4,347 matches
-
Păun, marele vameș?” Așa că am pronunțat numele lui. Bătrânul a dat din cap în semn de aprobare, în timp ce degetul ridicat însemna: „Stai oleacă, nu te grăbi. Cine-i acest Păun vameșul mă rog?” „Cum se vede treaba, mă aflu între ciocan și nicovală. Cale de întoarcere nu-i. Trebuie să răspund”. Păi acest Păun vameșul este cel despre care am aflat pentru pima oară la 15 mai 1666, tot cu ocazia cumpărării unei case, dar pe altă uliță. El este cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
are capacitatea extraordinară să se uite cu un ochi continuu la Boc ca să nu-i calce dispozițiile, iar cu celălalt ochi, la cine vrea mușchii lui. Dacă te vede plin de râvnă poate te face ambasador pe undeva, mai știi? Ciocan intervine, nu interveniți! Dumnezeule, oare în ce lume mai trăim? Am rămas mut de uimire, când am auzit și am citit, care sunt recomandările Poliției Române cu privire la atitudinea civică a românului de pe stradă. Pe aceeași pagină de ziar, unde se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pistoale, au luat calea codrului și s-au bejenit, care încotro, de teama a 20 de țigani înarmați cu măciuci, iată că și scapetul, cu mutră și glas de proaspăt castrat, purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei, comisarul-șef Christian Ciocan, (e vorba de flăcăul acela trecut binișor de 40 de ani, bine înfășat în uniformă și neînsurat, care a apărut în poze, ținându-se de gât cu homosexualul Bote), a venit cu recomandări din partea Poliției. Și zice el, dom Ciocan
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Ciocan, (e vorba de flăcăul acela trecut binișor de 40 de ani, bine înfășat în uniformă și neînsurat, care a apărut în poze, ținându-se de gât cu homosexualul Bote), a venit cu recomandări din partea Poliției. Și zice el, dom Ciocan: „Le recomand oamenilor, să nu intervină în conflictele din stradă. În primul rând este foarte riscant. Pot oricând să devină ei înșiși victime. Nu mai suntem înainte de 1989, când din simț civic, orice cetățean trebuia să intervină. Astăzi, în 2010
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se coalizează pentru a scăpa pe câte unul de-al lor din ghearele leilor, românul este sfătuit chiar de poliție, să nu întreprindă nimic, că vezi dumneata român neștiutor ce ești, sunt persoane abilitate să o facă. Te sfătuiește dom’ Ciocan, că dacă vezi pe unul că-și omoară prietena, soția, copilul în bătaie tu cel mult să te tragi undeva într-un colț și să dai discret telefon la 112 unde după vreun sfert de oră, cât timp cei de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se desfășoară într-o cârciumă ordinară, fie pe un stadion oarecare. Când vine vorba însă de TVA, mai treacă,meargă, dar dacă intervin concepte, cum ar fi deficit bugetar, sau impozit diferențiat, vorbitorul politic pare lovit în creștet de un ciocan de stupoare și privirile-i devin lăturalnice. E ca și cum ar vorbi popa în biserică, iar enoriașii chiar dacă mai pricep pe ici, pe colo, câte ceva din parascovenia liturgică, totuși nimeni nu îndrăznește să-l întrerupă pe sfinția sa din litanie, și să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui Ponta + Antonescu = Opoziție? Oricum, de atunci mișcarea acesta sugerată de Băsescu, de aruncare a pisicii moarte în curtea vecinului, tinde să devină sport național. Avem mari speranțe, ca aruncarea aceasta, să fie omologată și ca sport olimpic, alături de aruncarea ciocanului, aruncarea discului, a suliței, etc... Cum să devii cunoscut Un prieten nou-nouț, al cărui lustru de noutate este deocamdată impecabil, se întreba, și mă întreba, de ce nu iau și eu unele măsuri pentru a fi cunoscut cât de cât în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să fie - trebuia neapărat să fie - ceva distractiv, indiferent cum îl judecai. Eva Wilt primi toate aceste informații ca pe un șoc. în cercul ei „fut“ era un cuvânt pe care îl foloseau de obicei soții atunci când se loveau cu ciocanul peste deget. Atunci când îl folosea ea, Eva o făcea de obicei în intimitatea băii și cu un alean care îl despuia de toată grosolănia și îl dăruia cu o virilitate splendidă, astfel încât un futai ca lumea devenea cea