KorAP: Find »[drukola/base=comoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...268 >

6,689 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

felul, coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi de lingouri mă captiva nu - sau nu numai - ca om de știință. Pasajul din Contele de Monte Cristo care descrie momentul când Edmond Dantes dă cu ochii de comoara abatelui Faria, ca și secvența corespunzătoare din numeroasele ecranizări ale romanului lui Alexandre Dumas pe care le-am văzut mă emoționau de fiecare dată, declanșând În mine fiorul copilăresc al Întâlnirii cu miracolul. Dar reprezenta, Într-adevăr, consemnarea aceea telegrafică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
valabilă, Încât eram dispus, mai curând, să accept orice aberație care i se asocia decât să admit că, pur și simplu, mă Înșelasem? Naiba știe!... Cert este că a trebuit să se scurgă ceva timp până când gândul aprins de strălucirea comorii a lăsat loc În mintea mea unor lucruri mai pământene. Fiindcă erau destule, slavă Celor de Sus - despre băieții ăia zgubilitici din cosmos care se jucau cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
urmat-o docil pe Eveline de-a lungul câtorva coridoare din ce În ce mai Înguste și mai slab luminate. Drumul a fost suficient de lung ca să am timp s-o Întreb: - Dacă nu sunt indiscret, ce căutăm noi, de fapt, pe-aici? - O comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
când ești femeie. Ce-am spus acum nu este tocmai politically correct, dar unui tip din Est i se poate tolera. - În legătură cu vizita noastră În subterană - cu motivul ei, vreau să spun... a Început Eveline. - Am Înțeles asta: căutam o comoară și am avut surpriza să constatăm că nu suntem singurii interesați să se Îmbogățească peste noapte. Când spun „peste noapte”, mă gândesc la sensul propriu al expresiei... Încercam să destind pe cât posibil atmosfera și s-o readuc pe Eveline la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ce pretinzi c-ai Înțeles, partea cea mai dificilă e ca și rezolvată, restul e floare la ureche... Am privit-o neîncrezător: - Vrei cumva să sugerezi că ai vorbit serios? Că, adică, și tu, și Zoran vă ocupați de căutat comori prin catacombe? - Întocmai. Cu excepția faptului că el caută altceva. Și altceva. - Îmi place la nebunie chestia aia cu excepția. Apropo, știi ce asemănare e Între o portocală și o bucată de zahăr cubic? - Asemănare? Nu știu... probabil că amândouă sunt dulci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
zău, mă sperii... Mai devreme, când m-ai sunat, aveai altă stare de spirit. - Pentru că aveam o certitudine nefastă mai puțin. Între timp s-au schimbat destule, și nu În favoarea mea. - E chiar atât de grav că și Zoran caută comoara nibelungilor, a templierilor, a catarilor sau a reginei Blanche de Castilia? În definitiv, puteți face fifty-fifty și totul e OK. O jumătate de comoară e infinit mai mult decât nici un fel de comoară, nu? - În primul rând, Zoran nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
au schimbat destule, și nu În favoarea mea. - E chiar atât de grav că și Zoran caută comoara nibelungilor, a templierilor, a catarilor sau a reginei Blanche de Castilia? În definitiv, puteți face fifty-fifty și totul e OK. O jumătate de comoară e infinit mai mult decât nici un fel de comoară, nu? - În primul rând, Zoran nu e omul care să Împartă ceva cu cineva. În al doilea rând, las-o moartă cu glumele, că te extenuezi degeaba: nu e ora potrivită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
atât de grav că și Zoran caută comoara nibelungilor, a templierilor, a catarilor sau a reginei Blanche de Castilia? În definitiv, puteți face fifty-fifty și totul e OK. O jumătate de comoară e infinit mai mult decât nici un fel de comoară, nu? - În primul rând, Zoran nu e omul care să Împartă ceva cu cineva. În al doilea rând, las-o moartă cu glumele, că te extenuezi degeaba: nu e ora potrivită. - Aici suntem Întru totul de acord, e o oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
