23,096 matches
-
putea fi neglijată, deoarece inițiase cîndva acțiunea de Împletire a căciulițelor și fularelor pentru copiii denumiți generic „aurolaci“ și participase activ la plantarea de arbori pe marginea străzii. — Să știți de la mine! Chiar și În Atlantida se foloseau cristale care concentrau energia telurică și o transformau În electricitate. Așa s-au construit piramidele! Intervenția ei avu darul de a crea o nedorită tensiune În rîndul celorlalte membre ale Cercului. Doamna Tamara ridică din umeri, neîncrezătoare și vădit nemulțumită. — Mă rog, În măsura În care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În schimb, Pablo rămăsese la fel de serios și hotărît cum fusese tot timpul, neluînd defel În seamă ce se Întîmpla În jurul lor. Ținea mîna perfect Întinsă, cu podul palmei pe chakras-ul coroană al Christinei și se străduia În continuare să se concentreze, așa cum Îi ceruse Joanna Jeni, fără a se gîndi la nimic altceva, alungînd din minte orice imagine care i-ar fi putut corupe potențialul de energie Kundalini, sau Puterea Vieții, despre care se presupune că și-ar avea centrul În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a declarat că, pe vremea cînd se afla În România, devenise pentru scurtă vreme prietena intimă a lui Gregorian Bivolaru și membră activă a Mișcării de Integrare Spirituală În Absolut (MISA), care organiza periodic spirale umane, cu scopul de a concentra energia spirituală a participanților În diferite direcții. Învățase de la el nu numai postúri de Tantra Yoga și tehnicile rafinate ale orgasmului (care, la drept vorbind, nu sunt nici ele puțin lucru), ci și o mulțime de alte lucruri interesante despre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi Înțeles din priviri. Din acel moment, după care „rădașca“ Încetase să emită, maiorul Smith nu mai știa ce se Întîmplase. Era seară, iar el Întîrziase În biroul de lucru de la comandament, Încercînd să-și adune gîndurile și să le concentreze Într-o direcție convenabilă. Terminase de scris demisia, dar stilul ei și mai ales conținutul de idei Încă nu-l mulțumeau. Pe alocuri spuneau prea mult, alteori nu spuneau mai nimic. De fapt, demisia, cele cîteva foi simple de hîrtie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
contribuit În mod decisiv configurația geografică locală, mai precis arcul Munților Carpați, care a funcționat ca o imensă oglindă concavă, amplificînd efectul emițătoarelor. Pe baza unor calcule deosebit de laborioase, s-a constatat că punctul focal, În care radiația electromagnetică se concentra la maxim, era situat În partea de vest a țării, undeva În apropierea graniței cu Iugoslavia. Într-o primă etapă, locuitorilor acelei zone li s-au provocat, mai multe zile la rînd, migrene și insomnii Însoțite de halucinații, În cursul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la bidonul ăsta... - zise și Începu să-l penduleze În aer, deasupra capului lui Pablo - aparent, este un bidon reciclabil din material plastic, plin cu apă și care cîntărește aproape două kilograme. În realitate, este un instrument eficace de hipnoză. Concentrează-te și privește-l cu toată atenția, poate Între timp te vei decide să-mi spui din proprie inițiativă tot ce ai de spus... Păi, de cînd am venit Îți tot spun ce am de spus, nu-i așa? Întrebarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici un motiv să te afli acum pe picior de luptă împotriva sistemului. — Fiecare are ambiții personale, se destăinuie domnul Președinte plătind tribut unei clipe de slăbiciune, știm că există o țintă comună asupra căreia am căzut de acord să ne concentrăm împreună și să ne canalizăm toate forțele, însă adevărata motivație a fiecăruia n-o va afla nimeni niciodată, e o chestie pur interioară și personală. — Trebuie să vă spun, zice Petrică cu aceeași icoană a bătrînului Valter înaintea ochilor, că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
muncă, i se pare. Depinde pe cine croiești, face Angelina o glumiță, trăgîndu-i cu ochiul Delfinei, ia spune-ne în ce-ai intrat că murim de curiozitate, o pune la încercare. Zbîîîrrrrr, Delfina se preface că n-o aude, se concentrează numai asupra liniei cusăturii, ce n-aș da să fiu oriunde altundeva în minuțelele astea, începe să se gîndească, acuși, acuși o să dea beleaua peste noi, are o presimțire, dacă pe Roja la ora asta nu-l mai interesează nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
