4,120 matches
-
flacoane , fiecare flacon cu 30 comprimate filmate . 36 Deținătorul autorizației de punere pe piață și producătorul Deținătorul autorizației de punere pe piață : Gilead Sciences International Limited Cambridge CB21 6GT Marea Britanie Producătorul : Gilead Sciences Limited Unit 13 , Stillorgan Industrial Park Blackrock Comitatul Dublin Irlanda sau Nycomed Oranienburg GmbH Lehnitzstrasse 70- 98 D- 16515 Oranienburg Germania sau Gilead Sciences Limited IDA Business & Technology Park Carrigtohill County Cork Irlanda Pentru orice informații despre acest medicament , vă rugăm să contactați reprezentanții locali ai deținătorului
Ro_1156 () [Corola-website/Science/291915_a_293244]
-
transfrontalier în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (c), cât și în scopul promovării stabilității sociale și economice în regiunile în cauză, conținând în special măsuri de promovare a coeziunii dintre comunități. Regiunea eligibilă corespunde întregii Irlande de Nord și comitatelor limitrofe din Irlanda. Programul se va aplica în temeiul obiectivului de cooperare teritorială europeană cu respectarea principiului adiționalității intervențiilor din fondurile structurale. 23. Regiunile suedeze care intră sub incidența obiectivului de concurență regională și ocuparea forței de muncă vor primi
32006R1083-ro () [Corola-website/Law/295388_a_296717]
-
a inițiativelor locale pentru ocuparea forțelor de muncă, a egalității între bărbați și femei și a egalității șanselor, a formării și a inserției sociale, precum și la partajarea resurselor umane și a infrastructurilor pentru CDT. În ceea ce privește programul PEACE între Irlanda de Nord și comitatele limitrofe din Irlanda, în conformitate cu dispozițiile punctului 22 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, FEDER contribuie, în afara acțiunilor prevăzute anterior, la promovarea stabilității sociale și economice în regiunile în cauză, în special prin acțiuni care urmăresc promovarea coeziunii
32006R1080-ro () [Corola-website/Law/295385_a_296714]
-
Principatul a fost restabilit în 1814 doar pentru a fi desemnat protectorat al Regatului Sardiniei la Congresul de la Viena din 1815. Monaco a rămas în această poziție până în anul 1860 când, prin , forțele sarde s-au retras din principat și comitatul înconjurător Nisa și Savoia au fost cedate Franței. Monaco a devenit din nou protectorat francez. Până atunci au fost frământări în Menton și Roquebrune, unde locuitorii orașului s-au revoltat împotriva grelelor impozite impuse de familia Grimaldi. Ei și-au
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
ale Suediei aveau guvernatori generali). Granițele moderne ale Finlandei au apărut abia după sfârșitul uniunii Suedia-Finlanda. În 1809, Rusiei i s-a cedat nu un teritoriu definit denumit „Finlanda”, ci mai degrabă șase provincii, Ålandul, și o mică parte din comitatul Västerbotten. Limita dintre noul Mare Ducat al Finlandei și restul Suediei urma să se traseze fie de-a lungul râului Kemijoki, care reprezenta limita dintre comitatele suedeze Västerbotten și Österbotten (Ostrobothnia) la acea vreme - așa cum au propus suedezii la negocierile
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
definit denumit „Finlanda”, ci mai degrabă șase provincii, Ålandul, și o mică parte din comitatul Västerbotten. Limita dintre noul Mare Ducat al Finlandei și restul Suediei urma să se traseze fie de-a lungul râului Kemijoki, care reprezenta limita dintre comitatele suedeze Västerbotten și Österbotten (Ostrobothnia) la acea vreme - așa cum au propus suedezii la negocierile pentru pace - fie de-a lungul râului Kalix, cuprinzând astfel și partea finofonă din valea Torne - așa cum au cerut rușii. Limita, care urma râul Torne și
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
Cam totul este uscat în zona de câmpie iar în zona de pădure, deal și munte este foarte multă vegetație, în general pădure de foioase și, desigur, fructe că zmeura, căpșuni, vișine și multe altele. Până în 1920 a fost reședința comitatului Hunedoara, apoi a județului Hunedoara (interbelic). Tribunalul din Deva s-a aflat sub jurisdicția Curții de Apel Cluj, până la desființarea curților de apel în anul 1952. Din 1992 se află sub jurisdicția Curții de Apel Albă Iulia. Între 1952-1968 a
Deva () [Corola-website/Science/296946_a_298275]
-
Diete ale Transilvaniei (adunări ale stărilor). În 1568 Ioan al II-lea Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei, a emis aici Edictul de la Turda, primul decret de libertate religioasă din istoria modernă a Europei. Turda a fost în timpul Regatului Ungariei reședința Comitatului Turda ("Torda vármegye"), iar din anul 1876 reședința Comitatului Turda-Arieș ("Torda-Aranyos vármegye"). Între 1925-1950 a fost reședința județului Turda. Stema municipiului Turda se compune dintr-un scut ornat cu un "chevron" roșu, răsturnat în partea superioară a câmpului.<br> Câmpul
Turda () [Corola-website/Science/296960_a_298289]
-
