1,431 matches
-
încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pînă atunci, le mulțumise pentru ospitalitate și, îndrugînd ceva despre cît fusese de orb, de parcă abia atunci descoperise crudul adevăr legat de vederea sa, și-a luat rămas bun și a dispărut în viteză printre copaci. În ce direcție? Aici ciudățenia devenea apoteotică: înțeleptul se întorcea înapoi de unde venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aur? — Poate. Genovezul se apucă din nou să Învârtă pipeta Între degete. — Arama se găsește În natură sub forma unor subțiri filamente amestecate cu mase impunătoare de rocă și de pământ. N-am văzut niciodată... — Dar cum Îți explici această ciudățenie? Îl Întrerupse poetul. — Nu mi-o explic. Ar putea fi primul act al transformării. Se pare că muntele științei crește În chip vertiginos, la Florența. Turnuri infinite se Înalță către cer. Bolți de temple atât de Întinse Încât ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zăpezii și a ploii. Ce să fac, domnule Petru? Întrebă Gheretă Într-un târziu, atunci când socoți că Îi respectase Îndeajuns tăcerea. Toată lumea știa că domnul Șendrean are o mașină de scris personală care Îi dădea dreptul la tot felul de ciudățenii. Una fiind aceea că nu o folosea deloc. Cum ce să faci? Inventează. Ce să inventez? Alt mesaj. Alt mesaj? Ca ăla de adineauri? Păi, io sunt om serios, domnule Petru. Cum o să inventez o minciună? Si adevărul se inventează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu portocale vor ajunge la timp sub bradul de Crăciun al slovacului. Când ești majoritar În țara ta, n-ai cum să te bucuri de solidaritatea minoritarilor de care, pe bună dreptate, se face atâta caz. Viața e plină de ciudățenii. Fără motiv anume, poștașul se lipi de farmacist care, la rândul său, se lipi de slovac. Acesta rămase nemișcat căci În stânga sa nu era nici un punct de sprijin. Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unei gospodării edwardiene de proporții de pe la 1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie a nobilimii. Nimic din toate acestea nu face din el o persoană ieșită din comun. Însă, pe lângă livada lui miniaturală și sacră, avea și alte ciudățenii personale. Cea mai stranie era fascinația lui pentru filosofie. Ea ocupa cam trei sferturi din lecturile sale, majoritatea alese din marii filosofi germani și din pragmatiștii americani. Celălalt sfert era poezie, Însă din nou aproape exclusiv versuri romantice nemțești sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
propriile unelte. Și asta se Întâmplă oricât de departe am fi fugit, sau am fi evoluat În afara cunoașterii, atașamentului sau interesului pentru sălbăticie, sau ne-am fi folosit de lumea ei de imagini pentru a ne descrie eurile ascunse sau ciudățeniile. A privi crângurile și pădurile doar din perspectivă științifică, economică, topografică sau estetică, a nu Înțelege că cea mai mare utilitate a lor constă nu În faptele care derivă din ele, sau În cheresteaua și fructele lor, sau În farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Vin și te iau în patruzeci și cinci de minute. — Nu veni aici. Tati dă o cină de afaceri. Ne vedem la Red Arrow? Am oftat. — Am un apartament. Știi asta. — Mi-o trag doar în moteluri. E una din ciudățeniile mele de fată bogată. Camera unșpe de la Arrow, peste patruzeci și cinci de minute. Voi fi acolo, i-am răspuns și am închis. Ellis Loew îmi bătu în geam. — Treci la treabă, Bleichert. Te-ai fofilat toată dimineața și-ncepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