reia Tîrnăcop ideea transcendentală cu un suflu proaspăt, adică vrea să spună că în ansamblu nu se schimbă nimic, că totul este staționar. În felul ăsta de Univers timpul este peste tot același, materia este omogenă, adică nu este mai concentrată la noi decît la alții. — Felicitări Tîrnăcop, zice Dendé, dacă n-ai fi fost un uituc și jumătate, s-ar fi dus naibii tot suspansul, adio punct culminant, adio renaștere din cenușă, gen pasăre Phoenix. Eu în locul vostru aș începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din minți pe Geniu, aici îi dau dreptate, prea au început să facă din țînțar armăsar cu orice ocazie. — Să trecem la ale noastre, intervine din nou domnul Președinte, ca să reușească planul nu trebuie să facem altceva decît să ne concentrăm la ce avem de făcut, să nu ne intereseze ce face restul lumii, să nu-i luăm în calcul, cum se spune. — E prea riscant, spune Sena cu jumătate de gură. De ce să ne repezim cu capul înainte, fără să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
istoria fotbalului românesc, spune Sena. Pe lîngă meciul ăsta, finala de la Sevilla a fost o nimica-toată. Iar arbitrii au fost corecți. — Eu nu prea înțeleg mizele astea, recunoaște domnul Președinte. — O să vă explic eu, spune Sena încercînd să rămînă la fel de concentrat la trafic. Nu știu ce urmărești, îi răspunde domnul Președinte. Sportul ăsta e bun numai să adune prostimea la un loc. — O fi și asta, îi răspunde Sena cu satisfacție, dar mai sînt și altele. — Ciudat, reflectează domnul Președinte. — S-au întîmplat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
niciodată cocaină. Doar o tragi pe nas. Tragi toată porcăria aia pe nas. Am terminat-o pe toată, așa că Încerc să fac o labă pe filmele lui Hector pentru a uita de dorința fierbinte de cocaină, dar nu mă pot concentra. Întregul meu corp Își dorește sîngele de care are nevoie pula mea și mă duc la Ray Lennox. O frec În mașină, făcînd semnul victoriei unui bulangiu ușchit pe cînd Îi tai calea. Puțoi tupeist. Poliție. Prioritate. Ajung la apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
făceau din mine un bărbat Întreg: rușinea de-a nu munci, pentru a-mi câștiga existența și apropierea fizică de femei. În momentul În care am devenit cerșetor, demnitatea mea, onoarea, s-au dus naibii. Am câștigat totuși ceva: mă concentrez mai mult asupra mea. Și acum, după atâția ani trăiți cu mâna Întinsă, Îmi Înfrânez pe cât pot rușinea de-a cerși, purtându-mă cu cei cărora le pretind bani, ca un om lipsit de onoare. Nu uita, eu am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nicicând. — Sosește trenul, domnule, spuse controlorul. Vuietul trenului invizibil se intensifică, apoi slăbi devenind doar un zăngănit și botul locomotivei apăru la capătul peronului. În scurt timp oamenii își făcură apariția lângă bariera din capătul peronului, iar eu m-am concentrat asupra misiunii - care acum mi se părea imposibilă - de a recunoaște persoana pe care trebuia să o întâlnesc. Au trecut pe lângă mine și apoi au dispărut rapid mai multe femei între două vârste, cu fețe încordate, procupate. Toată lumea era grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apoi, dezvăluit doar pentru o clipă, spatele piciorului întors și încordat, un pantof solid cu talpa de crep, și curba durdulie a gambei acoperite de un ciorap tricotat, în dungi albe și cafenii, traversate de o cusătură neagră. M-am concentrat din nou asupra drumului. Cusătura arcuită îmi aminti doar pentru o clipă că însoțitoarea mea este femeie. Când am ajuns la Pelham Crescent ceața se mai ridicase. Am deschis ușa masivă, care stă tot timpul descuiată, de la holul lui Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
