22,643 matches
-
Maicii au crescut și s au desăvârșit tocmai prin împlinirea rolului de Mamă ocrotitoare a tuturor pământenilor. Așa cum fiecare mamă își ocrotește puii, indiferent de numărul lor, așa și Maica noastră ne ocrotește pe toți cei care suntem copiii ei, conștient sau inconștient; și cu atât mai mult pe noi, cei din Grădina Ei. Îți mulțumim Măicuță! 26 ianuarie 2005 Am lăsat anume două zile să se sedimenteze impresiile din 24 IANUARIE - Ziua Unirii - pentru că, de obicei, evenimentele își mai pierd
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
noul președinte al României - Traian Băsescu. Trăiesc în Iași din 1963 și am văzut multe sărbătoriri ale Unirii la 24 ianuarie. dar ca asta n-a fost nici una. Atâta lume venită din proprie inițiativă n-am mai văzut. Și toți, conștient sau inconștient, simțeau ceva înălțător, intuiau că Traian ne aduce schimbarea în bine. Și nu a fost numai atât. Atmosfera euforică de sărbătoare deosebită a acestui an nu o aducea numai prezența președintelui. Atunci și acolo, în Piața Unirii din
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ca noaptea. Acel trup armonios ar fi vrut, pentru o clipă, să fie al ei și astfel să-l fi desfătat pe iubitul său, fără de păcat. Să fie un complex de inferioritate față de femeia-femeie, să fie o dedublare, o manifestare conștientă a fecioarei despletite din interiorul ei, dar pe care nu este capabilă să și-o asume deplin? Nu se înțelege cu exactitate ce vrea eroina, certitudine este doar gelozia, care-i înfiorează sufletul: “Gelozia ei nu mergea la o femeie
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
oglinda ei, icoana iubită a ființei omenești, Manuela se văzu palidă, albă de tot, cu fața mai mică, cu capul mai delicat, ca după o boală. În sentimentul ei pentru Vâlsan era ceva imperios, “absolut”, o exagerare de care este conștientă. Ea dorea să iubească, deși simțea câteodată dragostea ca pe o patimă, o răstignire pe altarul iubirii. Comparația ei în suferința cu ipostaza Fiului Ceresc: “o scuipaseră...îi puseseră spini...ca și Fiului...și ei...deodată cu unicul, cu minunatul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
unor activități cu mai puțin efort și cu un consum mai mic de energie. Acest fapt este posibil deoarece, inițial, activitatea este puternic controlată de conștiință, iar ulterior, în urma repetării ei sistematice, se formează stereotipuri care ajută la controlul controlului conștient. Pe lângă formarea și consolidarea unor deprinderi, exercițiul poate realiza și alte sarcini, precum: adâncirea înțelegerii noțiunilor, regulilor, principiilor și teoriilor învățate, consolidarea cunoștiințelor și deprinderilor însușite, dezvoltarea operațiilor mintale și constituirea lor în structuri operaționale, sporirea capacității operatorii a cunoștințelor
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
metodologia didactică anumite reguli menite să conducă la realizarea unei sarcini de predare-învățare. Este vorba deci de utilizarea algoritmilor în procesul educativ, ceea ce presupune parcurgerea unei suite de operații într-o ordine aproximativ constantă. În esență, algoritmul este o construcție conștientă, stucturată logic care anticipează un program de acțiune viitoare (ceea ce nu exclude rolul unei experiențe trecute în formația sa) distingându-se prin caractaristici precum: precizie, măsură, generalitate, rezolubilitate. Metoda algoritmizării constă în elaborarea și aplicarea unor sheme, constituite dintr-o
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
am învățat că banii sunt o marfă și noi trebuie să ne deprindem cum să ne folosim de această marfă. Cred că cel mai bun ajutor, dat semenilor noștri, este să încerci să-i ajuți în a-și schimba viața conștient. Așa cum fac eu în acest moment, citind cărți motivante, care arată prin puterea argumentelor că și tu poți schimba totul, dacă dorești. Nu mă voi simți diferită de ceilalți sau cu nasul pe sus, eu doar voi fi fericită, eu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