al II-lea Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei, a emis aici Edictul de la Turda, primul decret de libertate religioasă din istoria modernă a Europei. Turda a fost în timpul Regatului Ungariei reședința Comitatului Turda ("Torda vármegye"), iar din anul 1876 reședința Comitatului Turda-Arieș ("Torda-Aranyos vármegye"). Între 1925-1950 a fost reședința județului Turda. Stema municipiului Turda se compune dintr-un scut ornat cu un "chevron" roșu, răsturnat în partea superioară a câmpului.<br> Câmpul superior, cu interior albastru, delimitat de "chevron", conține un
Turda () [Corola-website/Science/296960_a_298289]
-
în ; în ebraică și idiș "סאטמאר", pronunțat "Satmar", "Satmer" sau "Sacmer"; vechea denumire românească "Sătmar" sau "Sătmar-Mintiu") este municipiul de reședință al județului cu același nume, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Sătmărel. În trecut a fost reședința Comitatului Sătmar și al județului interbelic Satu Mare. Are o populație de locuitori în 2011. Descoperirile arheologice din Țara Oașului, Ardud, Medieșu Aurit, Homoroade, Lazuri etc. evidențiază o serie de dovezi privind așezările din epoca pietrei și a bronzului; există, de asemenea
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
cucerit de Szabolcs și Tas, după cum menționează cronica lui Anonymus. În evul mediu, pe teritoriul actualului oraș Satu Mare existau două așezări umane, Mintiu și Satu Mare, despărțite de cursul râului Somes. Primele informații scrise privind această regiune indică Satu Mare drept centrul comitatului regal cu același nume, funcționând în jurul unui castru fortificat: cetatea Satu Mare. Mintiul apare în documente la începutul secolului al XIII-lea ca o așezare de coloniști germani. În lipsa unei fortificații proprii, Mintiul nu a avut niciodată importanța strategică și militară
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
aveau posibilitatea să-și aleagă judele și preotul, beneficiind și de un vad scutit de vamă pe râul Someș. În 1162 Ștefan al III-lea al Ungariei a donat veniturile orașului, realizate din taxe și impozite, Mănăstirii Szentjobb din Berekys (Comitatul Bihor). Prima cetate medievală a orașului a fost construită în timpul domniei lui Ștefan I al Ungariei și a fost distrusă împreună cu orașele Sătmar și Mintiu în 1242 de către tătari, în timpul primului atac mongol (Marea invazie mongolă). După retragerea mongolilor, cetatea
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
Oradea și este menținut sub această administrație până în anul 1542, când intră în componența Principatului Transilvaniei. La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei și Boemiei, declară Zalăul pentru prima dată oras-târg, "oppidum Zilah", privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, acordând dreptul de comerț liber cu toată țara și oferindu-i independență economică. La sfârșitul secolului al XVI-lea orașul aparținea Transilvaniei și avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleși, dintre care unul era primar. Pe lângă
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
anul 1646, actualul Colegiul Național Silvania. Până în 1848 Zalăul s-a bucurat de privilegii și autonomie. După evenimentele acelui an, Zalăul și-a pierdut autonomia și independența. În 1876 a avut loc o nouă împărțire administrativ-teritorială a Transilvaniei, în urma căreia, comitatele Crasna și Solnocul de Mijloc (după vechea împărțire administrativ-teritorială) s-au unit și au format împreună fostul județ Sălaj, iar Zalăul era reședință de județ. În anul 1950 Zalăul face parte din regiunea Cluj, având statutul de raion. După o
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
cele două Someșuri; este elementul de clivaj între Câmpia Transilvaniei și Podișul Transilvaniei; se intersectează vechi drumuri comerciale și strategice (rutiere și feroviare), Dejul fiind o adevărată „Poartă de intrare” în Transilvania, pe valea Someșului unit. Dejul a fost reședința comitatului Solnocul Interior, iar din 1878 a comitatului Solnoc-Dăbâca. Din 1925 până în 1950, orașul a fost capitala județului Someș. În 1950, Dejul a devenit reședința Raionului Dej. În urma reformei administrative din 1968 orașul Dej a devenit municipiu în cadrul județul Cluj, pierzându
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
între Câmpia Transilvaniei și Podișul Transilvaniei; se intersectează vechi drumuri comerciale și strategice (rutiere și feroviare), Dejul fiind o adevărată „Poartă de intrare” în Transilvania, pe valea Someșului unit. Dejul a fost reședința comitatului Solnocul Interior, iar din 1878 a comitatului Solnoc-Dăbâca. Din 1925 până în 1950, orașul a fost capitala județului Someș. În 1950, Dejul a devenit reședința Raionului Dej. În urma reformei administrative din 1968 orașul Dej a devenit municipiu în cadrul județul Cluj, pierzându-și astfel importanța de centru administrativ. Municipiul
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