film la cinema aproape că m-a făcut să plâng. Am trecut de vreo două ori pe la firmă și am stat de vorbă cu Mytten și am stabilit câteva lucruri de rutină, dar a fost un adevărat chin să mă concentrez asupra acestor probleme. Mi-am luat temperatura și am constatat că e exasperant de normală. Nu-mi dădeam seama ce e cu mine și abia pe la jumătatea celei de a treia zile am aflat. Alexander m-a sunat înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am urmărit curgerea apei pe sub podul Waterloo. Un soare voalat își arunca lumina peste marele contrafort alb. Și m-am dus cu gândul spre Honor Klein. De fapt mă gândisem la ea toată dimineața. Făcusem chiar un efort să mă concentrez asupra altor probleme și asupra altor persoane. Căci acesta era în prezent centrul magnetic al gândurilor mele dezlânate și, cu o uimire pe care mi-o îngăduiam ca pe un lux, m-am trezit că stărui asupra ciudatei persoane a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de bine cunoscute, scoase de la locurile lor, mă impresionau neplăcut, ca și cum îmi aduceam vag aminte că cineva a murit. Din hol se auzea vocea Antoniei dând instrucțiuni muncitorilor. De unde venea tristețea mea? Trecând cu privirea peste desene, incapabil să mă concentrez pe vreunul dintre ele, mi s-a părut că pătrund într-o altă lume. Iată-i sânii, o jumătate de trup, o imagine de vis despre care nu se poate vorbi. Antonia se întoarse în cameră și închise ușa. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am deschis ușa și am intrat în urma ei. Cei doi, care stăteau alături pe canapea fără a-și vorbi, se ridicară. Peste umărul Antoniei am prins pentru o secundă expresia lui Alexander. Fața i se crispase ca și cum toate trăsăturile se concentrau spre un punct. Impresia se șterse imediat. Ia te uită, ce surpriză minunată! rosti Antonia cu vocea ceva mai pițigăiată decât de obicei. Dintre noi patru, ea părea a fi cel mai puțin capabilă să se stăpânească. Sperăm să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care acum părea mai severă și absurd de tânără, se așternuse acea expresie rătăcită și nebunească pe care doar fericirea sau un gest necugetat o poate aduce. Când se întoarse spre Antonia, am observat din nou aceeași crispare a trăsăturilor concentrate asupra unui punct, care avea în ea ceva provocator. Georgie, care nu se uita la el, stătea puțin aplecată spre el, parcă atrasă de o putere magnetică. Trupurile lor se cunoșteau destul de bine. Georgie mă privea cu un zâmbet abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o perdea. Era un gest de rămas-bun, hotărât și autoritar: când l-am primit, cuprins de durere, am știut cu certitudine că nu-i spusese fratelui ei nimic despre mine. Era primul și ultimul nostru moment de intimitate, viu, dar concentrat într-un singur punct. Mi-am întors imediat privirea spre Palmer. — Totul între noi s-a terminat, am spus. — În acest caz, întrucât noi urmează să plecăm pentru totdeauna, zise el, mă îndoiesc că ne vom mai revedea vreodată. — Rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ne lăsăm orbiți de convenții privitoare la unde se găsește această realitate. — Ce convenții! repetă ea și râse din nou. Am râs și eu și apoi am reintrat amândoi în aceeași stare gravă și încordată. Din cauza efortului de a-mi concentra asupra ei toată forța privirii și a voinței mă simțeam complet înțepenit. Ea stătea acolo în costumul ei vechi, verde închis, cu picioarele depărtate, cu mâinile la spate, privindu-mă intens. — Dragostea ta pentru mine, rosti ea, nu ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din cristal de Boemia, apoi continuă să toarne bere Înainte să am timpul sau promptitudinea de a comanda. Pe scaunul de lângă mine era un ziar. Însă, cum gândurile-mi zburdau În minte,reluate la nesfârșit, Îmi venea greu să mă concentrez pe titluri. Poate n-ar fi trebuit să sun de la Apollo. Else m-a obligat s-o fac, Între prima și a doua difuzare. — Nimeni n-ar trebui lăsat singur până când n-a murit oficial, mi-a spus și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lesa și cei doi dispărură În noapte. Mi-am legat Torpedo-ul În fața porții și m-am furișat sus pe scări. Și pentru că un craniolog nepriceput tocmai Îmi testa fără menajamente Înteriorul craniului cu un ciocan, nu reușeam să mă concentrez prea bine. Dar ce noroc pe capul meu: Frau Britz nu moșmondea prin curte. Probabil că era una din acele nopți când nu trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gândit, detalii care, luate sub lupă, vor dezvălui În ce anume era implicată? Dar, oricum, ca acest lucru să se Întâmple, trebuie să Încep din start cu motivul pentru care am ajuns la Dora. Pe scurt: e timpul să mă concentrez pe paginile registrului care conține datele vizitelor mele la Hotelul Kreuzer. Următoarele nostre Întâlniri au fost la fel ca prima. Chiar dacă am fost cooperarea Întruchipată, mâinile Dorei au rămas reci și la obiect. Sincer să fiu, aveam impresia că puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]