1,401 matches
-
însă anumite coincidențe frapante". Despre coincidența de nume ce mai să vorbim... - În plus, recunoaște cinstit, nu ai tu, încă din naștere, un ciorchine de pete, în formă de ancoră, cu trei brațe răsucite, pe fund? - E prea mult spus ciorchine de pete. Și e prea mult spus pe șezut. Fiindcă semnul din naștere e imprimat pe pectoralul stâng. Două brațe răsucite la ancoră și unul drept. - Identic cu Robin. (Mai târziu, roșindu-se brusc și, explicându- se, oarecum în contradicție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le înnebunea și scotea, uneori, tot bâzdâcul din muierile trecute de 40 de ani, colindase așezările, dinspre Satu-Mare, către Dâmbovița. Se băgase prin case de văduve. Înnoptase prin gări. Se întreținuse cu drojdierii și navetiștii ce creșteau, viguroși și-n ciorchine, din vinilinul fertil al vagoanelor de personal de clasa a II-a. Și acum (însoțit, în dreapta, de duhul Spiridon, materializat într-un rușinos și stânjenit factor poștal sătesc) își întoarse ochii, când cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lindini ca pe gândacii de Colorado. Mă scuz și ies din ședință, năpustindu-mă spre baie. La lumina verde care-ți dă rău de mare din Toaleta Directorilor, Încerc să-mi examinez părul, trăgând de șuvițe. Cum arată lindinile? Un ciorchine de ouă lângă cărare sau poate e doar mătreață. Mă pieptăn ca ieșită din minți. Nu pot să scap de cina deja programată cu Abelhammer. Nu prea pot să folosesc ca scuză un control de urgență Împotriva paraziților. Restaurantul Brody
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bun de recoltat, peste ogoarele și tarlalele cu floarea-soarelui, gata uscată, peste dealurile și pădurile Bogdanei, acolo unde galben-ruginiul se grăbea să ia locul verdelui și viile se Îngălbeneau de ciudă la gândul că În curând vor fi deposedate de ciorchinii cu boabe aurii ce se vor transforma În lacrimi de soare, Soarele Își zări prietenul și protejatul său „Va, mamicaa!” stând În grădina lor de la Bogdana și privind către dealul Sucevenilor, drumul pe unde plecase Victor, observă tristețea din sufletul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-mi imaginez că le păsa de traficanții de droguri de la club. Doamna Shand ridică privirea spre cer de parcă s-ar fi așteptat ca văzduhul să se retragă din fața ochilor ei. — Există așa ceva acolo? — Nu i-ați văzut? SÎnt surprins. Stau ciorchine În jurul piscinei ca niște agenți de la Hollywood. Ea oftă din rărunchi, moment În care mi-am dat seama că-și ținuse respirația. — Droguri găsești peste tot În vremurile astea, mai ales de-a lungul coastei. Se Întîmplă ceva straniu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rezidențiale, cu vile frumoase proptite În spatele porților de fier forjat și terase extinse pînă la piscinele ca niște rinichi albaștri de apă neîncepută. Blocuri rezidențiale cu trei etaje de-abia se Întrezăreau În capătul aleilor particulare Înțesate de mașini parcate ciorchine, rumegătoare de metal moțăind În soare. Și peste tot se profilau pe cer antenele de satelit ca niște boluri de cerșetori. Cred că sînt sute de antene. Cel puțin la televiziune n-au renunțat. — Ascultă soarele cu alea, Charles. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în oraș, însă nu să te iau acasă. Dar acum, pe cinstite, aș putea să te las să te-ntindă câinii? Pe Omar îl umplu o neliniște ca atunci când aterizase: — Ce spui, domnule, sunt hoteluri pe-aici ca broboanele pe ciorchine!... Le-am văzut eu singur de sus, înainte să fim pe pistă. — Eu n-am spus că nu sunt, Doamne, iartă-mă, am vrut numai să știi cam la ce să te-aștepți... Azi e joi și cinci zile, începând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea ordine unei slujnice să așeze farfuriile pentru preot. „Căci nevasta ta este floarea ta și ciorchinele tău din vie...“ Când un văr de-al lui se-nsurase, preotul din Kerman, de la templu, le citise din Vendidad : „omul fără femeie e mai jos decât tot...“. Apoi mobed-ul îl întrebase pe tatăl fetei: „O dai pe această virgină, Homa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Însoțea niște călători care le plătiseră gras și băieților-călăuze, și gărzilor. Avea încă limpezi în cap locul și descrierea unui ghid șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase strălucitoare și albe, căptușind turnul pe dinăuntru. Pentru ce își dorise bunicu-său toate astea? De cincisprezece ani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
