3,264 matches
-
cu seamă, la malul unui râu, alături de un foc de lemne, la reîntoarcerea din moarte... Salută, dând din cap, delegația activiștilor. Și făcu efortul de a-și reține zâmbetul. Înfățișarea lor extrem de gravă și demnă nu se potrivea deloc cu cizmele lor transformate în adevărate labe de elefant de bulgării de lut lipiți de ele. În loc să simtă mânia adunată în cursul ultimelor luni, Nikolai simți ciuda pe care o trezește prostia copiilor aflați la vârsta ingrată, o prostie periculoasă și cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
concluzia atâtor verdicte publicate în toate ziarele. Cuvântul care-i plăcea în mod deosebit lui Krasnâi în discursurile lui... De data asta, cei trei activiști se feriră de privirea inspectorului. Batum, tropăind pe loc, încerca, folosindu-se de una din cizme, s-o scuture de noroi pe cealaltă. Krasnâi își dregea glasul. Carasin își lingea buzele. Nikolai oftă și, fără să le lase timp să reacționeze, anunță pe un ton resemnat: — Dar, la urma urmei, dacă tovarășul Krasnâi hotărăște că e
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
front la sfârșitul iernii l942, băgă de seamă că în timpul absenței lui lumea se schimbase. De acum înainte, dimineața, când își reluau corvoada de luptători, aveau soarele în spate. Iar seara, pe ultimii kilometri dinainte de oprire, cei mai anevoioși, când cizmele îngreunate de noroi păreau că prind rădăcini în pământ, soarele ardea în fața lor, spre apus, în direcția Germaniei. Ca și cum, pe câmpurile înghețate de lângă Moscova, punctele cardinale se inversaseră. Această inversare a soarelui fu pentru el o logică reconfortantă. Singura, în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
stâlp proaspăt cioplit. Mirosul pământului răscolit și cel al scoarței adăugau o notă stranie inscripției de pe panoul îngust, orizontal, pe care-l bătură în cuie în partea de sus a stâlpului: U.R.S.S. Era greu de închipuit că acolo, sub cizmele lor grele și pline de noroi, printre tulpinile ierburilor uscate, trecea granița, linia aceea punctată, invizibilă, pe care n-o văzuse decât pe hărți, la școală. Le luase aproape trei ani ca să ajungă aici, venind de la Moscova... Unii soldați se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ochi străluci, conștient și încă plin de bezna subteranelor. Ofițerul se aplecă pentru a prinde privirea aceea chioară. Pe fața arsă, buzele se mișcară. În loc de scuipat, un cheag de sânge brun se smulse din gura aceea și se strivi de cizmele ofițerului... Atunci ne-am spus, povestea Zurin, că de-acum e gata, neamțul o să-l termine cu o împușcătură și se vor înverșuna apoi asupra noastră, ca să ne facă să plătim scuipatul ăla.... Ofițerul se îndreptă de spate și dădu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întâlnindu-se, nu s-ar fi înțeles niciodată. „Un leningrădean, și-ar fi zis Pavel cu suspiciune, fiu de ministru...“ Își dădea acum seama că războiul simplificase totul. Era focul ăsta, care usca și scorojea bucățile de noroi lipite de cizme, era noaptea în câmpia aceea pierdută undeva, între Polonia și Germania, era bucata asta de pământ nocturn, pe care tocmai o smulseseră dușmanului. Și mai era și omul ăsta așezat lângă foc, un om care vorbea foarte încet, ca în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ieșirea din reședința de județ, nici craterele lăsate de obuze creau impresia asta. Pur și simplu, drumul de pământ dispărea ici-colo, sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea cu vârful cizmei peste pălăria unor bureți pestriți, să ocolească vreun mușuroi de furnici. Cu toate astea, punctele importante de reper erau acolo: păduricea de stejari care cobora până într-o viroagă, o movilă largă, calcaroasă, înconjurată de brazi... Pavel se aplecă, atinse
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui unduindu-se încă în aerul nemișcat și cald, de cealaltă parte a drumului cotit. Văzu mai mult decât urma aceea. Aproape că se închipui pe sine, așa cum era cu o clipă mai înainte: un soldat care tocmai își curățase cizmele, își potrivise tunica, își spălase fața luând apă călduță în mâini, dintre trestii. Și se simți vreme de câteva secunde foarte departe de acest dublu al său fericit și foarte emoționat de întoarcere. Trecu de tufișul de la marginea satului, mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
