56,307 matches
-
și îndesat, de pe a cărui mască de paiață suferindă se prelingeau broboane de sudoare... întimidat o clipă de apariția acestei arătări ce nu părea să aibă ceva comun cu Strofele pentru toată lumea și cu Romanțele pentru mai târziu, avusei o clipă de ezitare din care mă scoase deodată o voce precum sunetele sparte ale unui rostogol de pietriș. Elanul pe aripile căruia îmi pregătisem un întreg discurs introductiv mi-a pierit. - "Ce dorești dumneata?" mi s-a adreat stentorial Minulescu. - Aș
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
ea? Poezia mea îți place? Dacă-ți place, asta e!... Vrei să știi ceva despre ea?, citește pe cei ce mă-njură, citește pe cei ce mă laudă..." A urmat o mică pauză, în care amândoi am lăsat pentru o clipă gândul să zboare. După care m-a întrebat: - "Dar în ce clasă ești tinere?" Aveam 19 ani dar nu-mi trădam vârsta, datorită mai ales feței mele copilăroase. I-am răspuns cu oarecare emfază, apăsând pe cuvinte: - în anul III
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
unul în față celălalt în spatele meu nu mă simt nici mai sigur nici mai apăsat între ei doar pe capul meu parcă ar călca ușor de tot pasul lui Virgil către Laurențiu o dată pe lună când au permisie și în clipa următoare acestor cuvinte a sunat telefonul mi-a sps Mihai Ursachi a murit astă noapte cam multe tălpi or să-mi calce creștetul fără apărare bucătăria infernului scriu repede ușa-i deschisă și s-ar putea să intre un gând
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
nepăsării că vom fi unul mormîntul viu al celuilalt, atît de frumoasă pe cît îmi mai pot imagina cerul în care alerga după îngeri în brațele mele frînte ca niște lujeri de crini, bucuros că se întîmplă totul într-o clipă așa cum înfloresc pe cer fulgerele iar printre ele aleargă îngerii să o salveze încă o dată, trist că apoi vine veșnicia din care numai frumusețea ei mai revine ca o suferință pe care n-o mai pot obloji cu nimic, om
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
printre ei. Foarte ades umbra lui devine pasăre și printre gânduri fâlfâie ritmic. Eu, atunci, din câte mi-aduc aminte, mă joc, împletesc cuvintele. Mulți ani au trecut de atunci. Din când în când cerul mi se pare aspru... Mediocritatea clipei nu-mi dă decât simțământul că Eul, acest Eu dornic de libertate, are limită. Limita existențială a nodului de carne cu care depășim pământul. Revin din zborul meu plăpând deasupra unei mânăstiri. Păsări sculptate în cruci vechi odihnesc eterne. Cu
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
ninsoare, ca pe o prelungire de foșnete către verile viitorului - vor fi puțin și ale mele - careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în sângele orb, un fel de boare, un fel de umbră, va cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri, aducându-și aminte de ceva fără nici un chip, o ceață de muzici mocnite printre globule și apa limfei. Ca de-un centru risipit în pulberi de lumină, abia mai pâlpâind, și-ntr-un târziu
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din nebăgare de seamă, cartea mi-a alunecat dintre degete și, ah, Lolita, Lolita s-a scufundat printre mâluri, înecându-se pe vecie. Și noi continuam să alunecăm foarte încet spre mare, - deasupra era sângele nostru, jos apa, aluviunile
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
mereu cum mor și cum calc pe moarte. De miliarde de ori îmi vor obosi brațele slăbite, de miliarde de ori mi se va opri inima ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii vecilor
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
mor și cum calc pe moarte. De miliarde de ori îmi vor obosi brațele slăbite, de miliarde de ori mi se va opri inima ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii vecilor, în timp ce peisajul
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
-n mijlocul Marii Prelegeri și-ar arunca, surâzând complice, cravata pedagogică. Așa va fi fost, gândesc, neprihănita Fecioară trezită din somn de vocea Arhanghelului. O rană e, deschisă foarte încet, pe dinăuntru. Un trudnic gând odihnindu-se, în sfârșit, o clipă în oboseala lui luminoasă. Un Drept, ajungând târziu să vadă fața lui Dumnezeu și pedepsit de îndată pentru că-a îndrăznit s-o vadă. Un... - Da, da... Dar uită-te bine la floarea asta. Nu trăiește decât o zi.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
hlizesc" că o laud" cum să-i explic? Cum s-o fac să înțeleagă că-i formidabilă, gingașă, seducătoare" cînd se strîmbă, ducîndu-și mîinile la cap, mimînd niște urechi uriașe" sau niște antene de extraterestră comică" da" holbîndu-și ochii, în clipa în care se suie într-un taxi? Că e delicioasă cînd mă momește cu cărți cu benzi de desen colorate" cu Strumpfi" cum? Băi, zice, hai să halim niște hot-doguri! Băi, zice, tu chiar ești scriitor? Băi, zice, îți iau
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
pământ și laptele sugându-l din sânul aural dulceam în aur plumbul cu sângele letal. Pământul meu din tine creștea pe dedesubt. nălțându-mi dealu-n oase din trupul tot mai supt mai străveziu ca psalmul temut văzând prin el o clipă Răstignitul preaBlândul Mire Miel. Pe unde rosteai ruga e gol de turle-acum întorși în sine magii le pipăie prin fum îndreaptă trista cruce spre sânii grei pe rând până le simți sudoarea de smirnă rourând pe fața mea în febră
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
