sau iaz, acolo unde pescuiesc și se hrănesc bâtlanii și alte păsări cu ciocul lung asemănătoare, veți observa un obicei ciudat. Din când în când, bâtlanul ia un cioc de apă, își întoarce gâtul și își introduce ciocul în propriul anus, scuipând apa cu forță spre intestine, pentru a elimina resturile putrezite și alte reziduuri lăsate de regimul său alimentar pe bază de pește. Cine le-a învățat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
unui râu, lac sau iaz, acolo unde pescuiesc și se hrănesc bâtlanii și alte păsări cu ciocul lung asemănătoare, veți observa un obicei ciudat. Din când în când, bâtlanul ia un cioc de apă, își întoarce gâtul și își introduce ciocul în propriul anus, scuipând apa cu forță spre intestine, pentru a elimina resturile putrezite și alte reziduuri lăsate de regimul său alimentar pe bază de pește. Cine le-a învățat pe aceste păsări să facă asta? Natura. Și adeptul taoismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
justificată într-un fel. Deseori, Moș Crăciun poate fi văzut în magazine, lucru care contribuie la menținerea minciunii; în același mod, nou-născuții apar cu adevărat, iar berzele zboară și în realitate pe deasupra caselor, deși nici una nu are vreun bebeluș în cioc, pe cînd farfuriile și lingurile așezate pe masă nu se mișcă de la locul lor. Din păcate, majoritatea cercetărilor psihologice asupra capacității copiilor de a depista minciunile s-au bazat pe observații de laborator și nu pe studii asupra vieții reale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
planează / un pic deasupra apei amurg / un pelican plonjează / și prinde un pește! liniște / zăpada acoperă piatra / sub stelele iernii ciorile se adună / În mijlocul pinului... / adiere de iarnă clar de lună În august - / pe o creangă subțire / vrabia Își freacă ciocul un crab / apare dintr-o crăpătură... / soare-n miezul nopții ce multe scoici / pe plajă-n seara asta... / maree-n reflux Considerentele repetate cu asiduitate de Edward Weiss sînt acelea că haiku-ul surprinde un fapt, un instantaneu care se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vrăbii Nu-mi pot potrivi inelul destinului pe niciun deget Balta uscata - peste podetul de lemn niciun trecator Uneori, printr-un joc de cuvinte și prin exploatarea unei situații se face doar o remarcă ironică. Pe mal o broască În ciocul unei berze - și niciun sunet De sfîntul Ignat - niciun mistreț nu are colții de argint Niciun trecător nu-și deschide umbrela - prima ninsoare culminînd cu deșertăciunea deșertăciunii, poetul fără epitaf: Pe vechi mormântul poetului niciun vers - pustiu de iarnă Tehnică
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gâtlej“. La început, gură se folosea numai pentru animale (cf. fr. gueule), așa cum se vede din expresia calul e tare în gură sau din cuvântul compus gura-leului. În româna veche, exista și cuvântul rost „gură“ care vine din lat. rostrum „cioc“. Astăzi, cuvântul s-a păstrat numai în expresia pe de rost. Măsea < lat. maxilla „maxilar, falcă“, cu evoluție semantică existentă și într-un dialect provensal. Sensul originar s-a păstrat însă în alte limbi romanice. inimă Nu există niciun dubiu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în limbile romanice, decât alauda, care era și în latină de origine galică (v. fr. aloe > alouette, v. sp. aloa) și *calandría, împrumut din greacă în latină (sp. calandría). În română, cuvântul ciocârlie are origine controversată (onomatopeică, creație românescă de la cioc sau chiar din substrat). Slavona vs latina medievală La începutul mileniului 2, în toate limbile romanice are loc fenomenul care se numește extindere stilistică, adică îmbogățirea diverselor varietăți stilistice, strâns legată de reorganizarea vieții sociale, în special a vieții religioase
