1,336 matches
-
apăruse în vis, furioasă că nu primise darul. Atunci i-a luat colierul lui Venus și a dat fuga la Tusculum, să-l ofere Fortunei... Însă un incendiu distrusese templul și Galba n-a putut face altceva decât să arunce colierul în cenușa fumegândă. Dar tu unde erai? întrebă Vitellius, impresionat. — Eram lângă cenușa templului. Eram îmbrăcat în doliu. Într-un vas de sticlă am oferit tămâie zeiței ca s-o liniștesc, iar lui Galba i-am dat vin într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius. Era complet ras. De el se apropie un bărbat ce purta o togă neagră brodată cu purpură. O mască albă, în formă de cap de leu, îi acoperea complet chipul. — Ție îți dau abrasax. Îi puse la gât un colier de fier în care era încastrată o piatră neagră. — Ție îți dau tinctorium. Un oficiant cu gluga trasă pe cap îi întinse lui Antonius o pernă pe care se afla o dagă de bronz. Un altul îi oferi un scut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar în acele ținuturi străin însemna roman. În noaptea aceea cu lună plină, Velunda fusese așezată pe un catafalc din ramuri de mesteacăn - copacul prezicătorilor - și de paltin, prin crengile căruia vântul suflă scoțând sunete melodioase. Lângă ea fuseseră depuse colierele de chihlimbar pe care îi plăcea să le poarte, panglicile albe cu care își lega părul și sandalele, pentru a putea să treacă pragul și să străbată drumul spre lumea de dincolo. Lurr stătea lângă catafalc, cu botul pe labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea un negru. Purta o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste și o haină de alpaca. Pe sub cămașă, purta la gît un colier din mărgele albastre voodoo. Stătea-n tăcere și urmărea raza reflectorului. Lumina trecea În continuare peste cîmpul părĂginit unde fata stătea Întinsă, cu bărbia Înfiptă-n pămÎnt. Nu se mișcase de cînd auzise Împușcăturile. Își simțea inima bătÎnd, lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
semn primei mașini. Se urcă pe locul din față, așa că acum stăteau doi lîngă șofer, și cele patru mașini intrară pe drumul principal, care ducea spre Havana. Înghesuit pe scaunul din față, negrul Își băgĂ degete sub guler și prinse colierul de mărgele albastre voodoo. Stătea În tăcere, ținînd mărgelele Între degete. Fusese muncitor În docuri Înainte de a primi slujba asta de informator al poliției - pentru seara aceea de muncă avea să primească 50 de dolari. 50 de dolari Înseamnă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se mai gîndea la bani acum. CÎnd intrară pe șoseaua luminată de la Malecon Își Întoarse puțin capul și, privind În spate, văzu chipul fetei strălucind mîndru; Maria Își ținea capul sus. Negrului i se făcu frică și-și strînse tare colierul. Dar mărgelele albastre nu-l puteau ajuta cu nimic În privința fricii care-l cuprinsese, pentru că acum lupta se dădea Împotriva unei magii mult mai vechi. Leul cel bun A fost odată ca niciodată un leu care trăia În Africa Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o bandă lată de argint, de care atîrna un I. Era darul Iordan. Marcat Iordan. Cum altfel? Nu avea el psihologie de șef de trib? Cel care întreține armele de vînătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
minte că m-am întrebat cine-o fi învățat-o să scoată sîmburii din gură. Politețea înnăscută nu-i o vorbă goală, deci. La pian învățase să cînte în cercul de muzică de la Casa pionierilor. Era impecabil îmbrăcată în pan-tailleur. Colierul, pe care l-am crezut moștenire de familie, se asorta cu gîtul prelung. "Sînt batjocorită de soartă să-mi placă bijuteriile de familie. Le descopăr prin consignații". Din răspunsuri și nerăspunsuri, am priceput de ce se așază așa fel ca privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