își spuse, simțind un zvâcnet slab de deșteptare, un aflux de amintiri. Și se grăbi să se cufunde iarăși în plăcuta amorțeală a serii. A doua oară (din pricina gerurilor, echipa lor se întoarse mai curând decât era prevăzut, își scoase cizmele pline de noroi la intrare și urcă fără zgomot), fericirea aceea a fost cât pe ce să-l transforme în ucigaș. Ușa camerei era întredeschisă și zări încă din bucătărie femeia goală și, lipit de ea, un bărbat foarte slab
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe care îl căută la intrare nu-i căzu imediat sub ochi. Acele câteva clipe de căutare îl potoliră. „Să înfund pușcăria din pricina grămezii ăsteia de osânză și a viermelui ăsta cu fund zbârcit? Doar nu-s nebun...“ Își încălță cizmele și se grăbi să iasă, înțelegând că pentru a ucide era de ajuns să vadă chipul femeii, să-i audă glasul. Își petrecu noaptea la un prieten și nu dormi, când indiferent, când născocind vreo răzbunare. Într-un moment de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Începu să se justifice, luându-l pe măturător drept martor, dar treptat, stăpânindu-și frica, își dădu seama că sergentul avea o înfățișare bizară: avea obrajii acoperiți de o barbă de patru zile, o tunică cârpită grosolan, ici-colo, fără guler, cizmele cu carâmbii căzuți și deformați de uzați ce erau. Schimbă tonul, înciudat că se înșelase. — Da’ tu, ce cauți pe-aici? Nu cumva aveai de gând să dai o raită prin magazii? Așa deci, cu tine era hoața asta? V-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
erotică. Piciorul care intră în pantof este o transpunere a penetrării, imagine clar evocată în basmul Cenușăreasa Încălțămintea este așadar un simbol feminin, la fel ca matricea, cochilia și cupa. Fetișismul și puterea stimulentă și erogenă acordată încălțămintei, mai ales cizmelor și tocurilor înalte, sunt ușor de înțeles. Nu mai luăm în considerare faptul că, fără a recurge la fantasmele pe care le inspiră încălțămintea, ea rămâne prin excelență accesoriul feminității. Simbolistica se poate nuanța dacă este vorba de: - cizme, care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ales cizmelor și tocurilor înalte, sunt ușor de înțeles. Nu mai luăm în considerare faptul că, fără a recurge la fantasmele pe care le inspiră încălțămintea, ea rămâne prin excelență accesoriul feminității. Simbolistica se poate nuanța dacă este vorba de: - cizme, care insistă mai ales asupra caracterului protector (ploaie, zăpadă) sau erotic, atunci când se mulează pe picior; expresia «a fi la picioarele cuiva» arată supunerea față de o persoană sau față de o situație; - papuci de casă sau saboți, care simbolizează mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
promovând democrația, dacă este necesar, chiar prin forță. Acest lucru ar consolida poziția SUA În lume și ar facilita Îndeplinirea misiunii sale istorice. Unii analiști și comentatori politici au prezentat neoconservatorismul ca o formă de internaționalism wilsonian, un „Wilson În cizme”, dacă ar fi să Împrumutăm formula lui Hassner (2002). Această apropiere ar putea fi utilă pentru a surprinde dimensiunea reformatoare a proiectului neoconservator. Totuși, este oarecum nepotrivită. Într-adevăr, ca și Wilson, neoconservatorii cred puternic În teza păcii democratice și
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
social scăzut. Acesta absolvise școala profesională de sudori. Între timp, socrul moare, inculpata locuind cu soacra și soțul: „M-am măritat doar cu o scurtă de piele atâtica, o geacă, două fuste de vară, o pereche de sandale, una de cizme și o plasă”. După vreo două săptămâni soacra realizează cu cine se măritase fiul și încearcă s-o discrediteze pe inculpată, prezentând-o acestuia într-o lumină nefavorabilă. Nu reușește. Inculpata își impune punctul de vedere în fața soțului, în relația
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
că o să cădeți și voi pe capul meu, se descărcă ciudoasă femeia, apoi continuă: Dar acum, ce să facem, mâncăm mai multă mămăligă și ne umflăm burta! Poarta scârțâi ușor și în prag se auziră pași care scuturau de noroi cizmele din cauciuc. În bucătărie intră un bărbat între două vârste, uscățiv și cu tenul închis la culoare, datorită soarelui și vântului de pe câmp. Privi la aglomerația din bucătărie și cu voce guturală, amestecată cu un iz de rachiu prost, întrebă
