2,405 matches
-
deschisè non-stop, din stradè, cu ploaia diluvianè atotstèpânitoare, lumina caldè dinlèuntru îmi pare tot ceea ce poate fi mai frumos pe lume, aproape ezit în fața treptelor, sè urc?! Nu se vede nimeni dincolo de ușă de sticlè, dar știu cè va suna clopoțelul fixat deasupra ușii și cè va veni cineva, am mai fost cândva aici, sè primeascè clientul întâziat în noapte, Împing cu grijè ușa și într-adevèr clopoțelul sunè că o melodie uitatè de demult anunțându-mè celui din spate care probabil, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
urc?! Nu se vede nimeni dincolo de ușă de sticlè, dar știu cè va suna clopoțelul fixat deasupra ușii și cè va veni cineva, am mai fost cândva aici, sè primeascè clientul întâziat în noapte, Împing cu grijè ușa și într-adevèr clopoțelul sunè că o melodie uitatè de demult anunțându-mè celui din spate care probabil, în așteptarea clienților, se uitè la televizor, celei! e o farmacistè tânèrè, Bunè seară! Bunè seară! Spuneți, vè rog! Aș vrea, Tot sunteți ud! Da, plouè! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
precum și o jumètate de franzelè pe care a adus-o din bucètèria din spate, întrebându-se cu mirare, Cum vine asta oare!? Tânèrul de atunci e neschimbat ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri! Urc încet scèrile farmaciei, recunosc clinchetul clopoțelului de la ușè, apoi, dupè câteva secunde de așteptare, din spatele rafturilor se ivește o doamnè mai în vîrstè, cu pèrul impecabil aranjat, poartè ochelari de vedere și mè privește cu severitate, profesional, Cu ce vè pot fi de folos?! Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè mè iertați, doamnè! dând sè mè întorc și sè pèrèsesc farmacia, Probabil cè era nora mea de serviciu, o aud rostind din spatele tejghelei, Probabil! Vè rog sè mè iertați! pun mâna pe clanțè și fècând sè sune clinchetul de clopoței de la intrare, constat cè sunè diferit la ieșire fațè de cum se aude când intri de afarè, ajuns în stradè mè abțin cu greu că sè mai intru o datè și sè verific valabilitatea raționamentului meu, dar nu vreau sè mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
zâna iese în lumea muritorilor pentru că își descarcă lacrimile tămăduitoare pentru omenire. Zile în șir, îndrăgostitul a așteptat un semn de viață de la iubita sa, iar în momentul deznodământului, când era gata să renunțe, în depărtare sunetul de speranță a clopoțeilor trăsurii prințesei lui îi dădură din nou o șansă. În partea opusă, prințesa era gata să spună ceea ce pe ea o ardea din interior, mai exact, iubirea neîmpărtășită pentru vânt. Speranțele amândurora au crescut când și-au văzut sclipirea imaculată
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
Prințul descălecă și el. Schimbă o privire cu Babic. Acesta porni pe aleea pietruită, urmat de Manuc. Ușa imobilului era și ea deschisă. Babic trase de mânerul care spânzura de o sârmă, chiar lângă intrare. În cuprinsul odăilor sună un clopoțel. Dar nu apăru nimeni. Prințul apucă frâul calului, gata să-l întoarcă. ― Să mergem! Chiar atunci însă pică un fecior care le luă caii. ― Intrați, intrați! îi îndemnă el. Aici e cam vraiște. Când pictează, stăpânu’ meu nu mai vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mi-au întreținut un chef nebun de viață până în zori. Poți să-ți imaginezi așa ceva? Am dansat ca o bacantă peste zăpada aceea neatinsă, pentru că se pornise o ninsoare ca în poveștile nordice. Am zburat cu o sanie în sunetul clopoțeilor (el le spunea zurgalai) și în pocnetele bicelor. Vizitiul parcă înghițise foc. Iar el mă ținea în brațe, sub blănuri, și ne sărutam. Ce frenezie! M-a dus într-un local numit La barza chioara, un fel de One-eyed stork