mai îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din casă și l-am întors cu fundul în sus pe iarba maronie de toamnă. Nici nu-mi amintesc câte scule diferite am scos din garaj, dar nici una nu a funcționat. Nici coada de la greblă, nici șurubelnița, nici sula sau ciocanul - nimic. Iar aparatul de ras continua să bâzâie, interpretându-și interminabila arie pe o singură notă. Mai mulți musafiri ieșiseră alături de noi în curte, dar li s-a făcut foame și sete, apoi s-au plictisit și s-au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și nu l-a înjunghiat nimeni în piept, că nu a dat nimeni cu mașina peste el. Chiar dacă vorbele au fost unica armă a ucigașilor săi, violențele la care l-au supus au fost la fel de concrete ca o lovitură de ciocan în cap. Harry nu mai era un om tânăr. Suferise două atacuri de cord în ultimii trei ani, avea tensiune mare, iar arterele îi erau oricând în pericol să cedeze. Cât putea rezista torturii un asemenea organism? Destul de puțin, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la slujbă. N-avea de unde să știe că ziua era specială și pentru ceea ce se va întâmpla aici în casă peste șase-șapte ore, un fel de nuntă la care nu va putea să se distreze, tot urmărindu-l pe Don Ciocan, care are aerul că se dă la Antonia, îi toarnă șampanie în paharul de cristal cehesc. Ei, îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă fără umeri, deja îi strălucesc ochii răsfrângând candelabrele baroce, iar el, elegant cum nu cred că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de asigurări. Îmi amintesc ce a spus Derek Smeath despre John Gavin, că e riguros și inflexibil. O, Doamne, mi‑e dor de dragul de Smeathie. O, Doamne. Mi‑e dor de Luke. E un sentiment care mă izbește ca un ciocan. De când m‑am întors de la New York am încercat să nu mă gândesc la el deloc. Dar, în clipa asta, nu‑mi doresc decât să pot vorbi cu el. Îmi doresc ca el să mă privească așa cum a facea înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oră, sunt declarată membră a Partidului Comunist. Tocmai mi-am depus jurământul și m-am înscris. În timp ce Yunhe își ridică pumnul drept deasupra capului, cu fața la un steag roșu, de mărimea unui pachet de țigări, având încrucișate pe el secera și ciocanul, se gândește la Yu Qiwei. Se gândește că acum sunt suflete-pereche și că ea este partenera lui. Va avea dreptul să aibă acces la toate activitățile lui. Va putea să iasă cu el, să meargă la întruniri secrete, în locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spre spate. Trăsăturile chipului său par împăcate. Nu e urmă de suferință. Brațele îi sunt pe lângă coapse. Are o jachetă gri, apretată. De la piept în jos e acoperit cu un steag roșu, având pe el simbolul galben cu secera și ciocanul încrucișate. Mincinosule! Doamna Mao Jiang Ching lovește masa cu pumnii. Tovarășul președinte nu a lăsat nici un testament! Stilul scrisului de mână este în mod clar al lui Mao, murmură secretarul. A fost confirmat de un arheolog și de un caligraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama subțire a frunzelor, urechea mea își aduce aminte de trilul privighetorii și de tulnicul cucului. Simt că și-n sufletul tău, toamnă, acum, doar amintirea florilor și gingășia lor ne mai parfumează zilele. Abia acum îmi dau
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
război, un război ciudat: om versus mașină. Mișcarea condusă de șomerul Ned Ludd îi făcea pe patroni să tremure de groază. Foștii muncitori, alungați din fabrici, năvăleau noaptea în ateliere și distrugeau toate mașinile. Loveau cu bâtele, cu topoarele, cu ciocanele. Erau înverșunați și pe deplin motivați. Dumnezeu lăsase munca omului și nu mașinilor care, oricum, nu aveau nevoie de hrană și nici neveste sau copii de întreținut. Născocirea acelor mașinării capabile să depășească puterea de muncă a oamenilor încălca rânduielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și de astă dată Îndeplineam rolul, rostul meu: alergam În casă, luam o brăcace (un ulcior tronconic și cu buza foarte evazată, aproape ca un bild suprapus - special pentru ce urma să fac) și coboram În beci. Dezbârnam vrana cu ciocanul de alături, vâram