accentuat. Nerăbdător, sub o aparență abia amicală, Rusalin aproape c-o împinsese afară: Pleci, Șichy. Se întunecă. Văzusem (acuma eu îi urmăream de dincolo de geamurile fără perdele) cum Rusalin îi sărutase în fugă obrazul. Sigur rece, ca din argint, argintul colierului vintage. A refuzat să vorbească despre ea, după ce-a revenit în casă: Mă enervează igrecul din Șichy. Și ce se încărcase de furtună, ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ne decomprimăm“ m-a umplut de Încântare și am devenit imediat prietene. Am fost nedespărțite până la sfârșitul liceului și am fost colege de cameră toți cei patru ani la Brown. Lily Încă nu se hotărâse dacă preferă rujul MAC sau colierele din cânepă și era și acum prea „zărghită“ ca să ducă o treabă la bun sfârșit, dar ne completam bine una pe cealaltă. Și mi-era dor de ea. Pentru că, ea fiind În anul Întâi la doctorat, iar eu fiind, practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Urma o scurtă luptă cu dulapul, de regulă Între 6:31 și 6:37 a.m. Lily, care nu era nici ea te miri ce expert În materie de modă, cu veșnicii ei jeanși, cu puloverele decolorate L.L. Bean și cu colierele ei de cânepă, spunea de câte ori ne vedeam: „Eu tot nu pricep ce porți tu la serviciu. E vorba de revista Runway, pentru numele lui Dumnezeu. Hainele tale sunt drăguțe, ca ale oricărei alte fete, Andy, dar nimic din garderoba ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
delicat. Eu Îmi exprimasem preferința pentru o poșetă Calvin Klein, prea puțin apreciată la valoarea ei, sugestie la care ei au pufnit de indignare și mi‑au Înmânat produsul Judith. Stef Încă stătea pe gânduri dacă trebuie să port un colier sau un pandantiv, iar Allison, nou promovata beauty editor, vorbea la telefon cu manichiurista care venea la birou În situații de urgență. — O să ți se facă manichiura În sala de ședințe la ora 4:45, mi‑a comunicat Allison când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În receptor. — Spune‑i adevărul: că vizionarea nu era programată decât pentru mâine și că o grămadă de chestii nu au ajuns Încă. Păi, zău așa! Așteptăm o poșetă de seară, trei genți cu franjuri, patru perechi de pantofi, două coliere, trei... — OK, OK, Îi spun. Dar așteaptă lângă telefon și ridică receptorul imediat dacă te sun din nou. Și dacă aș fi În locul tău, m‑aș pregăti cu ce am. Pun pariu că nu Îi pasă câtuși de puțin când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și bucurie!), Înțelege, se bucură, mai vrea; știe c-am omorât-o, că vreau s-o omor, e fericită, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
casa. Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu le trăgeam sus pe acoperiș, pe unde turnam apa peste plăci. După aceea mergeam înapoi la apă, unde treceau plutind p’ieh, - plute din bambus. Coborau în josul fluviului ca un gigantic colier desfăcut. Eu și prietenii mei săream pe plute ca să ne plimbăm. Cântând, ne alăturam plutașilor. Melodia mea preferată era Wuhu e un loc minunat. La asfințit, mama ne chema acasă. Cina era servită la masa din grădină, sub un spalier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din satin galben strălucitor, decorat cu o multitudine de simboluri naturale și mitologice. Pe rochie sunt cusute diamante, jad și pietre prețioase de mărimea unui ou. Flori, rubine și giuvaiere îi atârnă de pe cap și îi acoperă jumătate din față. Colierele ei de aur și argint sunt cu siguranță grele, căci Majestatea Sa pare să se aplece în față sub greutatea lor. De la încheieturile mâinii până la coate are brățări una lângă alta, încătușindu-i ambele brațe. Marea Împărăteasă vorbește după o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întreabă. Am descoperit niște plante interesante... Îl opresc, căci simt cum mânia mea e pe cale de a izbucni. An-te-hai tace din gură. Degetele-i se plimbă cu fermitate prin părul meu. Trage o floare de jad și apoi îmi scoate colierul de diamante. Una după alta pune bijuteriile pe măsuța de toaletă. Incapabilă să îmi stăpânesc sentimentele, încep să plâng. — Mintea ce cunoaște este suficient de puternică pentru a salva pe cineva de la dezastru, zice încetișor An-te-hai, ca pentru el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se plimba de colo-colo între fântâna decorativă și tron. Patru mii! Ce altceva pot face în afară de a ordona decapitarea guvernatorilor? Țăranii au început să vandalizeze și să jefuiască. În curând va fi o revoltă la scară națională. Nuharoo își scoase colierul, brățările și acele de păr: — Majestatea Voastră, vă aparțin de acum înainte. Vindeți-le la licitație pentru ca țăranii să poată avea ce să mănânce, spuse ea cu o strălucire