KorAP: Find »[drukola/base=cocor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...79 >

1,975 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

pornesc la drum, ghidându-se după simțurile lor până în Saskatchewan, Alaska sau și mai departe. Zborul de anul acesta a existat dintotdeauna. Cumva, păsările refac ruta trasată cu secole înainte ca părinții lor să le-o fi arătat. Și fiecare cocor își amintește de drumul care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
și mai departe. Zborul de anul acesta a existat dintotdeauna. Cumva, păsările refac ruta trasată cu secole înainte ca părinții lor să le-o fi arătat. Și fiecare cocor își amintește de drumul care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ivește prima geană de lumină, fosilele revin la viață, încercându-și picioarele, gustând din aerul înghețat, săltând libere, cu ciocul spre cer și gâtlejul deschis. Apoi, de parcă noaptea nu i-ar fi tulburat cu nimic, uitând totul în afară de această clipă, cocorii din zori încep să danseze. Să danseze așa cum o fac de când râul nici măcar nu apăruse. Fratele ei avea nevoie de ea. Gândul o proteja pe Karin în noaptea străină. Conduse ca în transă, pe serpentinele lungi, spre sud, pe Nebraska

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
vino. Alătură-te. Încearcă moartea. În cele din urmă, numai apă. Apă netedă, întinsă cât e ea. Apa care nu este nimic, dar care cade în nimic. Se cază la unul dintre popasurile acelea de lângă autostradă pentru turiștii amatori de cocori. Locul părea să fi căzut dintr-un camion. Îi cerură bani grei pe o cameră. Dar era aproape de spital - altceva nu conta. Rămase acolo o noapte, apoi fu nevoită să-și caute altceva. Fiind rudă de gradul întâi, îndeplinea criteriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
din spatele lor să freamăte. —Ți-am adus niște trandafiri de la IGA. Nu-i așa că-s frumoși? Și pe deasupra mai și miros bine. Asistenta îți schimbă iar perfuzia, Markie. Stai liniștit, tot aici sunt. Trebuie să te trezești și să vezi cocorii anul ăsta, înainte să plece. Sunt de pe altă lume. Niciodată n-am văzut atât de mulți. Vin în oraș cârduri-cârduri. Câțiva au aterizat pe acoperiș la McDonald’s. Pun ei ceva la cale. Doamne, Mark! Ți s-au copt picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cereale. Tu nu știi ce mănâncă animalele astea? Tu n-ai minte, băiete?“ A fost ultimul șarpe pe care l-ai omorât vreodată. El o cerceta, cu colțurile gurii mișcându-se. Părea să asculte. Îl mai ții minte pe Horace? Cocorul rănit pe care-l adoptaseră când Mark avea zece ani, iar Karin paisprezece. După ce se agățase de un cablu electric, pasărea se prăbușise în curtea lor, în timpul migrației de primăvară. Când se apropiaseră de el, începuse un dans de panică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
era și mintea. Acum, localnicii aveau o colivie și mai aurită: conexiunea ieftină în bandă largă. Internetul lovise Nebraska cum ar fi lovit alcoolul un trib din Epoca de Piatră - darul divin pe care fiecare descendent al coloniștilor de pe tărâmul cocorilor îl așteptase, singura cale de a supraviețui unui asemenea gol. Și Karin abuza de web zilnic, în metropola Sioux: site-uri turistice, site-uri comerciale care vindeau haine ieftine, dar foarte trainice, delicatese scumpe, cu care-și cucerea colegii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Karin. —Nu-ți vine să crezi de pe unde vin oamenii. Republica Cehă. Bombay. Napoli, Florida. Lumea se oprește, în general, să vadă păsările. Păsările astea încep să devină incredibil de celebre. Avem de zece ori mai mulți turiști veniți pentru cocori decât acum șase ani, așa zice șeful meu. Păsările astea ne-au pus orașul pe hartă. Mark începu să râdă. Cel puțin suna ca un hohot de râs, încetinit și greoi. Până și Bonnie tresări. Se bâlbâi și râse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