logica intimă a întâmplărilor din viața celor doi îndrăgostiți. Va trebui să țin seama și de un lucru peste care, constat, autorul a trecut mai ușor: dubla perspectivă, a lui și a ei, asupra a ceea ce trăiesc împreună. Profesorul este conștient de complicațiile care urmează, dar se avîntă în aventura cu „tânăra doamnă” (expresia lui P.H.L.) fără să mai ia în calcul „riscurile”. Orice șovăire, orice retragere sau tăcere mai lungă ar putea fi interpretate simplu: „Dar tu nu mă mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-o pe Teodora la o nouă întâlnire, și nu a venit! Au reținut-o slujba, treburile casei... De fapt, au fost amândoi de acord să nu forțeze nimic, să se protejeze acceptând obligațiile celuilalt, și să aibă multă, multă răbdare! Conștienți de libertatea lor limitată, să nu-și piardă încrederea unul în celălalt! Ceea ce nu-i deloc simplu. P.H.L. subliniază hotărârea eroilor săi de a-și conserva statutul social, de „a nu deranja lucrurile de la locul lor”, de a menține aparențele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu urmărește nici să-l măgulească, nici să-i „gâdile” orgoliul. Aceasta el o simte, știe că nu se înșală. În fine, acest „nu știu” ar putea urmări să-i atragă atenția asupra răspunderii pe care și-a asumat-o (conștient sau nu) din momentul în care „a intrat în viața ei”. Până la a-l întâlni se complăcea în automatismul obligațiilor cotidiene, într-un cenușiu ce îi asigura liniștea dată de gândul trist că nimic nu se mai poate schimba... Așteptări
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a afla răspunsuri și rezolvări. Sper ca scriitorul să-l scoată din această „încercare” fără „pierderi” prea mari. Sau, mai știi? - poate că acestea vor deveni, în final, câștiguri! „Da, va exista și un «finală!” - cugetă puțin melancolic Profesorul. Este conștient că acum a ajuns în fața unui eveniment ce îi „schimbă total” existența lui de „burlac” dedicat preocupărilor intelectuale „acaparante”, cum se scuza uneori în fața prietenilor. Dar nu atât de „acaparante” încât să nu facă loc și acestei „acolade amoroase” care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se știe”. Altfel-zis, de când a început să facă diferența între vis și starea de veghe. De aceea, poate, fericirea din vis îl făcea să caute argumente, tot în vis, că ceea ce trăiește este chiar realitatea, refuzând adevărul (trist!) al vieții conștiente. Și acum câteva nopți dorea cu același patos să se convingă singur că nu este vis, că el chiar zboară! S-a trezit gemând și a fost cuprins, instantaneu, de o tristețe copleșitoare. „Așadar, orice vârstă ai avea, copilul din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai ales sortită să scoată șapte rînduri de sudori de pe vajnicii căutători. Dar treaba începută trebuia dusă la capăt fără doar și poate. Nedescoperirea comorii ar fi însemnat o înfrîngere prea dureroasă pentru întreaga echipă și orice participant era perfect conștient de urmări. Săpa deci fiecare cum putea, icnind, gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
om vedea! M-am molipsit și eu de la voi. Aurora: Păi, sentimentul că nu ne este frică de moarte ne deosebește de animale, de roboți, de... nemuritori ca tine. Nimic nu-i probabil mai fascinant în Univers decăt să faci, conștient sau inconștient, lucruri pe care să le regreți printr-un simplu: așa a fost să fie! Evelin: Am să iau o inimă de la profesor. Profesorul: Este cam riscant pentru un muritor să ia o inimă de la un nemuritor?! Aurora: Așa
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să nu-l mai trateze zilnic cu otrava vieții noastre pentru că Mama Natură va reacționa violent cu cutremure devastatoare, furtuni și ploi devastatoare, toate din ce în ce mai dese și mai violente. Cineva va spune că asta-i evoluția. Nu, este o autodistrugere conștientă! și omul aleargă tot mai haotic prin viață lăsănd în urmă sufletul. Sufletul fără trup înseamnă moarte chiar dacă ea a fost creată de către viață. Profesorul: Citeam într-un ziar că la un concurs pentru un post de contabil i s-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Am mai spus cred, că un computer este invenția creierului omenesc care i-a programat inteligența artificială, viteza de lucru. Robotul este o sculă care se programează. Profesorul: Omul este ființă vie care crează programe pentru robot. La începutul istoriei conștiente a omului mitologia era un crez sacru cănd oamenii se plimbau pe Pămănt împreună cu zeii. Dar unii dintre zei au plecat, alții au fost izgoniți, omorăți, răstigniți sau uitați. Dar omul astăzi și-a ridicat din nou privirile de implorare
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