noroc din moment ce am reușit să găsim o locuință într-un asemenea stabiliment, ținut de un pribeag din Granada. Acesta a trimis pe unul dintre robii săi să ne cumpere de la Piața Fumului peștișori prăjiți, colțunași cu carne, măsline și câțiva ciorchini de struguri. Iar pe pragul ușii ne-a pus și un vas cu apă proaspătă pentru noapte. În loc de câteva zile, am rămas aproape șase săptămâni în acel han, până când hangiul însuși ne-a găsit, nu departe de piața de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mare grabă, unii spre Tor, la miazăzi de Sinai, unde aerul este sănătos, alții în direcția oazelor, alții de asemenea spre Egiptul de Sus, dacă aveau acolo o reședință. Nenumărate ambarcațiuni s-au încrucișat curând cu noi, ca niște jalnici ciorchini de fugari. Ar fi fost o nesăbuință să merg mai departe înainte de a cunoaște întinderea răului. Am acostat așadar la malul dispre răsărit, într-un loc pustiu, hotărâți să stăm acolo cât va fi nevoie, luându-ne hrana din mărfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre Sfântul Petru, trecând prin frumosul cartier Borgo. Abia ajunseserăm în fața bazilicii că Hans se și lansă într-o nouă diatribă: — Știi prin ce mijloace vrea papa să termine construcția acestei biserici? Luând banii germanilor. Deja câțiva trecători se adunau ciorchine în jurul nostru. — Am vizitat destule monumente pe ziua de azi, l-am implorat eu. O să ne întoarcem altă dată. Și, fără să mai aștept o clipă, am fugit să mă refugiez în tihna vechii mele temnițe, jurându-mi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spus așa: „cucoanele bătrâne, drăguțele de ele, n-o să aibă chef să ceară o carte al cărei titlu nu-l pot pronunța“. Am mai cochetat cu titlul Anthemion, denumirea dată unei combinații florale cu caprifoi, constând din Împletituri sofisticate și ciorchini atârnători, dar nu i-a plăcut nimănui; și astfel În cele din urmă, ne-am hotărât pentru Vorbește, memorie (Gollancz, 1951 și Biblioteca Universală, New York, 1954). Traducerile sunt următoarele: În rusă, de către autor (Drughie Berega, Editura Cehov, New York, 1954), În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
moșia noastră, Vira, și spre cele două parcuri ale ei, aflate de ambele părți ale drumului, sau să continui spre est, coborând un deal abrupt și trecând pe lângă un vechi cimitir Înecat În tufe de zmeură și de plante cu ciorchini și să traversezi podul spre casa cu coloane albe a unchiului, ce se Înălța singuratică pe deal. Moșia Rojestveno, Împreună cu un sat mare purtând același nume, Întinderi vaste de pământ și un conac clădit sus, deasupra râului Oredej, pe șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În iubitul lui Egipt, din care Îmi trimitea ilustrate (palmieri și reflexiile lor, apusuri de soare, faraoni cu mâinile pe genunchi) mâzgălite cu scrisul lui grosolan. Apoi, din nou În iunie, când delicata cheryomuha (floarea de cireș În formă de ciorchine din vechea lume sau simplu, „racemosa“ cum am botezat-o eu În lucrarea mea despre „Oneghin“) Înfloreau ca o spumă, steagul lui personal era din nou Înălțat pe frumoasa casă din Rojestveno. Călătorea cu o jumătate de duzină de cufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei preia funcția ciorchinelui de becuri din tavan, care, după două țăcănituri mai degajă Încă două licăriri, una naturală, apoi una supranaturală și se sting de tot după Încă un țăcănit. Fascicolul meu de lumină Încă există, dar a devenit bătrân și palid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
botezând cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită atârna deasupra aburului unei poieni din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au urmat - În Atena, În Antibes, În Atlanta - dar niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