o țigară pe oră. Se forța s-o ia mai încet, să savureze fumul, să închidă ochii și doar să asculte. Pe măsură ce urechile ei deveneau tot mai sensibile, începu să audă, în zori și în amurg, sunetul de goarnă al cocorilor printre casetele video cu exerciții fizice combative ale vecinului și trailerele care se hurducau în sus și-n jos pe autostradă. Ajungea la filtru în șapte minute și după alte cincisprezece minute se uita din nou la ceas. Și-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să-l întrebe pe Daniel despre viața lui. Pauza asta îi făcu bine, chiar dacă nu se putea concentra asupra detaliilor. —Cum merg treburile la Rezervație? Fusese nevoit să plece de la Rezervație, demoralizat de compromisurile lor. Acum lucra la Adăpostul pentru cocori din districtul Buffalo, o organizație mai mică, mai flexibilă și mai bătăioasă. Munca la Rezervație fusese constantă și bine intenționată, dar mult prea îngăduitoare. Adăpostul era mai radical. — Dacă vrei să salvezi ceva care există de milioane de ani, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Într-un weekend mai cald, ea propuse o plimbare pe malul râului. Aproape din întâmplare, se pomeniră în fața vechiului pod Kilgore. Nici unul din ei nu făcu vreo aluzie la însemnătatea locului. O pojghiță de gheață acoperea încă marginea apei. Ultimii cocori apucau pe lungul drum spre nord, spre ținuturile unde se împerecheau vara. Dar ea încă îi putea auzi, deasupra lor, invizibili. Daniel aduna pietricele și le arunca pieziș în râu. —Platte al nostru. Chiar că iubesc râul ăsta. Lat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
spre Oceanul Arctic. Daniel se uită în sus, atent. Karin nu vedea nimic în afară de norii cirrus cenușii. — Păsările astea sunt condamnate, spuse Daniel. Ea îl prinse de braț. — Asta a fost o lebădă de iarnă? —O lebădă de iarnă? O, nu. Cocori. Ai fi recunoscut o lebădă de iarnă. — Nu credeam... Dar lebedele de iarnă sunt alea care... Lebedele de iarnă au dispărut deja. Au mai rămas vreo două sute. Sunt doar niște stafii. Tu ai văzut vreodată vreuna? Sunt ca niște... halucinații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Lebedele de iarnă au dispărut deja. Au mai rămas vreo două sute. Sunt doar niște stafii. Tu ai văzut vreodată vreuna? Sunt ca niște... halucinații. Se dizolvă dacă te uiți la ele. Nu, s-a terminat cu lebedele de iarnă. Dar cocorii își văd chiar acum moartea cu ochii. —Cocorii? Glumești. Trebuie să fie cu miile... —Jumătate de milion, cam pe-acolo. —Mă rog. Știi cum sunt eu cu cifrele. Niciodată n-am văzut mai mulți cocori ca anul ăsta. —Ăsta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
rămas vreo două sute. Sunt doar niște stafii. Tu ai văzut vreodată vreuna? Sunt ca niște... halucinații. Se dizolvă dacă te uiți la ele. Nu, s-a terminat cu lebedele de iarnă. Dar cocorii își văd chiar acum moartea cu ochii. —Cocorii? Glumești. Trebuie să fie cu miile... —Jumătate de milion, cam pe-acolo. —Mă rog. Știi cum sunt eu cu cifrele. Niciodată n-am văzut mai mulți cocori ca anul ăsta. —Ăsta-i un simptom. Râul e stors de resurse. Cincisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cu lebedele de iarnă. Dar cocorii își văd chiar acum moartea cu ochii. —Cocorii? Glumești. Trebuie să fie cu miile... —Jumătate de milion, cam pe-acolo. —Mă rog. Știi cum sunt eu cu cifrele. Niciodată n-am văzut mai mulți cocori ca anul ăsta. —Ăsta-i un simptom. Râul e stors de resurse. Cincisprezece baraje, irigații pentru trei state. Fiecare picătură e folosită de opt ori până ajunge la noi. Are un debit pe sfert din cât avea înainte să înceapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Cincisprezece baraje, irigații pentru trei state. Fiecare picătură e folosită de opt ori până ajunge la noi. Are un debit pe sfert din cât avea înainte să înceapă amenajările. Râul curge mai lent; copacii și vegetația se întind. Copacii sperie cocorii. Au nevoie de teren plat - un loc unde-și pot face cuibul fără să-i ia cineva prin surprindere. Se întoarse într-un semicerc lent, cu ochii învârtindu-i-se în cap. Ăsta e singurul lor popas sigur. În centrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