făcuse cald. Sunt momente în viața oricărui echipaj interplanetar, fie el format numai din roboți, când intensitatea spațiului dimprejur, noaptea cosmică, frumusețea căderii fulgerătoare a unui meteorit ducându-se acolo unde și-a înțărcat dracul copiii, perceperea aproape materială a ciudățeniei după care E = mc2 dau, toate acestea, sentimentul că nu mai este nimic de făcut, că toate sunt inutile, că e mai bine să tragi pe dreapta etc. E starea cunoscută sub numele de „spleen cosmic”, de care puțini astronauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dragoste în fiecare oră din zi și din noapte. Erau siguri că inventaseră o mie de noi moduri de a primi și a dărui plăcere. Dormiseră unul în brațele celuilalt. Râseseră ca niște copii de prostia lui Laban și de ciudățeniile Zilpei. Dar despre Rahela nu vorbiseră. A fost o săptămână aurită, fiecare zi era mai dulce și totodată mai tristă decât cea de dinainte. N-avea să mai fie altă vreme în care Iacob și Lea să rătăcească fiecare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau altul reușea să ridice un pietroi sau să care în spate un berbec matur de-a lungul pajiștii. Iosif și cu mine vedeam cum fiii Zilpei erau încet, încet adoptați de mama, pentru că Gad și Asher se rușinau de ciudățeniile Zilpei și, cum ea nu prea știa să facă nici pâine, cei doi se abonaseră la cortul Leei. Ei nu înțelegeau că Zilpa avea alte calități, că era neîntrecută la țesut și, din păcate, nu aveau cum să știe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
A trebuit prin urmare să mă descurc singur, fără ajutorul lui, adică fără să-l iau drept model pentru a face exact invers, iar întâmplarea a vrut ca datorită țârcovnicului să descopăr, odată cu gustul de a fi nelegiuit, o altă ciudățenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce-i drept, ochii miopi și trupul încovoiat ca o paranteză (poate din pricină că stătuse ani în șir aplecat deasupra cărților) se potriveau cu această bănuială. Cea mai mare ciudățenie a lui Victor era că ținea ascuns sub pernă un dicționar vechi din care tăia zilnic un cuvânt. Cuvintele tăiate nu le mai folosea. Când vorbea, frazele lui erau eliptice. Nu supăra pe nimeni, stătea lipit de tăcerea lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le inspirau mai multă încredere. Domnul Andrei pretindea că pe vremuri Bătrânul se purta aproape normal. Se ocupa de treburile azilului și putea fi văzut pe coridoare adesea. Stătea de vorbă, întreba pe unul, pe altul de sănătate. O singură ciudățenie avea. Aderase, probabil, pe unde umblase la o învățătură care propovăduia o moarte demnă pentru evitarea bătrâneților și suferințelor penibile, căci încerca să-i convingă pe unii care aveau o boală fără leac și care ajunseseră într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-a intrat și nu putea să intre în acest templu fără lacăte sau zăvoare, păzit mult mai bine de credință și groază. Dar Auta știa unele taine de la Marele Preot, și i le-a spus. Una din ele era ciudățenia din mijlocul templului: pe un trunchi de piramidă din marmură neagră, înconjurat de cinci havuzuri din piatră străvezie albastră, era așezată o piatră, ca un stâlp, cum ziceau preoții, trimisă în dar primului rege al Atlantidei de Zeul Soarelui prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înalte, n-aveau hainele argintii cu care umblaseră pe-afară, nici globurile sticloase cu săgeată în creștet, și fiecare se îndeletnicea cu câte ceva deosebit. Unul avea în față, pe un fel de masă, câteva sticle și țevi, pline cu felurite ciudățenii: într-unele clocotea ceva, în altele Auta văzu aburi galbeni sau portocalii, în câteva se loveau de pereții de sticlă scântei albastre. Alt străin părea că scrie, fără să se vadă pe ce; al treilea îi întrebă ceva pe ceilalți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
naiba mai văzuse vreodată, Sinistrat sedentar. Până la urmă, tot Sucu Marcel (într-unul dintre hogeacurile căruia se desfășura întîlnirea și singurul dintre cei prezenți ai cărui mușchi îl absolviseră pe liceu cu tot cu bacalaureat) le confirmă binefacerile învățăturii, înșiră câteva dintre ciudățeniile unei vieți așezate, oferindu-se să-l treacă, un timp, pe Sinistrat sub protecția sa. Îi va fabrica el însuși actele necesare înscrierii în clasa a noua, la vreun liceu. Aprilie fiind, aproape sfârșit de un an școlar, Doru nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inevitabil, urma să fiu înalt și să am pielea deschisă