reculegerea se complinește cu propensiunea spre celălalt, retragerea în sine cheamă acordul suplu, simpatetic, cu ființa iubită. Sentimentul iubirii e, mai degrabă, o promisiune a comuniunii, o acoladă utopică, o tentație a desăvârșirii prin eros, decât realizarea în sine a clipei de dragoste. Expresia poetică primește, de aceea, aspectul unei invocații și amprenta unui elan idealizant, ce condamnă trăsăturile ființei iubite la o eternă nedesăvârșire, la un provizorat perpetuu, la o suspendare a datelor reale, în beneficiul trasării unui relief necontingent
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
locuința morților,/ Să mănânci pâinea lor/ Și să bei din vinul lor curat/ Și să te-ntorci aici nepăsător.// Să fii sigur cu cine-ai mâncat, / Să fii sigur cu cine-ai vorbit,/ Să-ți amintești ce stare aveai/ În clipa când te-ai trezit// Tot în lumea asta în care / Niciodată nu știai cu-adevărat/ Cu cine stai la masă și cu cine/ faci drumul cu care-ai plecat// Să nu te temi că ai ajuns la capăt/ Să-ți
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al după amiezelor infinite... mă devora un soi de tristețe blîndă, suportabilă, o amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia mea, mă așezam obosit la masă și îmi notam
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
Miron Kiropol Clipa e dată cu negreală, Sunt bezna ei virtuoasă în care lucrurile trăiesc din nevroză Apocaliptică și ies rugându-se din casă. Dacă ar mai exista mila și îmbrățișarea, Dacă mai pot fi iertat, Pune-mi, iubito, mâinile pe piept, Să
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
suflul sacramental în gura omului ce-și paște pierderea Chiar prin glorie și ideal. Visul a tăcut exterior. Aud pași pe stradă Ce nu mai sunt și-n umezeala Vremii din urmă au să cadă. Să fie oare o momeală Clipa ce m-a trezit? Noaptea e spurcată de glasuri Niciodată fericite. Mă spăl pe mâini și caut să uit. Mă voi cunoaște altfel mâine. Aud că pacea s-a împlinit. La sine însuși urlă un câine în timp ce urlu către infinit
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Nu am altă ieșire, doar o veste De întuneric posedând aceste Lumini ce-mi ies din pori Atât de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini fiind sudoare și răcori. De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin carne stau cu prăbușiții
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
umbra pe podele, Din țestele ce peste vis le-am strâns. E dimineață dar e încă noapte, Aud mișcarea sferelor în șoapte Din altă zi abia la început. Sunt formele de limba mea purtate, Scrise pe trupul meu ca nestemate, Clipă ce peste mine ai trecut. Iar voi lăsa în urmă viața goală, Părere mie, sieși îndoială? Venirea mea pe lume are trup? Ce liniștite trec pe stradă oase, Singurii cetățeni ai lumii joase. De ele într-un angelus mă rup
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
muiere se schimba la față, îi sticleau ochii în cap. Ca amant, m-da, priceput, că trecuse pe la multe. Dar tocmai asta o scârbise. Doamna Marinescu își scoase halatul de baie, îl aruncă pe spătarul scaunului și se privi o clipă în oglinda garderobului. Fusese o proastă, desigur, pierduse atâta vreme cu el, dar uite că n-a reușit s-o distrugă, n-a făcut din ea o ruină... în acel moment sună telefonul. - Doamna Dinuța Marinescu? - La telefon. - Aici doamna
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Aici doamna Angelina Jianu... - Jianu...? - Poate deranjez... Da, doamnă, sunt soția fostului dumneavoastră... Aici vocea se întrerupse. Persoana de la capătul firului își suflă nasul. ...,sunt văduva lui Jiji! - exclamă, izbucnind în plâns. - Nu înțeleg. Veniți-vă în fire, doamnă! Câteva clipe nu se auzi decât o smiorcăială. Doamna Marinescu începu să priceapă: "Așadar asta e ultima doamnă Jianu?!" - Da, doamnă, soțul meu, Jiji, ne-a lăsat, s-a prăpădit acum două nopți... - Cum!? Jiji...? Nu se poate! A murit Viorel Jianu
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
obiectul, lucrurile mor în cuvinte și rămân veșnice în cei ce le-au trăit, prezența umană se află într-un soi de solidaritate mută cu lumea din jur, simțindu-i durata și neantul, frumusețea perenă sau numai scânteierile de o clipă: "Pe colina unde nu au / dansat decât odată. / În inima a, pe inimă. Mort // e numele a ceea ce se-ndepărtează. / veșnic ceea ce / a trăit o dată"; Ceea ce se va naște / se-ntipărește, de-asemeni, / în peisaj / atât de simplu, / atât de
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
născut... așa... degeaba, e munca mea fericită, e viața mea... cu zilele ei zdrențuite, tîrîte prin prafurile străzilor întortochiate, în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
cu migală, și i le-am înmânat. Semnasem cu pseudonimul Ștefan Sava (nu trebuie uitat că totul se petrecea sub regimul lui Ion Antonescu). Articolul a apărut în Ecoul din 16 februarie 1944. Când l-am văzut, am trăit câteva clipe de euforie. Blocajul fusese spart. Am început să public cu regularitate, la scurte intervale de timp, un șir de medalioane, consacrate toate unor mari personalități din domeniul artelor plastice europene, moderne și contemporane. Stimulentul la care m-a supus Virgil
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
știrbă, pe-o față bolborosită,cu buzele mototol... Ridurile își dezarmonizau rafinamentul vechimii austere sau, hm!, destrăbălate... se întretăiau aiurea, nemaisemnificînd decît debandadă și delir.Și-atunci? Căzneam întruna, nu mă interesa finalul, eventuala prăbușire, ziua de adio, ora fatală, clipa cu hai la groapa cu furnici, elegia cu pa și pusi, băi...Mă angajasem, mă prinseseră în evidență, cu nume, prenume, locul nașterii, renașterii, data părăsirii lichidului amniotic, călduț, paradisiac... cu tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]