la Dej curtea princiară-Casa Rakocziană-demolată abia în anul 1938. În secolul al XVIII-lea în orașul Dej se formează o puternică comunitate românească, care, cu ajutorul Guberniului Transilvaniei a primit dreptul să-și construiască cimitir, biserică și școală. Ponderea românilor în cadrul comitatului Solnoc Dăbâca a fost întodeauna peste 75%. În secolul al XIX-lea în Dej și în împrejurimi se formează un puternic centru cultural românesc, animat și unit în jurul Asociațiunii ASTRA și a Băncii Someșana, ambele conduse de dr.Teodor Mihali
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
Parlament Declarația de independență a națiunii române din Transilvaniei), dr.Ștefan Ciceo Pop (originar din Șigău, dar stabilit la Arad) dar și alți fruntași ai românilor precum frații Boca, Micșa, Mezei și alții. La Marea Adunarea de la Alba Iulia din partea comitatului Solnoc-Dăbâca au participat 68 de delegați aleși, iar din partea orașului Dej un număr de 11 delegați, care au votat unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918. Perioada interbelică a însemnat dezvoltarea orașului pe toate planurile: edilitar, administrativ-politic, economic și
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
și Petru, fiii nobilului Gerus din Ghiriș-Arieș au vândut comitelui Ioan, fiul lui Urkund, nobil de Tordalaka (această mică așezare medievală din apropiere nu mai există) pentru 30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” ("pământul lui Gerus"), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieș”) "cu toate folosințele sale". Inceputurile celor 2 sate apropiate trebuie căutate anterior datării lor documentare . În registrul de dijme papale dintre anii 1332-1337 figurează numai satul Ghiriș-Sâncrai (Villa Sancti Regis, Villa de
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
XVIII-lea menționează existența unui "Jassiorum municipium". Numele maghiar al orașului ("Jászvásár") înseamnă mot-a-mot "Piața (Târgul) jassilor"; numele vechi românesc, "Târgu' Ieșilor" (și forma alternativă "Iașii"), ar putea avea aceeași semnificație[. În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jász unui comitat și mai multor localități; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară "íjász" înseamnă tocmai "arcaș", de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași. Etimologie eronată totuși, "íjász" fiind derivat din "íj" (respectiv
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
Hotarului. Localitatea are o populație de locuitori (2011), fiind al doilea centru urban ca mărime și ca importanță al județului după orașul-reședință Baia Mare. În perioada 2000 - 2012, primarul municipiului a fost Eugenia Godja. Reședință voievodală (în timpul lui Drag și Balc), comitat al Maramureșului, reședință a județului Maramureș, capitală de raion. În 1352 primește privilegii cu caracter orășenesc. Situat la confluența râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighet (cuprinzând în anul 2007 circa de 55.000 locuitori) este centrul cultural și economic al
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
raion. În 1352 primește privilegii cu caracter orășenesc. Situat la confluența râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighet (cuprinzând în anul 2007 circa de 55.000 locuitori) este centrul cultural și economic al Maramureșului istoric. Până în 1919 Sighetul a fost reședința comitatului Maramureș, iar în perioada interbelică a fost reședința județului Maramureș (interbelic) și, totodată, reședința plășii Sighet. Având o formă triunghiulară, Sighetul se învecinează la nord, prin granița de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
(în , în ) este un municipiu în județul Brașov, Transilvania, România. Are o populație de locuitori. Înainte de Unirea Transilvaniei cu România orașul a fost centrul administrativ al comitatului , iar între 1920 și 1950 a fost reședința județului Făgăraș. La ieșirea din Făgăraș spre Brașov se află centrul geografic al României. Coordonatele exacte ale punctului respectiv sunt 45ș50’ latitudine nordică și 24ș59’ longitudine estică. Coordonatele geografice: longitudinea estică 24ș58
Făgăraș () [Corola-website/Science/296980_a_298309]
-
și Hanau (1770). Dieta Transilvaniei se întrunește de două ori în Sebeș, în 1556 și 1600. Locul întrunirilor, Casa Zápolya, este astăzi muzeu. Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică s-a numit "Sebeșul Săsesc" și a făcut parte din comitatul Sibiu. Apoi a fost inclus în județul Alba (interbelic). Între anii 1950 și 1968 Sebeșul a făcut parte din Regiunea Hunedoara. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sebeș se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
de oraș. În anul 1913, orașul a fost iluminat cu gaz. După primul război mondial, Transilvania a revenit României, iar orașul a devenit parte a acestei țări. Târnăveniul a fost reședința județului Târnava Mică, denumit județ în timpul Regatului României și comitat în perioada austro-ungară. În septembrie-octombrie 1944, Regimentul 82 Infanterie a luptat, pe valea Târnavei Mici și pe dealurile din preajma orașului, împotriva forțelor germane și maghiare. După cel de-al doilea război mondial, regimul comunist instaurat cu ajutorul sovietic va însemna și
Târnăveni () [Corola-website/Science/296990_a_298319]