2,120 matches
-
Arabella, stingheră, a plecat. La necazul celorlalți ea nu prea avea rol, totuși ne cunoaște destul de bine și nu putea fi indiferentă și, în definitiv, a râs cu Viky, s-a distrat cu ea. Și noi am păstrat totdeauna o ciudă că a plecat înainte de a ști ce e cu Viky, dar nu pot spune cum ar fi trebuit să facă altminteri. Ce ridicol este însă să exagerezi părerea de rău, să cauți s-o faci egală cu a celorlalți direct
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a lui Viky, adică a unei persoane care mi-e foarte agreabilă, dar, în definitiv, destul de indiferentă, numai în funcție de existența ta. Și tot timpul cât am fost despărțiți m-am gândit doar de câteva ori la ea și atunci cu ciudă: aveam convingerea ca ea continuă să surâdă spre toți vecinii, să aibă ochii luminoși și fruntea fără nici o cută, ca cineva care nu cunoaște ce e supărarea, continuând discuțiile ei neînsemnate cu tot soiul de cavaleri. - Nici nu s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fost și suntem precum Iuda Nu cu Iisus, cu noi am fost, Căci ne-am trădat cinstea și truda; Și totul, totul fără rost. Am fost și suntem precum Iuda Chiar în adâncul eu din noi, Căci zilnic ne îndeamnă ciuda Că alții au, deși sunt goi. Am fost și fi-vom câtă vreme Va fi rostit: „Doar eu, doar eu”, Când alții plâng sub lungi blesteme Și sub icoana a ce-i greu. Am fost, suntem și fi-vom negri
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
autorii lui - Don Carlos și Joîo Franco - nu erau iubiți; nu erau, cum se spune, populari. Îndeosebi Don Carlos nu era iubit de portughezi; un rege care nu fusese niciodată aclamat de mulțime, pe care oamenii îl priveau cu indiferență, ciudă sau indignare. Nu le plăcea, în primul rând, înfățișarea lui: prea gras, prea chipeș, cu un zâmbet pe care-l socoteau ironic și disprețuitor. Ducea, apoi, în credința supușilor săi, o viață imorală; vânătoarea și aventurile galante erau singurele lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ofensiva împotriva filozofului: - A!... Domnul despre care mi-ai spus odată la Vorniceni că ne face proaste, minciunoase, pocite, cu bustul mai lung decât picioarele, și n-avem altă treabă decât să prindem bărbații în capcană? Acum înțeleg de ce avea ciudă pe femei... Nu cred să-i fi pregătit nici una vreo capcană! Neputând susține că Adela e proastă și cu bustul mai lung decât picioarele, și cunoștințele ei asupra lui Schopenhauer mărginindu-se, destul de modest, numai la opiniile lui asupra femeilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mele o intonație interogativă, îmi răspundea printre dinți: Nu pot vorbi, n-am voie", ori: "Îmi dai voie să-ți răspund?" Acasă, în cerdac, până unde am însoțit-o la întoarcere, ca să calce complet consemnul și să-mi facă în ciudă bine, a scos un tril lung, imitând pe o celebră, dar bătrână primadonă, de care râsesem împreună la Iași, și făcîndu-mi o reverență adâncă, a intrat în casă scoțând din nou trilul. Eu stătusem grav și mut. Ce putea face
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu o privire indiferentă, pe urmă a adăugat: — Numa’ dup-aceea putem porni. Și-a reluat poziția, și-a luat țigara de după ureche și a aprins-o. În spatele mașinii, doamna de onoare a scos un scâncet de frustrare și de ciudă. După care s-a așternut tăcerea. Pentru prima oară, după lungi minute, mi-am întors privirea spre bătrânelul cu trabucul neaprins. Întârzierea părea să nu-l fi afectat deloc. Comportamentul lui tipic de pasager așezat pe bancheta din spate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de-a rămâne singuri. „Noi la fel va trebui să luăm o mică gustare. Cu multă plăcerea, poftiți În mașină...”. Se bucurase nespus de mult atunci când prietenul ei Încasase banknotele generatoare de noi speranțe, dar În prezent Îi privea cu ciudă pe cei doi. Parcă era un făcut. Cu cât dorea realizarea unui lucru anume, cu atât obiectivul se Îndepărta...!! Se convinse odată În plus În momentul când presupusa gustare se prelungi până la miezul nopții, timp În care fusese nevoită să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grăbi să adauge: „Pe acestă imensă platformă Înghețată, pot ateriza escadriele de avioane grele. Mege-ți fără teamă...!” Ne având la Îndemână altă alternativă, Tony Pavone Își făcu singur curaj, ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte scrâșnind dinții de ciudă: inexplicit, dovedise lașitate În fața celor trei bărbați. De regulă se știa un om curajos...! Vântul dela Nord Își mărise intensitatea, pătruzând prin Îmbrăcămintea lor sumară obligăndu-i să iuțească pasul, să se grăbească. Tony Pavone nu se mai gândea la nimic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