există nici un alt loc pe care să-l poată folosi. Sunt fragili - au o rată anuală de înmulțire slabă. Orice distrugere masivă de habitat le va fi fatală. Nu uita, lebedele de iarnă au fost odată la fel de numeroase ca și cocorii. În câțiva ani, o să ne luăm adio de la ceva ce există încă din Eocen. Rămăsese aceeași oiță rătăcită pe care o adoptase fratele ei, hoinarul sfrijit care vedea lucruri pe care ceilalți nu le puteau vedea. Era ceea ce Mark ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de a se autocunoaște și a se autoconserva. În loc de asta însă, singurul animal conștient al creației arsese totul din temelii. — Le înghesuim, făcând din ele unul dintre cele mai grandioase spectacole. De-aia a explodat numărul turiștilor veniți să vadă cocorii. Acum e o mare industrie, iar în fiecare primăvară consumăm tot mai multă apă. Așa că reprezentația va fi și mai spectaculoasă la anul. Daniel vorbea aproape compătimitor, străduindu-se să înțeleagă. Dar capacitatea sa de a descifra rasa umană se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Ideea i se părea lui Karin aproape odioasă. Mark devenise fluid. Ea nu putea fi mai fluidă decât o obligase să fie accidentul lui Mark. Ceea ce-și dorea - ceea ce-i trebuia de la Daniel - era pământul ferm. Plecă și ultimul cocor, iar Kearney își reveni la înfățișarea obișnuită. Amatorii de cocori - de două ori mai mulți decât în urmă cu numai cinci ani - dispărură și ei, odată cu păsările migratoare. Întregul oraș se relaxă la ideea că nu va mai fi nevoit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fluid. Ea nu putea fi mai fluidă decât o obligase să fie accidentul lui Mark. Ceea ce-și dorea - ceea ce-i trebuia de la Daniel - era pământul ferm. Plecă și ultimul cocor, iar Kearney își reveni la înfățișarea obișnuită. Amatorii de cocori - de două ori mai mulți decât în urmă cu numai cinci ani - dispărură și ei, odată cu păsările migratoare. Întregul oraș se relaxă la ideea că nu va mai fi nevoit să-și joace propriul rol încă zece luni de-acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
rol încă zece luni de-acum încolo. Celebru în fiecare primăvară, pentru ceva ce în cel mai bun caz îți purta pică - asta nu putea decât să dea peste cap imaginea de sine a unui loc. Alte păsări luară locul cocorilor. Val după val, milioane de păsări traversau brâul micuț al unei clepsidre cât un continent. Păsări pe care Karin Schluter le văzuse de când era mică, dar nu le observase niciodată. Daniel le știa pe toate după nume. Avea la el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Se înghesuie cu toții pe râu timp de câteva săptămâni, îngrășându-se; apoi pleacă. La un semnal invizibil, covorul se deșiră în panglici. Păsări cu miile se desfășoară până departe, luând cu ele amintirea râului Platte. O jumătate de milion de cocori se risipesc pe tot continentul. O țin întins spre nord, străbâtând un stat sau mai multe pe zi. Cei mai viguroși vor parcurge câteva mii de kilometri în plus față de miile pe care le-au parcurs până la râu. Cocorii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de cocori se risipesc pe tot continentul. O țin întins spre nord, străbâtând un stat sau mai multe pe zi. Cei mai viguroși vor parcurge câteva mii de kilometri în plus față de miile pe care le-au parcurs până la râu. Cocorii care se îmbulziseră în orașele păsărești aglomerate se împrăștie acum. Zboară în familii, parteneri de-o viață cu unul sau doi urmași, câți supraviețuiseră anului care trecuse. Se îndreaptă spre tundră, spre bălțile pline de turbă și mlaștini - originea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
supraviețuiseră anului care trecuse. Se îndreaptă spre tundră, spre bălțile pline de turbă și mlaștini - originea pe care și-o aduc aminte. Se iau după puncte de reper - apă, munți, păduri -, locuri recuperate din anii trecuți, de pe o hartă a cocorilor dintr-un cap de cocor. Cu câteva ore înainte să izbucnească vremea rea, fac popas pentru restul zilei, prevăzând furtunile fără vreun indiciu. În mai, își găsesc cuiburile abandonate cu un an în urmă. Primăvara se așterne spre zona arctică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]