nobilă pe chip. Mi-am dat seama că Hsien Feng nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Su Shun a trimis vorbă în ultima clipă că nu va participa. Pretextul lui a fost că „doamnele Majestății Sale sunt numai pentru ochii Majestății Sale“. Nuharoo nu-și mai încape în piele. Gâtul ei se pleacă sub greutatea atâtor coliere din aur bătut, pietre prețioase și brocart. Ea e așezată pe tronul din sala de est a Palatului Sporirii Esenței. Tocmai și-a schimbat al doilea rând de haine și acum poartă o robă din mătase fină galbenă, brodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șah, însă îi spun că trebuie să vorbească cu tatăl său, că este singura modalitate prin care își poate salva viitorul. Tung Chuh nu poate să înțeleagă - țipă și se zbate. În încercarea de a-l opri, mi se rupe colierul și perlele se împrăștie pe hol. Gărzile ne blochează intrarea în sală, deși par aibă un aer de venerație față de Tung Chih. Trebuie să o văd pe Majestatea Sa, zic eu tare. Eunucul-șef Shim își face apariția: — Majestatea Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În dimineața ceremoniei urcării pe tron, majorității miniștrilor importanți li s-a acordat dreptul de a merge în palanchine sau călare pentru a intra în Orașul Interzis. Miniștrii și oficialii erau îmbrăcați în splendide robe din blană, decorate cu nestemate. Colierele și căciulile cu pene de păun străluceau de diamante și pietre prețioase. La zece fără un sfert, Tung Chih, Nuharoo și cu mine am părăsit palatele. Am mers în palanchine la Palatul Supremei Armonii. Sosirea noastră a fost anunțată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acordă dreptul de a desfășura operațiuni cu metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase; 5. bijuterii - obiecte de podoaba din metale prețioase și aliaje ale acestora care au sau nu în componență pietre prețioase, cum ar fi: inelele, brățările, colierele, broșele, cerceii, lanțurile, brelocurile, pandantivele, plachetele, acele de cravată, butonii de manșeta, precum și articolele de uz personal, cum ar fi: portțigaretele, tabacherele, pudrierele, bombonierele, brichetele, ochelarii, ceasurile (carcasa și brățară) sau altele asemenea; 6. obiecte de aurărie sau de argintărie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141924_a_143253]
-
R. Darwin (1871/1902, 144) în lucrarea Descendent of Man and Selection in Relation to Sex (1871), răspunde unei nevoi de adaptare la condițiile de mediu. Diversele forme de modificare și ornamentare a trupului, precum și accesoriile observate la populațiile băștinașe colierele fabricate din oasele animalelor, cercei, amuletele sunt determinate fie de nevoile de subzistență (procurarea hranei prin luptă), fie reprzintă moduri de a marca vârsta, identitatea tribului, fie fac parte din ritualurile religioase. Dar cel mai recurent comportament este decorarea trupului
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
1890/1900, 178), sunt reprezentate de prada obținută de omul primitiv în vânătoare până la ținutele lansate în moda curentă, se remarcă persistența indivizilor de a semnaliza prin intermediul acestora poziția socială, bunăstarea, dorința de putere. Emblemele societății primitive blana animalelor sacrificate, colierele din oase de animale, uneltele și veșmintele nu sunt altceva decât echivalentele moderne ale statutului social. După cum argumenta Jukka Gronow (1997, 32) în lucrarea The Sociology of Taste, literatura sociologică dedicată statutului social a ilustrat că indivizii tind să-și
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
prin prezența în cadrul acestei culturi a unor grupuri de populații diferite sub aspect etnic, dar spre sfârșitul secolului al IV-lea, ca urmare a procesului de aculturație, se produce o uniformizare. Mormintele sunt bogate în piese vestimentare, obiecte de podoabă coliere, mércale, inele obiecte comune, foarte rar arme. Civilizația Sântana de Mureș-Cerneahov este surprinzător de unitară, deși se întindea pe un teritoriu întins, de la Mureș până la Nipru: aceleași așezări și locuințe, ateliere meșteșugărești, ceramică, necropole și morminte. Aceasta presupune existența unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]