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase neagră și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de aramă, oameni buni! - Dacă nu ne ocupau Rușii, În ’40, zice mama, ar fi vândut șirestul: Îl bătea gândul să-și aurească arama - aurilă! Că a văzut el, la târg, la biserici, aramă aurită, Morcov darămit! Morcovilă Prepeleac! - Dar clopoțeii?, face tata. La un moment dat, pe rază de kilometri nu mai găseai clopoței pentru vite, pentru steaua de Crăciun: cumpăraseră Mănenii tot ce clincănea, ca să-și pună „muzică” la streșini - le lipeau de limbi pene de gâscă și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi vândut șirestul: Îl bătea gândul să-și aurească arama - aurilă! Că a văzut el, la târg, la biserici, aramă aurită, Morcov darămit! Morcovilă Prepeleac! - Dar clopoțeii?, face tata. La un moment dat, pe rază de kilometri nu mai găseai clopoței pentru vite, pentru steaua de Crăciun: cumpăraseră Mănenii tot ce clincănea, ca să-și pună „muzică” la streșini - le lipeau de limbi pene de gâscă și când bătea vântul, să te ții clopoțeală... - Nu sunau urât... Dar fluierele lui Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mâinile cu degetele rășchirate sub ochii tătărușați ai devușcăi și le agită: Scolco? Scolco? Devușca, la Început se ferise - să nu-i scoată bătrânul ochii. Dar acum a priceput - și râde! Râde, de parc-ar cânta; râde, gâdilată, cu mulți clopoței În glas și spune ceva În limba ei. E rândul nostru să nu pricepem. Devușca arată pe degete: unu, doi, cinci, nouă... - Ian auzi! Zice că nouăsprăce, „traduce” Moș Iacob. - Asta-am Înțăles-o, că și noi știm să numărăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu copiii, vin la Pomul Școlii. Și-ntâia oară când urcăm În sănii, șubele-ți cârnesc nasul de-atâta putoare de oaie, dar nu-i nimica, gerulețul miroase, el, a alunecare pe omătul cerului, noaptea, pe sub stele, ca pe sub mere, clopoțeii cailor sunt tot una cu clopoțeliștea stelelor noastre de colindători-cu-glasuri-tremurate și zurgălăii de sus, de la gâtul cailor zburători sunt una cu cei ai cailor-mergători. Și-ntâia oară... Întâia oară, când vin cu noi, colindătorii-elevi, mulți oameni mari, În afară de vizitii; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la orice drept, deci poate că ăsta e motivul pentru care m-ai invitat la masă, a explicat femeia ridicând o sprânceană într-un gest întrebător. A, am înțeles. Julia a izbucnit în râs - evident, un râs fals, ca de clopoțel, care însă nu păcălea pe nimeni. Nu, nu, nu e vorba de așa ceva. Mi-am dat seama că James încă ține foarte mult la tine, așa că viața lui ar fi mai ușoară dacă noi două am fi prietene. —Prietene? Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se afla o veche dană de acostare pentru vapoarele de pe canal, iar tarabele erau așezate În jurul ei În formă de potcoavă. Pe aici domnea o puternică atmosferă hippy, datorată cănilor grele și pictate manual cu stele și mutrițe zâmbitoare, a clopoțeilor de vânt, care te aduceau În pragul unei crize de nervi după câteva ore și a tuturor articolelor de Îmbrăcăminte vopsite manual, făcute din diverse bucăți. Erau o mulțime de cercei Încrustați cu turcoaze și pulovere de lână oribile, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi putut avea Tom În situația de față. Autobuzul traversa Oxford Circus. Janice va coborî la ultima stație, dacă intenția lor era să meargă la film. Toate cinematografele se aflau la capătul dinspre Picadilly Circus al străzii Regent. Am sunat clopoțelul și m-am ridicat, făcându-mi socoteala că, dacă aș coborî acum, aș putea să iau tot autobuzul ăsta și Înapoi, fără ca ea să mă observe. — O, cobori? Întrebă ea, ușor dezamăgită. Sper să ne mai Întâlnim. — Și eu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
despre alte subiecte: corurile de amatori, iubitul conducător și recolta. Ea, recolta, umplea cutiile de conserve care îl culcaseră la pământ pe hoțul din visul meu. Telejurnalul începea punctual, de fiecare dată la ora nouăsprezece treizeci, la fel de punctual ca și clopoțelul școlii, în amândouă puteai avea încredere oarbă. La nouăsprezece treizeci și unu, tata obișnuia să închidă televizorul. Economie de curent, zicea el, dar pe mine nu reușea să mă păcălească: știam că nu-i place chipul conducătorului nostru iubit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