la culoare. Această aberație genetică - albeața - însemna că le era teamă și evitau orice contact cu mine. Pentru că se temeau, ne tratau cu un oarecare respect. Pentru că eu eram o ciudățenie, ne tratau cu un oarecare dispreț. E de la sine înțeles că Prepelicarul și cu mine eram cu adevărat foarte apropiați. Nu mi-a spus niciodată cât de mult a suferit din cauza diformităților mele,. A fost o dovadă a dragostei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa nu-l atingă nimeni, că era mai bine așa. Ambulanța sosi Într-un timp record. Un medic vânjos constată că pacientul aproape nu avea puls. Și Încercă să-l ridice pe targă de unul singur, cum o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și manageri de restaurante, proprietarul unei companii de taximetrie, doi agenți de transmisii prin satelit, un specialist oncolog de la Clinica „Prințesa Margaret“, dezvoltatori imobiliari, proprietari de baruri și consilieri financiari. Uitîndu-mă la fețele lor netede și bronzate, m-a frapat ciudățenia că nu era prezent nimeni de vîrsta lui Bibi Jansen, după atîta vorbărie despre cît era de populară. După ce le-am salutat cu o Înclinare a capului pe surorile Keswick, am părăsit grupul principal de participanți și m-am Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
hipnotizatorilor de scenă, dar se vedea clar că era conștient de ostilitatea celor care se agitau În jurul lui. Surîsul său vag părea aproape melancolic; din cînd În cînd Își pleca fruntea, ca un om sensibil și conștient că, din pricina vreunei ciudățenii a caracterului său, nu fusese niciodată simpatizat. Prinzîndu-și mîinile la spate, se plasă lîngă mormînt, spărgînd bulgării de pămînt sub pantofii săi de lac. Am presupus că era pastorul suedez al vreunei secte luterane obscure de care aparținuse Bibi Jansen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
relație. Poate dura de ani de zile. — Puțin probabil, spuse Hennessy, savurînd buchetul whisky-ului. De fapt, pe de-a-ntregul imposibil. — Au murit Împreună În patul lui. El strîngea În mîini pantofii ei, În mod evident erau implicați În cine știe ce ciudățenie de joc fetișist. Ajunge ca să-l facă pe Krafft-Ebing(##notă: Neuropsihiatru german (1840-1902) renumit mai ales pentru Psychopathia sexualis, lucrarea sa inovatoare (pentru anul 1886) privind deviațiile sexuale.## ) să se sucească-n mormînt. Dacă Hollinger a aflat de aventura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mergem pînă acolo? Deși s-ar putea să ai dreptate. — GÎndește-te, David. Ne-ar putea ajuta să sculăm oamenii din toropeala asta Îngrozitoare. — De ce vrei să-i sculăm? Ar putea deveni o pacoste pe capul nostru, cine știe pentru ce ciudățenii i-ar apuca entuziasmul. O să-i spun lui Elizabeth. (Arătă spre limuzina lungă care tocmai intra pe porțile clubului sportiv, eclipsînd strălucirea soarelui cu carapacea ei lăcuită.) Ce dichisită arată azi, de-a dreptul toarce de-ncîntare. Presupun că a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar nu-i niciun strop de răutate În omul ăsta. — Un psihopat pur și simplu. (Se Întoarse cu spatele la oglindă și se uită la mine cu un aer critic.) Vezi și tu asta. — Nu. Bine, poate există o urmă vagă de ciudățenie. A avut o copilărie de rahat - aici simpatizez cu el. E sfîntul pe post de de psihopat, sau psihopatul pe post de sfînt. În oricare dintre variante, se descurcă foarte bine. — Și cînd figura asta cucernică o să-și vadă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
step/ And with the girls be handy”. Nici nu bănuiau că amuzantul dandy din refrenul pe care tocmai l-am pomenit va fi peste mai bine de o sută de ani purtat prin saloanele Europei, pe buzele tuturor, ca o ciudățenie. Dar atunci, la mijlocul veacului al XVIII-lea, când luptau În uruitul cascadei Niagara, alături de coloniștii Noii Anglii Împotriva indienilor și francezilor, englezii simțeau nevoia să-i ia totuși peste picior pe yankei. Deși aliați, nu se puteau abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]