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
confirmă, Pușcariu susține că „avem un număr destul de mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni „a pișca”)” (p. 263). La fel mătrăgună, care ar fi fost împrumutat de albanezi din mediogreacă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Plecăm amândoi! Niciunde! COPIL ISTEȚ Într-o bună dimineață, Au venit la o agapă, Găina cu pui de rață, Ea...pe mal iar puii-n...apă; Gigel băiețel isteț, Are o-ntrebare fină: Dacă puii-s de găină, Cum au ciocul...lătăreț?! Răspunsul ca o lumină, Vine brusc: -Sunt pui de rață! -Mama lor de ce-i găină, Și să-noate cum învață? Gigel, cu milă de pui, Că-s sărmanii mititei, O-ntrebă pe mama lui: -Pui, rățuște, ce sunt ei
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
te numești, tinere? — Eckhart, răspunse el. Wilhelm Eckhart. Ia spune-mi despre incendiu, Eckhart. Întâi de toate, cine este patologul care se ocupă de caz? — Un tip din Alex. Cred că-l cheamă Upmann sau Illmann. — Unu’ În vârstă, cu cioc și cu ochelari fără rame? El aprobă din cap. Illmann era. — Când a fost aici? — Alaltăieri. Împreună cu Kriminalkommissar Jost. — Jost? Nu prea-i genul lui să se murdărească pe labe. Credeam că e nevoie de mai mult decât omorârea fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru ca acesta să primescă cele mai otrăvite cronici (ceea ce l-a făcut chiar și mai supărat decât era înainte). Un jurnalist muzical foarte controversat, după care a fost înnebunită până când acesta a descoperit jazz-ul acid și și-a lăsat cioc. Oliver intra în ambele categorii de bărbați. Era destul de frumos încât să facă parte din prima și destul de talentat încât să se încadreze în a doua. Odată cu fiecare vizită pe care Oliver o făcea la Chic, legătura sa cu Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui erau foarte nefericiți. La un moment dat, s-au auzit triluri minunate și din palat a ieșit zâna cu o diadema pe cap și înconjurata de păsărele viu colorate. Dintre toate păsărelele, una era foarte frumoasa și purta în cioc un diamant. Bătrânelul s-a apropiat de zâna bună, s a înclinat și cu multă smerenie i-a spus: — Vă rog să mă iertați că îndrăznesc să vă cer autorul. O mare nenorocire s-a abătut peste satul meu. — Ce
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
un munte și razele soarelui nu ne mai încălzesc, s-a tânguit bătrânul. Zâna cea bună a ascultat cu atenție povestea bătrânului și i-a promis că îl va ajuta. A luat în mână pasărea cea frumoasă cu diamantul în cioc și i-a poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul se întreba uluit cum va reuși mica făptură să facă asta. Pasărea măiastră și-a luat zborul spre înălțimi și a aruncat diamantul deasupra muntelui negru, ridicat de zmeu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
e sortită eșecului, așa că a fost de acord. — Și a pus ochii pe mine? Iar dacă înving, ajung la Arestări? — Cam așa ceva. Procurorului districtual nu-i place ideea. Crede că noi doi nu suntem potriviți ca parteneri. Dar o să facă ciocul mic. Horrall și Thad Green l-au convins. Personal, aproape că sper să câștigi. Dacă pierzi, mă aleg cu Johnny Vogel. E grăsan, se bășește tot timpul, îi pute gura, iar tac-su e cel mai mare caftangiu de la Centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
porno îi pusese capac. Simțindu-mă în siguranță, l-am luat pe partenerul meu pe după umeri. Domnule Loew, filmul ăla nenorocit e de vină. Lee și-a închipuit că limbistele de aici ne-ar putea pune pe urmele mexicanului. — Bleichert, ciocul mic! șuieră Loew, apoi își îndreptă mânia abia reținută spre Lee: Blanchard, eu te-am numit la Arestări. Ești omul meu iar tu m-ai făcut să mă simt ca un prost în fața a doi dintre cei mai influenți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