omul însuși, deși este conștiința axiologică a universului, comite răul până la asasinate în masă, inclusiv în numele unui dumnezeu în diverse religii. Dacă natura o face, să spunem, pentru propria asanare, ca și cum și-ar repara greșeala că ne-a născut, distrugerea conștientă de către om a vieții altuia are loc dintr-un motiv absurd, acela de a crede conștient, subconștient că actul de a ucide i-ar asigura un surplus de viață proprie, sau un mod, de asemenea subconștient,de a elimina ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unui dumnezeu în diverse religii. Dacă natura o face, să spunem, pentru propria asanare, ca și cum și-ar repara greșeala că ne-a născut, distrugerea conștientă de către om a vieții altuia are loc dintr-un motiv absurd, acela de a crede conștient, subconștient că actul de a ucide i-ar asigura un surplus de viață proprie, sau un mod, de asemenea subconștient,de a elimina ideea propriei morți. Heidegger crede că necunoscuta Marea Ființă aruncă pe om în lume pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetului cunoaște două hipostaze: bucuria vieții, ca șansă existențială unică în istoria eternității, și bucuria creației, ca încercare de nouă, demiurgică, naștere a lumii. Celebrarea bucuriei de a trăi Dacă Heraclit, Leopardi, Trakl, Ungaretti, Bacovia au considerat viața o moarte conștientă de sine, în plan universal cei mai mulți poeți au glorificat existența, poezia constituind o liturghie care oficiază celebrarea ei ca pe un ritual divin. Nu însă toți la modul absolut, unii dintre ei având și momente de ieșire din entuziasmul necondiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dificultatea de a-l apropia. Iată avertismentul lui Heidegger, infinit dator lui Hölderlin: Ne-ar trebui multe zile cu multe ore privilegiate pentru ca meditația noastră să poată urmări la modul cuvenit drumul către un poem". De acest lucru Hölderlin era conștient, chiar și în perioada de penumbră a minții: Totul este lăuntric,/ Aceasta desparte/ Acest lucru îl apără pe poet// Temerarule, ai vrea față în față/ Să-i vezi sufletul / Te-ai ruina în flăcări". Aceasta pentru că nota în aceeași perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo un sens nou care ne va face să ne confundăm, să ne absorbim în Iubirea Eternă Hölderlin află catharsisul tragismului existenței prin lauda vieții transfigurată poetic, a vieții care este o moarte conștientă de sine, așa cum afirmă în finalul poemului În albastru adorabil, referindu-se la cumplitele suferințe îndurate prin ce nedrept destin ? de Oedip: "A trăi este o moarte, iar moartea este ea însăși o viață". Pentru Schiller cultivarea frumosului unit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Paleologu Matta în cartea sa, Eminescu și abisul ontologic. Din abisul ontologic profund tragic, suferința l-a aruncat pe Eminescu în sus, viziune formulată de contemporanul Nietzsche. Adresându-se Fecioarei Maria, poetul o roagă să-i redea credința în viață, conștient de străinătatea sa în lume, ca geniu, și de nimicnicia sa în raport cu absolutul onto-axiologic: Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. ...Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
observă. Nu e diplomată, cum sunt femeile, uneori, când le repezi și te ignoră, ca niște martire de mâna a cinșpea, convinse că, prin asta, sunt mai bune decât tine. Ada nu e așa. Ada e condescendentă. Amuzată. Puțin absentă. Conștientă că mă scoate din minți. Când plusez și sunt măgar cu ea își lasă capul pe spate și râde, brusc și plin, relaxat. — Ok, hai că ne vedem mai târziu. Îți las cheile, da? Mă intimidează. Nu-mi vine să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pâine cu alge, o să le arăt cum se gătește bine halibutul, o să-i învăț cum să per pe lească peștele în grăsime de balenă... O ușoară amețeală se abate asupra valetului, care simte nevoia să se așeze pe marginea patului, conștient că discursul stăpânului îl îndreaptă pe calea deloc de dorit a unui atac de cord. — Dar felul vedetă va fi pe bază de hering. Numai în he ring se simte Nordul așa cum e el. Aspru. Când sărat și când fără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din fosta cameră a lui Alexandre, Domi nique oftează cenușiu frunzărind hârtii vechi, aceleași în fața cărora Auguste, contabilul, decretase, cu câțiva ani în urmă, iremediabilul deces al cantinei, pe motiv de insuficiențe financiare. O Dominique mai tânără îl privise îngrozită, conștientă de dispariția unicei surse de venit, de pantalonii o idee prea scurți ai copilului care o aștepta afară, profitând de absența ei ca să se joace neobosit cu claxonul bicicletei. — Și ce-o să mă fac? E o vară guralivă afară, plină
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]