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Lefty profita de noile libertăți. În ultima lună se dusese În vale, la Bursa, de șaptesprezece ori În total. De trei ori stătuse peste noapte la Hanul Gogoșilor, peste drum de moscheea sultanului Ouhan. Plecase Într-o dimineață Îmbrăcat cu cizme, ciorapi până la genunchi, pantaloni bufanți, doulame și vestă și se Întorsese În seara următoare Într-un costum dungat, cu o eșarfă de mătase Îndesată sub guler, ca la un cântăreț de operă, și cu un melon negru pe cap. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la valurile care se izbeau de bord. Puntea era pustie, cu excepția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al scenei: un cazan gri imens, cu un blazon pe care scrie: CREUZETUL ȘCOLII DE ENGLEZĂ FORD. Începe o melodie din folclorul european. Deodată pe pasarelă apare o siluetă. Îmbrăcat cu un costum balcanic format din vestă, pantaloni bufanți și cizme Înalte de piele, emigrantul Își duce avutul Într-o bocceluță, la capătul unui toiag. Se uită În jur cu teamă, apoi coboară În creuzet. ― Ce propagandă, bombăne Zizmo În scaunul lui. Lina Îl șușuie. Acum În creuzet coboară SIRIA. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fie Velail? Elevul, ce părea puțin mai mic decât mine, mai chemă pe câțiva din colegii săi și, în câteva clipe, spațiul inițial ocupat era acum liber. Plimbându-mă prin mulțime, observând conținutul diferitelor cutii, ce varia de la sape, haine, cizme negre la cuțite de luptă, puști cu lunetă și mine, capul mi s-a întors involuntar înapoi, de parcă ar fi fost tras de un arc invizibil. Acolo, în spatele meu, suit pe o cutie pătrată, destul de mare, sprijinit de un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că ar trebui să știi... Se întoarse din nou și începu iarăși să scotocească prin lada din lemn. Trebuia să mă îmbrac cu ce-mi dădea... Pe măsură ce mă schimbam, el tot îmi azvârlea haine numindu-le: Ciorapi Kelarin! Mănuși Veraen! Cizme Poddieu! Și lista continua... După un sfert de oră, când reușii să mă îmbrac cu tot ce-mi dăduse, eram asortat în nuanțe de negru și gri. Prezențele, Sfetnicii, păreau a fi mulțumiți de felul în care arătam, chiar dacă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oamenii Își câștigau existența exploatând pământul și marea. Patru-cinci fermieri mari dețineau rezervații pentru creșterea scoicilor. Revedea femeile, tinere și bătrâne, dar și nepoatele, plecând În zori, uneori Înainte să se lumineze de ziuă, după ora refluxului. În picioare cu cizme de cauciuc, purtau flanele tricotate și haine vechi bărbătești. Adunau de pe plajă stridiile ale căror bancuri erau descoperite, În timp ce bărbații se ocupau de scoicile fixate de rețeaua de crengi sprijinită de țăruși. Cele mai multe fete nu aveau școala terminată și băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mese că a luat inițiativa? E aici cu cele două prietene ale ei, toate la fel de amețitoare, toate îmbrăcate după ultima modă, cu hainele la care Jemima poate doar visa să le poarte. Pantaloni mulați pe coapse, puțin evazați la bază. Cizme delicate din piele, cu vârfuri pătrate și cusute pe centru, veste mici trase peste sâni obraznici și perfecți. Bruneta și prietenele ei l-au observat pe Ben încă de când a intrat. E prea exagerat cu costumul? s-au întrebat ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai să ieși în evidență. ― Chiar crezi asta? ― Sunt convinsă. În timp ce Ben și Jemima stau la masă și discută, în general despre muncă, trebuie menționat că Sophie și Lisa s-au îmbrăcat. Ambele poartă rochii negre din lycra aproape identice, cizme înalte până la genunchi (ale Sophiei sunt din velur, iar ale Lisei din piele), și au niște gentuțe Chanel negre, pe umăr. Sophie poartă o haină de piele neagră cu guler de blană, iar Lisa o pelerină. Acesta constituie echipamentul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și curelușe, poartă-le diseară și gândește-te la mine. Dacă stau însă bine să mă gândesc și dacă vremea la Londra este atât de proastă pe cât știu eu, probabil că te-ai simți mai bine cu un pulover și cizme! Oricum, draga mea, ai grijă de tine și nu mai fi așa de tristă. Eu stau aici în lumina soarelui, și mă gândesc la tine. Sună-mă când ajungi acasă și te sun imediat înapoi. Să te distrezi. Te sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]