poate arde cât de mult nici nu gândești, atunci când Templul e distrus și altă lumină nu mai este să-i trimită Domnului ruga. A întins mâna și mi-a luat măslina, ca și cum ar fi cules un bob de strugure din ciorchinele palmei mele. Și-a apropiat-o și ea de buze. De unde știi asta? Ești evreu sau vorbești tot în metafore? La noi, la Botoșani, se povesteau astfel de lucruri de-ale evreilor. Erau un fel de istorioare pe care ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Hood sau Insula Spaniolă, nu venea nimeni să-i strige În față că e un monstru, un „fiu al lui Scaraoțchi”, Întruparea Diavolului Însuși. Iar asta era mai mult decît avusese vreodată Iguana Oberlus. Îngrămădite ca niște struguri pe un ciorchine prea Îndesat, iguanele marine - de un negru murdar și cu o amenințătoare creastă spinoasă - se călcau În picioare, supărîndu-se și luptîndu-se pentru un centimentru din abrupta stîncă linsă de mare, Într-un gregarism absurd fără nici o explicație logică, de vreme ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le scoteau din coș și le puneau pe bandă și arătau nerăbdători și să mă ia dracu’ dacă-mi amintesc ce erau jumate din ele. Mă iertați, doamnă Peters, da’ cum se cheamă fructu’ ăsta galben curbat, care stă-n ciorchine? No, glumesc la faza asta, da’ v-ați prins voi. Deci, când era mama acolo și se uita la mine umedă toată și mândră, era jenant. Voia să mă prefac că n-o cunosc și că era doar o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de centimetri, aprecie și îl trecu un frison. Avea oroare de spațiile închise, visa acoperișuri de sticlă, glisante, verande largi deschise spre mare, cu dale lucioase pe care soarele cade greu, rotund, nestânjenit de ziduri, unde florile se cațără în ciorchini enormi. "Ăsta-i trage cu fluturașii, eu cu vegetația tropicală. E bine..." Dascălu încerca masca de gaze. Urla înfricoșător cum fac de obicei copiii când se joacă de-a bau-bau. ― Sânt nostim, nu? ― Fără îndoială. ― O să ne amuzăm grozav. Când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai de aproape la fotografia cu Hunter. Era, Într-adevăr, un pic dintr-un picior de femeie, de la gleznă În jos, care se zărea pe marginea fotografiei. Piciorul era Încălțat cu pantofi aurii cu tocuri foarte Înalte, care aveau un ciorchine de perle deasupra degetelor. —Lauren, cum poți tu să fii sigură că ăla e piciorul Sophiei D’Arlan? o Întrebai. Încercam să par nonșalantă, dar eram pe jumătate Îngrijorată. —Pantofii aurii. O creație de Bruno Frisoni. Am Încercat să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oscilînd aproape nevrotic între rușinea de a fi român (cînd sîntem între noi) și victimizarea colectivă (cînd sîntem criticați de ceilalți). Sîntem fascinați și resentimentari în același timp în raport cu imaginea publică a celuilalt, a vulpii care a ajuns la un ciorchine. Sîntem de asemenea obsedați de clasamente, de topuri, de „locul” ocupat, de la grădiniță pînă la orice examen de promovare și de la fiecare dintre noi pînă la noi toți : olimpicii noștri au luat locul întîi la X - deci sîntem cei mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avut o bucurie, una adevărată. O surpriză. Era și timpul, altfel aș fi zis că încep săsemăn bine de tot cu Amelia din Vanity Fair, iar azi ființele bune și plângăcioase sunt mai demodate decât unghiile lungi ale bunicii și ciorchinii ei de bucle de la ureche! Încă de când m-am trezit am văzut pe pereți, prin perdele, niște dungi oblice, luminoase, un joc de raze care mai mult clipeau decât sclipeau. M-au făcut să surâd, apoi să râd. Bătea vântul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai casei, era o încălcare a tradiției, care impunea Capșa sau Fialkowski, ba chiar, de când Fialkowski era bolnav, numai Capșa. Bradul era aproape până-n tavan, iar tavanul era înalt. Ca să-l împodobească, le trebuise scara. Candelabrele erau aprinse toate, iar ciorchinele de lumini din fiecare se înmulțea în oglinzile salonului. Hristea Livezeanu era în toane rele, ca la toate sărbătorile, și-și descărca nervii pe soția lui: — Poate-i spui fiului dumitale că atunci când avem musafiri... Dar doamna-mamă nu rămânea niciodată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]