În poloboc chișca - nici prea mult, să nu stârnesc drojdia, nici prea puțin, să nu trag aer sugeam o dată, de două ori; a treia, ca-n poveste, era cea bună: venea vinul - Îl Îndreptam spre brăcace, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Când ajungeam aici - bătrânul privea, chiorât, În lumină, prin brăcacea golită, răsturnată - știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În lungul tăișului și cu care se bat cercurile de fier. Mai văzusem, aveam să văd butnari bătând cercuri - dar nu ca Moș Iacob. Toți ceilalți băteau cercuri - cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să văd butnari bătând cercuri - dar nu ca Moș Iacob. Toți ceilalți băteau cercuri - cu mai multă, mai puțină meserie; știință; Îndemânare - dar atâta tot. Pe când Moș Iacob... Chiar Înainte de a atinge cu „gura de șărpe” vreun cerc (iar cu ciocanul mânerul „gurii”), intra În ritm - pe care-l marca din tot trupul, mai ales cu tălpile bătute de pământ. După ce se Încălzea bine, pe loc, pornea În jurul polobocului, ciocnind doar ciocanul de coada gurii: Încolo, Încoace; apoi, la patru pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
atinge cu „gura de șărpe” vreun cerc (iar cu ciocanul mânerul „gurii”), intra În ritm - pe care-l marca din tot trupul, mai ales cu tălpile bătute de pământ. După ce se Încălzea bine, pe loc, pornea În jurul polobocului, ciocnind doar ciocanul de coada gurii: Încolo, Încoace; apoi, la patru pași, o lovitură dată În cerc, dar ștearsă, mai mult de formă decât de bătut cercul acela); Încolo, Încoace; apoi o ștearsă tot la doi pași; apoi la fiecare pas - Încolo, Încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă-mi amintesc bine, ți-am și lăsat un mesaj pe mobil... Sigur, un mesaj destul de vag. Dar, când am ajuns la spital, Jake m-a implorat să nu-ți spun nimic. În clipa aia m-am simțit prinsă între ciocan și nicovală. Dacă nu-ți spuneam nimic, te dezamăgeam pe tine. Dacă-ți spuneam, atunci îl dezamăgeam pe Jake și asta într-un moment crucial al relației noastre, care știi că n-a fost tocmai relaxată. David avea acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nașterea, deci se putea să nu fi știut nici el. Ultima dintre cele două variante părea a fi o explicație mai logică, dar senzația de fluturare din pieptul Juliei se întețise și se transformase într-o serie de lovituri de ciocan, a căror semnificație ținea de instinct - un instinct legat de ceva de care mintea, rațiunea Juliei voia să se descotorosească, dar pe care subconștientul îl tot împingea înainte făcând-o să intre în panică. Trebuia să plece de-acolo imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-ar cruța, n-ai ce-i face, pasionată-n draci de munca ei, madam Trifu, mai cu milă, mai trageți naibii sufletu’ că tot banii ăia-i iei... Curg apele de pe madam Trifu, de-ai zice că bate la ciocan la forjă. Pumni și palme la grămadă și-și mai face de lucru și c-un bulan din dotarea lui bărbatu-său, lung de vreo juma’ de metru și pe care-l îndoaie și-l leagă cu un șiret ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
întrebuințez cerneala albastră când se simțea nevoia să-mi îmbunătățesc rezultatele la învățătură. Nu-mi trebuiau decât o lama de ras și o mână hotărâtă. Din păcate, aveam succes numai cu caietul de dictări, catalogul era păzit ca secera și ciocanul. Întotdeauna mă întrebasem dacă secera și ciocanul într-adevăr existau, eventual suflate cu aur și puse la păstrare într-o vitrină cu sticla incasabilă. Așa cum există prima bicicletă și primul motor cu aburi, poate că exista și ciocanul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-mi îmbunătățesc rezultatele la învățătură. Nu-mi trebuiau decât o lama de ras și o mână hotărâtă. Din păcate, aveam succes numai cu caietul de dictări, catalogul era păzit ca secera și ciocanul. Întotdeauna mă întrebasem dacă secera și ciocanul într-adevăr existau, eventual suflate cu aur și puse la păstrare într-o vitrină cu sticla incasabilă. Așa cum există prima bicicletă și primul motor cu aburi, poate că exista și ciocanul cu care primul revoluționar îi zdrobise capul ultimului reacționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]