UTA. Mi a promis că o să mă invite pe stadion, să-l văd cum joacă. E tare tipul și e îndrăgostit de... „moi”. Nu te bucuri? O să fiu prietena celui mai tare tip din școală și celelalte vor crăpa de ciudă când mă vor vedea alături de el. Cu Dana cum o să te descurci? E șefa ta de nivel. N-o să-ți facă necazuri? Dacă se bagă peste noi, am s-o sap. Doamna pedagogă pune botul la micile mele cadouri. Tata
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
feroviare. Ar fi trebuit să mă țină pe lângă el, dar mai avea și altă treabă, așa că în prima gară din munți, m-am desprins din mâna lui și am sărit fără să mai ating scările. Din zbor mă lovise cu ciudă, dar n-a încercat să mă prindă. Locul lui era acolo, în vagoanele cu miros de drum, băutură ieftină și brânză cu ceapă. Pădurea din fața mea se legăna șoptind din pom în pom povești nerostite, iar ploaia se transforma treptat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gata cu somnul, gata cu visul. O mână mare și crăpată de muncă răsări dintr-o parte și stătea deasupra capului meu amenințătoare. O să doară, mă gândeam în acele momente așa că am închis ochii așteptând lovitura cu resemnare. Îmi era ciudă că tata nu mă lăsase să învăț cum se plânge. Câteva lacrimi ar fi putut înduioșa chiar și o brută. Așteptam fără să mai respir, fără să mă mișc, căutând să mă relaxez. Nu voiam să-l fac să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
eram acolo, am văzut-o pe pedagogă fără cuvinte, mușcându și buza inferioară de nervi și scuipând instinctiv semințele de care nu se putea despărți. Fiindcă nu avea curaj să o privească pe mama în ochi, ea se uita cu ciudă la mine jurându-și parcă în gând că va găsi o modalitate să mă exmatriculeze curând. Poate că i-aș fi râs în nas așa cum merita, dar în acele clipe eram la fel de surprins ca toată lumea din jur. Vedeam o altă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
străine posibilității mele de comunicare: cu tine și cu tata - mai ales cu tine, cu abia perceptibila ta infatuare.” - „Infatuare ai spus?” - „Da, așa am spus. Poate nu infatuare, greșesc, dar e singura mea posibilitate de răzbunare sau numai o ciudă ce mă cuprinde față de tine care pricepi atât de greu. Sau poate te prefaci, - mă gândesc și așa” - „A mai rostit cineva cuvintele acestea, dar atunci era altceva...” - „Ce altceva?” - „Atunci iubisem. Eu cred că un om nu poate iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mele, iar ea spre surprinderea mea mi-a spus că știa. Părinții știu tot. Au intuiția lor care nu dă greș. De atunci n-am mai vorbit niciodată. Te stimează, vorbește foarte frumos de tine. În clipele acelea mi-e ciudă. Pe tine. Nu știu exact de ce. Acum ninge. Se împlinește sub zăpadă grâul. La primăvară va răsări în lumină. Tu ești departe. Poate vei veni la mormintele lor să te închini. Te aștept. Odată cu primăvara! Ana”. • A doua zi pusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cei doi lupi anul trecut, zise Vasile. Chiar aici? întrebă cuconu Grigoriță. — Chiar aici! Aici, doi. Da’ peste alții am dat eu în alte părți... De cum dă omătul, parcă ce fac? Pe-atâta m-am pus și eu... Am o ciudă pe dihănii, lucru mare... Când am dat peste urma lor, nu mai am liniște... Asta-i ca o patimă, cucoane Grigoriță, la mine... lucru mare... Nici nu mănânc, nici nu beau, s-a sfârșit!... Vin eu, cucoane Grigoriță, și găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A fost fără știre... zise încet Vasile. Da’ nu-i nimica... Trebuie să mâie cânii într-acoace alta... Aici e hățașul lor... Deodată tăcură, cu urechea ațintită. Cânii veneau chefnind. Pădurarul puse iar cornul la gură. —Cum dracu? șopti cu ciudă boierul și-și privi de aproape pușca. Tăcerea