veche, pereți goi, valize aliniate într-un colț, pentru cărăbăneală în caz de urgență. Sally zăvorî ușa. — Cine-i tipul de care ne-ați pomenit, domnișoară Stinson? am întrebat eu. Russ își aranjă nodul de la cravată, iar eu am făcut ciocul mic. Sally ne făcu semn spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul meu. Russ luă loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în puț. Barul era o budă infectă. Pușcașii marini și mateloții se masturbau în timp ce lingeau păsăricile fetelor goale, lăsate pe vine deasupra lor. Sub mesele din fața sălii, ce dădeau spre podiumul imens al orchestrei, erau gagici care o luau la cioc. Un tip costumat în Satana îi dădea la buci unei umflate întinse pe o saltea. Alături stătea un măgăruș cu coarne de drac din catifea roșie prinse de urechi, care mânca fân dintr-un castron așezat pe podea. În dreapta scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mirosul. Containere uriașe din plastic albastru, pline cu măruntaie și oase de pește, erau Îngrămădite pe stradă, ploaia neîmpiedicând pescărușii să se năpustească din Înaltul cerului pentru a se Înfrupta cu vreun cap de pește sau să plece măcar cu ciocul plin cu măruntaie. — Ce crezi? Întrebă Watson, Înfundându-și mâinile adânc În buzunare și Încercând să se Încălzească. Logan ridică din umeri, privind cum apa dădea pe dinafară din cupa unui excavator de jucărie. — Casa a fost percheziționată? Watson Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-o bătălie navală câștigată cu trei secole în urmă. Era locul sacru al discursurilor istorice: Julius Caesar și Augustus o făcuseră să devină simbolul gloriei Romei. În timp ce urca spre tribună, printr-un bizar joc al memoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de circ. Artiștii așteptau cu nerăbdare, pregătindu-se pentru actul de deschidere, purtând măștile lor înfricoșătoare de commedia dell’arte. Puștii din public purtau și ei câte ceva pe fețe, suveniruri la suprapreț de la standurile de afară. Nasuri turtite și coroiate, ciocuri. Priveau în toate părțile, majoritatea entuziasmați și bucuroși. Câțiva erau totuși stingheriți, își dădu ea seama. Măștile și celelalte decorațiuni din toată lumea făceau, cel mai probabil, ca arena de circ să semene cu o scenă dintr-un film de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ei în următorii doi ani; îl mai deschidea din când în când vreun musafir care inevitabil comenta ce cuplu frumos făceau Duncan și Emmy. Otis cârâi în colivia lui așezată în colțul studioului în formă de L. Se prinse cu ciocul de una din gratii, o zgâlțîi bine și croncăni: — Otis vrea să iasă. Otis vrea să iasă. Trecuseră unsprezece ani și Otis devenea tot mai puternic. Emmy citise undeva că rasa Gri African poate ajunge să trăiască și șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se asigure că nu se umflase peste noapte; când a văzut mulțumită că pulpele ei arătau ferme ca întotdeauna, s-a întors să se uite la Otis. Stătea pe o bară din colivia lui metalică, cu capul în jos, cu ciocul încremenit în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar mai ales se privea în oglindă și, chiar când Adriana a înțeles importanța acestui fapt, Otis a slobozit un oftat trist și lung și a cârâit “Grăsană” cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
reflexia propriei lui imagini. Ținu oglinda nemișcată și așteptă, sperând ca el să spună cuvintele potrivite. Era clar fermecat de propria lui imagine — semn bun, dacă era să se ia după așa ceva — căci își înfoie ușor penele și deschise puțin ciocul. Părea să fie mulțumit de ce vede, deși evident că n-avea cum s-o spună. Haide, îl îndemna Adriana, poți! Și atunci, cu capul ridicat țanțoș și ochii strălucind, Otis croncăni: — Frumușico! Adriana fu cât pe ce să leșine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]