greș și prima și a doua oară, Nu vă jucați cu mine, parcă ne jucăm de-a șoarecele și pisica, Jocul acela În care pisica sfârșește Întotdeauna prin a prinde șoarecele, Cu excepția cazului În care șoarecele reușește să pună un clopoțel la gâtul pisicii, Răspunsul e bun, dar nu e mai mult decât un vis naiv, decât o fantezie de desene animate, chiar dacă pisica ar dormi, zgomotul ar trezi-o, și atunci adio șoarece, Eu sunt acel șoarece căruia Îi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe o targă, luptându-se cu o boală misterioasă, întorcându-se acasă cu semnul rușinii pe față, alungat din spital. Mi se pare că văd o perdea mișcându-se și pe fiica vecinilor de dedesubt privind o clipă pe fereastră, clopoțeii agățați în părul ei ne acompaniază pașii făcuți cu mare efort, ne oprim între etaje pentru a ne odihni, picioarele aproape că i s-au îndoit sub propria greutate cu un trosnet ascuțit al încheieturilor, iată că ușa apartamentului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dragoste, o pojghiță de spermă care se cojește acum cu ușurință, ca un lucru ce nu mai poate fi înlocuit. Din spatele draperiilor îmi zâmbește o zi veselă și senină de primăvară, părea că în pântecele soarelui s-a ascuns un clopoțel de aur, iar acum se leagănă fericit, strigându-ne să ieșim în lume, să ne bucurăm de drăgălășenia ei, dar pentru noi este deja mult prea târziu, s-a făcut dintr-odată mult prea târziu. Stă cu ochii holbați, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă mai sinchisesc să neg, somnul va șterge oricum toate șoaptele acestea fără sens, deja nici eu nu mai știu dacă să cred ceea ce spune, când mă grăbesc dimineața la mașină, obosită și îngrijorată, mă întâmpină un clinchet limpede de clopoței, este ca și cum ciurde întregi de oi ar undui pe șosele printre clădiri, apoi o văd pe fiica vecinilor pășind înaintea mea cu coșurile pline, este aceea care fusese în India și are clopoței la glezne, la mâini și în păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îngrijorată, mă întâmpină un clinchet limpede de clopoței, este ca și cum ciurde întregi de oi ar undui pe șosele printre clădiri, apoi o văd pe fiica vecinilor pășind înaintea mea cu coșurile pline, este aceea care fusese în India și are clopoței la glezne, la mâini și în păr, o privesc cu o sete inexplicabilă și îmi amintesc, ia zi-mi, nu povesteai tu la un moment dat că există nu știu ce medic indian care te-a salvat? Ea râde, nu este indiancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frigider și a presărat peste mâncarea dintr-un castron, iar în următoarea clipă a și spălat o oală pe care nu o mai folosea. Parcă era un instrumentist indian care cânta în același timp la mai multe instrumente de percuție: clopoței, tobe, oase de bivol. Fiecare mișcare era precisă, calculată, echilibrată. O priveam admirativ. — Nu te pot ajuta cu nimic? am întrebat-o eu. — Mă descurc, răspunse Midori, întorcându-se spre mine și zâmbindu-mi dulce. Sunt obișnuită să fac totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ciudat ești! Cine naiba mai vorbește despre Euripide unui muribund pe care abia l-a cunoscut? — Dar nici eu nu mai cunosc pe nimeni care să stea goală, cu picioarele crăcănate, în fața fotografiei tatălui ei defunct! Midori chicoti și sună clopoțelul altarului. — Noapte bună, tăticule! O să ne distrăm și noi puțin, așa că nu te îngrijora. Somn ușor! Nu mai suferi, nu? Ai murit, da? Sunt sigură că nu mai suferi. Dacă mai ai neplăceri, mai bine plânge-te zeilor. Spune-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o lua printre mlaștini. Asta era ceva bun. Lucrurile Începeau să arate mult mai bine. Curînd o să ajungă la locul În care Își fac egretele cuib, printre chiparoșii veștejiți. Tocmai trecuseră pe lîngă locul acela, În care omorîse șarpele cu clopoței, În iarna În care trecuse pe aici cu mama lui David, Înainte să se nască Andrew. În anul Ăla cumpăraseră niște cămĂși indiene din Everglades și le purtaseră În mașină. Le dăduse șarpele la schimb indienilor și ei fuseseră Încîntați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aici cu mama lui David, Înainte să se nască Andrew. În anul Ăla cumpăraseră niște cămĂși indiene din Everglades și le purtaseră În mașină. Le dăduse șarpele la schimb indienilor și ei fuseseră Încîntați, pentru că avea pielea frumoasă și doișpe clopoței, și Roger Își aminti cît de greu i se păruse cînd Îl ridicase, cu capul atîrnîndu-i, mare și turtit, și cum zîmbise indianul atunci cînd Îl luase În mînĂ. Tot În acel an a Împușcat curcanul Ăla sălbatic cînd traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]