se întinsese. Bătaia cânilor un răstimp lung nu se mai auzi. Iar printre tufe dese, prin luminișuri scurte, căprioara fugea alungată de spaimă, se depărta spre pârău. O clipă se opri tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la Botoșani... mormăi Anton. — Da. Ș-acolo s-a uitat el, a ascultat, a fost pe la niște boieri... ș-a înțeles că cuconașu se însoară... Pe fața palidă a călugăriței, în ochii negri, tremura o umbră de neliniște și de ciudă. Și cu cine, mă rog? întrebă Isailă trăgându-și pe genunchi cojocul la care lucra. Este buier gros und bogat... gemu domnu Anton. Chiamă la dânsu cucon Ionașcu... avut moșie la Văleni... cinci mii fălci pădure... și numai o duducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Alexa Grecu, pripășit de prin lume, gospodărit și așezat pe lângă boier. Acest Alexa Grecu era însurat și zuliar; și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care și le smulgea din măturoi le risipea repede în vânt; după aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul și-ncepea să bată în buiestrașul cel alb, pe care de zece ani își făcea slujba. Îl întorcea cu capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a auzit din râpă, dincolo de desișuri. —Vra să zică, după ce-mi furi carnea, mă și înjuri? a întrebat cătră partea aceea paznicul. Uitându-se mai aproape, își văzu în mâna dreaptă pălăria. Și-o tufli în cap cu ciudă. O gaiță începu să cârâie pe o cloambă de brad. —Și ție îți vine a râde? o apostrofă Culi. Fără să cugete mult, înfierbântat dintrodată, paznicul își trase de la umărul stâng carabina și-i întoarse piedica de siguranță. Trecu hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gen valium pe care îl dosise într-un locșor de taină. Felurite cutii și sticluțe stăteau pe o măsuță sculptată minuțios - mai mulți căței de porțelan foarte urâți fuseseră mutați spre a le face loc și acum mă privesc cu ciudă de pe podea -, iar mama începu să caute printre ele, scoțând pastile din sticluțe. Patul meu fusese așezat cu grijă lângă fereastră ca să pot să privesc lumea de pe stradă. Numai că nu puteam s-o fac: la geam străjuia o perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
strada 10 și strada 45. Conform site-ului, era o slujbă duminica de la ora două. M-am uitat la ceas: trei fără un sfert; tocmai o pierdusem pe cea de săptămâna asta. Nu, nu, nu! Îmi venea să urlu de ciudă, numai că asta i-ar fi dat de veste lui Ornesto că sunt acasă și ar fi coborât să mă bată la cap. Oricum, mi-am spus, respirând adânc și încercând să mă calmez, o să mă duc săptămâna viitoare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o nimica toată în comparație cu dezastrul Eye Eye Captain: pentru că bocisem deasupra etichetei cu adresa Femme până când ajunsese ilizibilă, pachetul adresat lor ne-a fost returnat marți după-amiază prin curier și ratasem spațiul editorial. Lauryn nici acum nu-mi vorbea de ciudă. În fiecare dimineață când ieșeam din lift, de-abia apucam să pun piciorul pe covor că o și auzeam zbierând de răsuna holul: — Știi ce tiraj are revista Femme?! Știi câte femei o CITESC? Apoi Franklin îi ținea isonul, zbierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la apartament, am găsit acolo alte nouă cupluri care veniseră să-l vadă. Apartamentul era așa de mic încât de-abia încăpeam cu toții, și tipul de la agenție ne privea amuzat în timp ce noi, douăzeci cu toții, ne ciocneam și ne înghionteam cu ciudă, stând la coadă ca să studiem dulapurile și să examinăm dușurile. În cele din urmă, a bătut din palme și a strigat ca să se facă auzit: — Ați apucat să vă uitați cu toții? Un cor de răspunsuri afirmative. —Vă place tuturor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și intim, de care o să știu doar eu - poate că o să treci pe lângă mine și, în trecere, o să-mi schițezi un cerc cu degetul mare în palmă sau... Jacqui îmi zisese altceva și pentru o clipă mi s-a făcut ciudă. Îmi plăcea atât de mult să trăiesc în mintea mea încât îmi era din ce în ce mai greu să fiu cu alți oameni. Țeseam imagini fericite, minunate, apoi cineva zicea câte ceva și mă târau înapoi, în realitatea lor, aceea în care Aidan murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]