că frivolitatea este rezervată exclusiv analfabeților? - A, da, scuză-mă, uitasem că și unii, și alții sunt tot bărbați. Vrei să fim cinci minute serioși? - Doar dacă, punctul unu: e neapărat nevoie și dacă, punctul doi: nu-mi vorbești despre comori... - Mă tem că, punctul unu: este nevoie și că, punctul doi: exact despre comori trebuie să vorbesc. Reprimă-ți ironiile și ascultă. În avionul de Paris În care ne-am Întâlnit, ți-am spus câte ceva despre amestecul unui român În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
și alții sunt tot bărbați. Vrei să fim cinci minute serioși? - Doar dacă, punctul unu: e neapărat nevoie și dacă, punctul doi: nu-mi vorbești despre comori... - Mă tem că, punctul unu: este nevoie și că, punctul doi: exact despre comori trebuie să vorbesc. Reprimă-ți ironiile și ascultă. În avionul de Paris În care ne-am Întâlnit, ți-am spus câte ceva despre amestecul unui român În cazul Rennes-le-Château, abatele Saunioére, tezaurul templierilor și altele asemenea. Mă așteptam să te intereseze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
altădată și se pretinde deținătoarea unor secrete Încredințate cu limbă de moarte de abatele Bérenger Saunière. Îl asigură repetat pe Noel Corbu că Într-o zi va fi bogat, foarte bogat, și că măruntaiele nebănuite ale pământului satului ascund o comoară fabuloasă. „Oamenii de aici calcă pe aur și habar n-au de asta”, Îi spune ea, nu o dată, aprinzându-i imaginația și readucându-i În memorie timpurile fericite În care știuse ce Înseamnă bogăția. Despre ce se Întâmplă În mica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mai reținut, chiar puțin temător, după cum i se păruse lui Sebastian. Avea impresia că Îl pândește o primejdie, Însă nu intuia dincotro venea. În seara dinaintea plecării, a devenit brusc vorbăreț și i-a detaliat povestea abatelui Saunière și a comorii sale, spunându-i că Îl are În față pe cel mai bogat om al planetei și pe unul dintre cei mai puternici. Marie Dénarnaud Îi lăsase un set de documente, Între care jurnalul preotului din Rennes-le-Château, câteva hărți și - cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
care jurnalul preotului din Rennes-le-Château, câteva hărți și - cel mai important - un număr de hârtii și pergamente care aparținuseră lui Bérenger Saunière și care făceau din deținătorul lor stăpânul tainei Cavalerilor Templieri și al tezaurului lor. Sau, poate, al tainei comorii regentei Blanche de Castilia, nepoata lui Ludovic cel Sfânt. Pe acestea din urmă (despre documente vorbesc), Noel Corbu le-a Înmânat spre păstrare lui Sebastian. „Eu nu am nevoie de ele, le am În cap, le-am Învățat pe dinafară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
spaimei de moarte), nu-mi ajungea neliniștea provocată de gândul că În jurul meu se punea la cale ceva rău, un rău la care, fără să știu, eram, poate, părtaș, trebuia să mă mai trezesc amestecat și Într-o bizarerie cu comori, masonerii și femei misterioase, prevăzute cu secrete la purtător, posesoare de mătuși, unchi, bunici și alte rubedenii excentrice risipite prin Europa și America, având, la rândul lor, biografii senzaționale, inventate parcă de scriitori În pană de inspirație realistă. Sincer, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
anume, trebuie să faci un mic efort de memorie. Mai ții minte cum se termina textul despre desființarea Ordinului Templului și masacrarea membrilor săi, pe care l-ai parcurs În arhiva Centrului? Este acolo o frază care se referă la comoara templierilor și destinația ei... - Mi-amintesc foarte bine, cum să nu? M-a frapat când am citit-o și am reținut-o cuvânt cu cuvânt. „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”, așa suna, nu? - Întocmai. Și acum, surpriza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
băncilor, episcopiilor, chiar unor țări care vroiau să-și consolideze vistieria, sporindu-și rezervele de aur. Banii obținuți prin astfel de tranzacții, cele mai multe dintre ele clandestine, au fost depuși În seifurile unor bănci reputate, de asemenea, răspândite pe toate meridianele. Comoara s-a transformat Într-o listă cu numere de cont și parole. Cine are lista, are comoara. - Asta cauți tu În subsolul Centrului, așadar... - Nu numai eu, după cum ai văzut. - Mă rog, și Zoran. Dar cum a ajuns lista aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
obținuți prin astfel de tranzacții, cele mai multe dintre ele clandestine, au fost depuși În seifurile unor bănci reputate, de asemenea, răspândite pe toate meridianele. Comoara s-a transformat Într-o listă cu numere de cont și parole. Cine are lista, are comoara. - Asta cauți tu În subsolul Centrului, așadar... - Nu numai eu, după cum ai văzut. - Mă rog, și Zoran. Dar cum a ajuns lista aici? Ce amestec are Centrul În aventura lui Noel Corbu? - Mi-ai face un imens serviciu dacă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Însoțeau existența Centrului și care persistau În pofida explicațiilor oferite de subterani. Voi face pe dracu-n patru să reușesc să vorbesc ca doctorul Wagner, pentru a putea pătrunde pe ușa interzisă. Acolo, Eveline n-avea decât să-și caute liniștită comoara familiei; eu voi avea lucruri mai importante de făcut. N-are sens să revin cu relatarea dificultăților Învecinate cu supliciul pe care le-am Înfruntat vitejește până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ajuns În fața ușii gigantice pe care, până la urmă, o dibuisem, eram destul de zdruncinat și de nervos. Adaugă Încărcătura emoțională inerentă - mă aflam la câțiva pași de peștera lui Ali Baba... figurativ vorbind, se-nțelege, nu mă refer la fanteziile cu comori ale Evelinei -, mai adaugă tracul și stinghereala provocate de faptul că eram obligat să recit cu glas tare, singur În Întuneric, cuvintele doctorului Wagner și vei avea explicația rateului glorios cu care s-au soldat primele mele tentative de efracție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
corpului C... Dumnezeule mare, ce harababură cumplită! Și ce simplu, totodată... Erau acolo, Într-adevăr. Și Statutul, și lista de coduri pe care o căuta Eveline. Nu m-am atins de a doua: să fie sănătoasă și fericită ea cu comoara ei cu tot. Am Înșfăcat, În schimb, ca un hoț Înfiorat de voluptatea atingerii prăzii visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ultima oară pe Toshiro Fujimori? Ca să vezi ce o preocupa acum pe doamna psiholog!.. Și eu, care aș fi putut să jur că În mintea ei nu mai putea Încăpea la ora asta altceva În afară de lista cu coduri și de comoara templierilor. Întortocheatele cărări ale Domnului sunt adevărate autostrăzi pe lângă labirintul din capul femeilor. - Acum vreo săptămână, cred, nu sunt sigur, lasă-mă să mă gândesc puțin... Nu, acum patru zile. L-am Întâlnit În biroul Soniei Anderson, nu mai știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ca un fel de casetă prevăzută cu o mică Încuietoare-sigiliu. Venirea Evelinei Îmi Întrerupsese exercițiul de Încântare așteptândă. Nu În totalitate Însă; doar exacerbase dorința de a reveni cât mai repede În cameră să văd ce și cum. Fiecare cu comoara lui. Probabil că de-asta mă și precipitasem cu anunțul găsirii listei de coduri acolo, În subsol, dar femeia era - acum Îmi dădeam seama - prea prinsă de propriul joc ca să observe ceva. Avea și motive, dacă stai să te gândești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
nu În imaginarul meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească În vreun fel. Nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
schimba nimic, știam și eu asta. Din perspectiva rezultatului, cel puțin. Numai că remarca mea privind utilizarea calculatorului viza altă țintă. Vroiam să știu dacă Eveline Își păstrase capul pe umeri și acționase profesionist ori se lăsase copleșită de mirajul comorii, abandonându-se Într-o căutare irațională și dezlânată. Nu era cazul. Atunci, de ce insistase totuși să joace pe terenul geometriei, deși, după primele Încercări, ar fi trebuit să-și dea seama că drumul ales nu duce nicăieri, atât timp cât fiecare dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Când a catadicsit să deschidă gura, am avut surpriza să constat că mă urmărise cu mai multă atenție și interes decât lăsase să se vadă. - Și eu Încep să cred că n-avem de-a face cu mai multe parole. Comoara este una singură, a fost doar segmentată În mai multe depozite bancare, dar ele trebuie să conserve un numitor comun. Care numitor comun ar putea fi tocmai această parolă unică. Iar ea e undeva aici, În fața noastră. Din păcate, deșteptăciunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]